17,529 matches
-
caracteristică a unor afirmații și nu a altora. Însă, tocmai datorită faptului că oamenii încalcă uneori convențiile limbajului, cu sau fără bună știință, reușim să distingem prezența adevărului în anumite mesaje. Ținînd cont de faptul că relația între semn și referent are un caracter arbitrar, Eco (1976:7, 58-59) propune ca "definiția unei "teorii a minciunii" să fie considerată un program cuprinzător în cadrul semioticii generale". Avînd în vedere interdependența dintre conceptele de adevăr și minciună, atenția considerabilă pe care Habermas și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme, ironia, imitația caricaturală a unei idei"48; așadar, dacă e să admitem aserțiunea ca fiind valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de cât public" (atributul, evident, lărgește semnificativ categoria incriminaților) este un bun pretext de a justifica agresiunea fizică drept unica metodă punitivă acceptată, și asta pentru că, în viziunea moralistului, "licheaua" este "cea mai abjectă" specie antropoidă. Aici, superlativul are ca referent o umanitate privită poetic, în care "un singur om nu este tolerabil să fie bătut: animalul: câinele, calul și boul"142. Și constată cum, din nou, ideologia moralistului contrazice opinia generală, devenind o voce singulară (vox clamantis in deserto), de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
5-6. 170 Tudor Arghezi, "Pamfletul", în Ars poetica, p. 59. 171 Tudor Arghezi, în "Literatura în spectacol", în Ars poetica, p. 78. 172 Tudor Arghezi, "Polemistul", Scrieri 41, p. 148. 173 "O figură care pune în mod obligatoriu în discuție referentul mesajului" cf. Grupul μ, op. cit., pp. 165-170. 174 Tudor Arghezi, Ars poetica, p. 62. 175 Emilia Parpală, op. cit., p. 37. 176 Tudor Arghezi, "Permis și nepermis", în Scrieri 23, p. 71. 177 Tudor Arghezi, "Bilet de începător", în Ars poetica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în secolul al II-lea d. Ch., printr-un soi de întoarcere la un arhaism epurat, reînnodând oarecum contactul cu lumea de dincolo, dar sub o formă intelectualizată, spiritualizată, debarasată de încărcătura magică a originilor). Semnificatul este diminuat, semnificantul îngroșat. Referentul divin, care la început era un sacru sumbru și de temut, capătă încetul cu încetul chip uman. Trecerea de la numen la lumen. Dar, în același timp, din simplă legătură cum era la început, imaginea mediumnică dobândenște consistență și densitate, interpunere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
PRINCIPIU DE EFICACITATE (SAU RAPORT CU FIINȚA) PREZENȚĂ (transcendentă) Imaginea este vizionară REPREZENTARE (iluzorie) Imaginea este văzută SIMULARE (numerică) Imaginea este vizionată MODALITATE DE EXISTENȚĂ VIE Imaginea este o ființă FIZICĂ Imaginea este un lucru VIRTUALĂ Imaginea este o percepție REFERENT CRUCIAL (SURSĂ DE AUTORITATE) SUPRANATURALUL (Dumnezeu) REALUL (natura) PERFORMANTUL (mașina) SURSĂ DE LUMINĂ SPIRITUALĂ (din interior) SOLARĂ (din exterior) ELECTRICĂ (din interior) SCOP ȘI AȘTEPTARE PROTECȚIE (și mântuire) Imaginea capturează DELECTARE (și prestigiu) Imaginea captivează INFORMARE (și joc) Imaginea este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
constituie norma și rațiunea lui de a fi. Imaginea, care-i datorează întreaga aură, glorifică lucrul care o depășește. Regimul "artă": ceea ce este dincolo de reprezentare este lumea naturală, fiecare cu aura sa, gloria este împărțită. Regimul "vizual": imaginea devine propriul referent, întreaga glorie îi aparține. Cele trei clase de imagini nu desemnează naturi de obiecte, ci tipuri de apropriere prin privire. Dacă putem să facem din ele "momente", în sens hegelian, oarecum în joacă, să nu uităm că suntem contemporani cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dramatizat în același timp dialogul nostru cu aparențele este acum răsturnată. Acel "re" din reprezantare se pierde în punctul final al lungii metamorfoze, pe parcursul căreia lucrurile deja apăreau tot mai mult ca niște copii palide ale imaginilor. Eliberată de orice referent (cel puțin în principiu), imaginea autoreferentă a computerelor ne permite să vizităm o clădire care nu a fost construită încă, să mergem într-o mașină care încă nu există decât pe hârtie, să pilotăm un avion fals într-un cockpit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este opinia publică). Caz clasic de inversare prin atingerea limitei: broasca, după ce se face mai mare decât boul, ajunge să nu mai semene nici cu un bou, nici cu o broască. Așa și cu semnul vizual în relația lui cu referentul: hiper-icoana s-a sfărâmat. De aceea există tot mai puține imagini în civilizația ecranelor (numită "a imaginii" prin antifrază). Tele-comunicare și cine-comunicare "Vizualul" nostru este pentru artele vizuale vechi ceea ce sonorizarea este pentru muzică, ilustrația pentru pictură sau comunicarea pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
realitate, televiziunea este o fabrică de amăgeli." Chiar mai mult decât muta și încremenita fotografie, imaginea video are în comun cu marea familie a captațiilor indiciale forța fără replică a constatativului: "lucrul acesta s-a întâmplat". Ducând la apogeu suveranitatea referentului, ea oferă certificatul de autenticitate tip. Dovedirea prin imagine anulează discursurile și puterile. Când patru polițiști albi din Los Angeles neagă în fața judecătorului, cu toată autoritatea funcției lor, că l-au snopit în bătaie pe un șofer negru, lăsându-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spre domnia pieței se confirmă sau nu, rămâne tentația tot mai puternică de a confunda "aerul" și "spiritul" timpului. De a alinia dreptul după fapt, ceea ce ar trebui să fie după ceea ce este, lungul după scurt. Contractarea imaginii și a referentului ei în universul electronic și curând numeric nu conduce oare la fuziunea deliberată a Adevărului, Frumosului și Binelui, fantasmată de regimurile totalitare de ieri? Adică înăbușirea posibilităților și înghețarea timpului, cu reducerea libertăților de abatere, împotrivire și invenție. Videocrația atingea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
durabile sunt foarte importante 70. Paradigmele sunt dificil de schimbat, dar nu imposibil. În sociologie putem pleca și de la alte moduri de a vedea lucrurile, oamenii, grupurile. Iași, septembrie 2012 Considerații de nivel societal A căzut "zidul Berlinului" zidul dintre referenți ideologici și politici în concurență. S-a terminat "Războiul Rece". Au apărut alți "făuritori de coșmaruri" și "teroriștii". Se spune că lumea este "multicentrată", dar multinaționalele conduc lumea. Multe reglementări internaționale scapă de sub controlul statelor. Crizele financiare și economice s-
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
construim variabile dependente (de exemplu, creșterea cheltuielilor pentru îngrijirea copilului) care variază în funcție de variabile independente (de exemplu, numărul copiilor cu sănătate precară). Putem introduce variabile intermediare (de exemplu, intervenția organismelor europene care cer ameliorarea sănătății copiilor). Indicatorii precizează variabilele, fiind referenți empirici mai preciși, identificați pe baza explorării terenului și a literaturii de specialitate. Pentru studiul stării de sănătate a copilului de până la doi ani în legătură nivelul socio-economic al familiei sale, putem avea în vedere: creșterea în înălțime și greutate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
este ideologic? Cum poate acest discurs să se elibereze de propria sa expunere, de propria sa descriere? Dacă gândirea socio-politică este ea însăși dependentă de situația de viață a gânditorului, nu cumva conceptul de ideologie este absorbit de propriul său referent?"125. Punând în discuție premisele paradoxului, Ricoeur consideră că opoziția fundamentală care poate fi recuperată din gândirea marxistă este cea pe care Marx a analizat-o într-o primă etapă a gândirii sale, atunci când sublinia contrastul dintre ideologie și realitate
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fiind blocată într-un prezent etern și închisă la orice evoluție) reprezintă mai mult decât expresia unui context istoric, tot la fel cum nimic din realitatea politică a momentului nu dă seama de presupusa "omogenitate" statală (nici măcar în cazul "Occidentului", referentul pentru care, în concepția lui Fukuyama, presupusul sfârșit s-ar fi împlinit)" (Gabriel Troc, op. cit., pp. 171-172). 464 În cuvintele lui Bell, "sfârșitul ideologiei, ca o perspectivă istorică, nu este sfârșitul istoriei, iar sfârșitul istoriei, ca să completez paralogismul, nu este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
era ajuns de apele Scamandrului mânios, așa cum un om care sapă un șanț de irigație și dă drumul apelor la vale este întrecut de curgerea lor, care târăște, cu zgomot mare, pietriș. Ciudata comparație este de fapt o miniaturizare a referentului ei din narațiune, dar, curgerea apei pe un șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
era ajuns de apele Scamandrului mânios, așa cum un om care sapă un șanț de irigație și dă drumul apelor la vale este întrecut de curgerea lor, care târăște, cu zgomot mare, pietriș. Ciudata comparație este de fapt o miniaturizare a referentului ei din narațiune, dar, curgerea apei pe un șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de la mai multe obiecte concrete pe care să le claseze după trăsăturile lor semantice, cum se întîmplă în cazul cuvintelor comune, ci punctul de plecare și de sosire al denominației îl constituie un singur obiect al realității (numit, în lingvistică, referent). S-a spus că numele proprii „desemnează individualizînd“, în timp ce cuvintele comune „însemnează și desemnează“. E drept că numele proprii, îndeosebi numele de locuri, cu nosc o evoluție profundă între ipostaza de apelative, din care provin în mare parte, și cea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă calitatea intrinsecă de a realiza constant și în orice context funcția individualizatoare. De altfel, datorită acestei capacități, numele proprii se pot
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă calitatea intrinsecă de a realiza constant și în orice context funcția individualizatoare. De altfel, datorită acestei capacități, numele proprii se pot întrebuința atît în prezența, cît și în absența referentului, deoarece își „poartă“ permanent cu sine „vectorul“ de individualizare și identificare. Cuvintele comune se întrebuințează numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Oradea, Tîrgu-Mureș, Tîrgu-Secuiesc, Sighișoara sunt numite în maghiară Nagyvárad, Marosvásárhely, Kézdivásár hely, Segesvár; Brașovul este în germană Kronstadt, Cîmpulungul era în slava veche Dlugopole. Numele de locuri nu pot fi polisemantice, dar pot fi polideictice, în sensul că pot indica referenți diferiți, în urma unor asocieri, prin incluziune spațială (teritorială), contiguitate, apartenență etc. De exemplu, Abrud numește un oraș în județul Alba, un pîrîu afluent al Arie șului și un sat în județul Constanța; Adîncata desemnează o culme, mai multe păduri (în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo grafic (referentul geografic denumit trebuie să justifice asocierea cu apelativul sau cu antroponimul, ținînd seama de eventualele restrîngeri, extinderi sau transferuri ale raportului de desemnare) și probabilă din punct de vedere socioistoric (să concorde cu împrejurările vieții și activității oamenilor din perioada
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tautologiile toponimice sunt formații toponimice constituite din termeni care, la nivel de apelative, sunt sinonime: Vîrful Păguiorului, Pasul Prislop, Trecătoarea Prislop, Curmătura Prislopului, Dealul Cuca, Rudabaia, Lacul Techirghiol. Dincolo de observațiile (pertinente) privind diferențierea semantică dintre termenii implicați în formațiile respective, referenții denumiți fiind asemănători, dar nu identici, iar cei doi termeni fiind, în momentul cuplării, unul nume propriu și altul cuvînt comun, deci purtători de sensuri de alt tip, aceste formații sunt importante pentru a demonstra forța sistemului în adoptarea unor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
criterii. De altfel, toate disciplinele științifice parcurg în demersul lor etapa clasificării realităților de care se ocupă, de care țin seama în analizele acestora din diferite perspective. Clasificările toponimice pot avea în vedere una sau alta dintre laturile cuplului denominativ, referentul topic, respectiv forma lingvistică, reunită cu acesta în ceea ce s-ar putea considera un reper lingvistic individualizator, o unitate onomastică sau, prin analogie cu celelalte cuvinte ale limbii, un semn toponimic. Primele clasificări au fost efectuate cu precădere de către toponomaștii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aceste analize diferă de la o categorie la alta și de la un caz la altul. Unele dintre cazurile de conversiune onimizantă pot fi încadrate, din punctul de vedere al mutației semantice, în categoria figurii de stil numite sinecdocă, întrucît relația dintre referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]