1,869 matches
-
De aceea unii cetățeni naivi numeau biserica "adăpost". După unii, se construia un cinematograf. Unii, văzând cupola de blocuri de sticlă ce se așeza spre a se încheia mai G. Călinescu repede acoperișul, afirmau cu tărie că se pune un reflector, deci e un post de observație antiaeriană. În cele din urmă, așezîndu-se crucea, ipotezele hazardate se spulberară și se făcură speculații asupra motivelor ridicării bisericii și presupusului caz Ioanide. Cum în corpul arhitecților se cunoștea tendința neoclasicistă de nuanță păgână
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
memoriu. Esteții susțineau însă, dimpotrivă, că Ioanide construia o biserică creștină cu elemente păgâne. Bazilica lui era o simplă demonstrație geometrică rece, aproape atee, un joc gratuit de linii severe. Bănuiau că Ioanide înțelege ca pilaștrii să fie iluminați cu reflectoare puse la bază și întoarse în sus, astfel încît, împreună cu cupola de sticlă reverberată pe dinăuntru, masivul de ciment să devină un desen de lumină noaptea. Lăudau tocmai această modificare a concepției pentru a face posibilă construirea unei biserici în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastre subțiri și "săgețile" gotice, vizibile de sus ca niște ace, nu cred că pot fi țintite. Esențial mi se pare să se evite tabla, poleiala, tot ce sclipește... - Și cupola de sticlă, nu e așa? Noaptea la înviere cu reflector deasupra bisericii! Pomponescu tăcu iar. Ținta lui evidentă era de a îngrozi pe tema atacului aerian și a stârni din acest punct de vedere discuție și îngrijorare. Într-adevăr, într-o zi se prezentă în piața cartierului o comisie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când. Indolenta cânta și juca bine, deși s-ar fi putut face o observare: cânta prea declamator și juca prea rece. Gestul patetic înlocuia emoția propriu-zisă. Smărăndache o numea maestră de balet. Făcea gesturi perfect gimnastice, bune de prins în reflectoare. Totuși interpretarea era originală, și când, înaltă, solemnă, puse sfeșnicele cu lumânările aprinse lângă cadavrul ministrului de politie, aplauzele răsunară violent. Un glumeț zise "bis", sala adoptă absurd această moțiune, și astfel "cadavrul" fu nevoit să mai stea culcat jos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Unde-i institutul? — Ocupă un sistem de galerii sub un munte cu mai multe vîrfuri și orașe deasupra. Cred că tu vii dintr-unul din orașele acestea. — Sub munte? — Da. Ecranul nu e o fereastră. Arată imagini captate de un reflector plasat pe unul din vîrfuri. Salonul acesta are un ecran pentru că pacienții cu tine se simt uneori izolați. Dacă aș arăta imaginile acestea altor pacienți, ar sări ca un arc de ceas. — Cît de jos sîntem? — Nu știu. Sînt doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se în jos. La dreapta și la stînga, platforma se curba în depărtare de parcă ar fi înconjurat un bazin uriaș, însă cu toate că reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de lună plină, o umplu, făcând să scânteieze brusc și să se stingă, pe rând, steluțele de poleială atârnate deasupra capetelor. Începu o muzică dulce, de viori, și un spectacol răpitor li se înfățișă tinerelor țărăncuțe pe scena înnoptată. Un reflector mătură faldurile din spate, șovăitor, părând a căuta ceva care ar fi putut veni de oriunde. Viorile răbufniră într-un vârtej pasionat, după care șovăiră și ele, lin și dulce, o dată cu descoperirea, în colțul de sus al scenei, a unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și amorași, chenare și ciubucuri încadrau ferestrele de la etaj. Mioara se opri deodată sub un felinar și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în spotul reflectorului, pe scenă. Pete de violet, dungi de verde și galben citron îi pictau arlechinesc fața tânjitoare, pe care ochii scânteiau umed. Gura rujată părea acum aproape neagră, moale și senzuală ca o floare. Îi cuprinse Mariei capul în palme, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceară, făcu aerul să vibreze. Și zecile de pavilioane ale urechii externe amplificară țipătul ca niște portavoce, comprimând și rarefiind aerul alternativ, direcționând teroarea spre scenă, concentrînd-o într-o margine a acesteia, unde se-aprinse brusc spotul stacojiu al unui reflector și toți o văzură pe femeia-păianjen țipând. Răcnetele de agonie născute-n mintea celor ce o priveau îi pătrundeau în gură, îi dilatau traheea, îi spărgeau bronhiile plămânilor, îi umflau vene groase pe tâmple. Cu toții pompau în ea teroarea ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și țipa, rotindu-și într-o parte și-ntr-alta capul pe gâtul mult prea lung pentru-o ființă omenească, mai curând un lujer străveziu, scru-tînd întunecimea sălii cu ochii verzi, de animal sălbatic, ca și când ar fi așteptat ceva. Spotul reflectorului venea din peretele din spate, ca la cinematograf, și cilindrul de lumină purpurie scotea din beznă capetele și spetezele din drumul său. Fumul de țigări proaste se sucea și se răsucea în raza groasă, desenând inflorescențe de cenușă vie. Deși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până ce peste părul lucitor al prințesei proletare, ca o diademă, își desfăcu aripile un fluture superb, mai mare decât oricare altul văzut de ofițer vreodată, ca să-și ia zborul prin sală, ca un liliac multicolor, intrând și ieșind din raza reflectorului. Cercurile lui, urmând cascada horociclică a lui Lobacevski (ah, Herman!), se-apropiau tot mai mult de Sfinxa care, modulîndu-și deodată altfel, țiuitor, în glissandouri dulci ca un miorlăit, urletul, urmărea cu ochi verzi ca fierea zborul lepi-dopterei. Când, într-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de recepție. Abia de-aici în jos, până la Piața Victoriei, începeai să-i vezi, toți îi vedeau, erau atât de vizibili de parcă toată lumina care lipsea în oraș s-ar fi aruncat deodată asupra lor, în mii de fâșii de reflectoare, orbindu-i și transparentizîndu-i, fragmentîndu-le, ca niște stroboscoape, mișcările și-ncremenindu-i în imagini baconiene: guri căscate într-un urlet de agonie, merele lui Adam strâmbate grotesc, rictusuri ale obrajilor lucios de rase, ochi strânși, pleoape incendiate de lumină. Ia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne aflam noi, despărțiți de zidurile fabricii de pâine "Pionierul", de șirul de blocuri de pe alee și de plopii care produseseră toată vara cantități de necrezut de fulgi înecăcioși, nu puteam vedea vâlvătăile care mistuiau cupola, nu puteam auzi pocnetele reflectoarelor calcinate și urletele animalelor din menajerie, înconjurate de flăcări. Doar un fum negru se ridica drept spre cer, ca dmtr-un cuptor mare, în locul în care știam că se află Circul. Ne-nchipuiam cum fulgii de funingine se așază pe toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dresuri de căței și maimuțe, clovnerii și acrobații, se petrecuseră-n bărci și pe plute minunat împodobite, care apăreau de sub un pod, aflat la intrare, și avansau încet, numai purpură, indigo și sclipiri, până în fața spectatorilor, sub cupola plină de reflectoare, funii și accesorii. Sub reflectoare apa scînteia-n toate culorile, iar dacă priveai drept în ea vedeai, foarte adânc, un oraș scufundat. O luă prin spatele blocului, prin culoarul îngust, plin de tomberoane duhnitoare, dintre bloc și fabrica de pâine "Pionierul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clovnerii și acrobații, se petrecuseră-n bărci și pe plute minunat împodobite, care apăreau de sub un pod, aflat la intrare, și avansau încet, numai purpură, indigo și sclipiri, până în fața spectatorilor, sub cupola plină de reflectoare, funii și accesorii. Sub reflectoare apa scînteia-n toate culorile, iar dacă priveai drept în ea vedeai, foarte adânc, un oraș scufundat. O luă prin spatele blocului, prin culoarul îngust, plin de tomberoane duhnitoare, dintre bloc și fabrica de pâine "Pionierul". Era ciudat, nepotrivit ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de orchestră, cum era mai bine. Se așezară și abia atunci privi în jur, fericit: era lumea visurilor lui, încă de când văzuse prima panaramă nenorocită de bâlci rătăcită în Teleorman, era cupola tuturor minunilor, a tuturor luminilor. De jur-împrejur erau reflectoare îndreptate-n sus, spre bolta unde aveau să se rostogolească zburătorii, pe trupurile cărora aveau să pună spoturi din cele mai dulci și mai tandre nuanțe, trandafiriu glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații, rujate până și maimuțele, tuturor le luceau ochu cu pupile lărgite (ilegal) cu beladonă. Picioare păroase și strîmbe-n realitate ajungeau să pară, sub magia reflectoarelor, frumoase ca-n Lacul lebedelor, țâțele pân-la buric ale uneia care apuca-n dinți un ham de piele și se rotea sub cupolă de ziceai că-și smulge fălcile erau acum, adunate-n cupele sutienului, apetisante ca niște pere coapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Spectaculos era momentul când, încălecat pe unul dintre animalele sticloase, cu ciocuri retezate oblic ca acele de seringă, celebrul Eduard scotea un strigăt scurt, iar puricele-și destindea brusc picioarele, înălțîndu-se fulgerător până sus, în cupolă, printre trapeze, funii și reflectoare. Când cădeau înapoi pe nisip, dresorul întindea brațele-n cruce și doi dintre purici își înfigeau delicat ciocurile în venele lui albăstrui. Sorbeau așa minute lungi, până când, golit complet de sânge, corpul dresorului devenea mai ușor decât aerul și se-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
chip de parcă fața i-ar fi făcut acolo o cută. Aplauzele produceau lumină sau lumina se converti în aplauze? Cum noaptea, înainte s-adormi, auzi brusc un zgomot puternic și deodată te umple o mare lumină, sub cupola Circului toate reflectoarele se aprinseră deodată și spectatorii se-nsuflețiră, își înroșiră palmele de entuziasm. Fusese cu adevărat punctul culminant al spectacolului, fără de care nu s-ar fi deosebit de altele care fuseseră și-aveau să mai fie. Liniștit, cu brațele încrucișate peste piept
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să mai fie. Liniștit, cu brațele încrucișate peste piept, yoghinul se înclină ușor către public și Desiree îi prinse iar mantia în jurul umerilor. În loc să coboare, ca la sfârșitul tuturor numerelor, lumina se făcea din ce în ce mai intensă. Chiar și după aprinderea tuturor reflectoarelor de sus și din staluri ea continua să crească, devenind acea substanță care-i orbește pe cei ce văd și redă vederea orbilor. Numărul nu se terminase încă, înțeleseră până la urmă cu toții, așa că aplauzele încetară și tăcerea deveni iarăși țiuitoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și tata, stătea Mircișor. Își fixase privirea lui impersonală pe ei. Întinsese mâna dreaptă, cu un deget arătător neașteptat de lung, către el și rămăsese așa, ca un indicator la o răspântie. Ochii tuturor se-ndreptară și ei spre copil. Reflectorul fierbinte îl căută și-l găsi. Nu mai vedea acum decât o flacără albă, orbitoare, ca de aparat de sudură. Uluit și fericit, băiețelul dăduse să se smulgă din scaunul plușat, dar mama-l prinse deodată în brațe și-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ape de aur și, ajungând sus, întinse la rândul ei mâna plină de brățări către el. Brațele Mariei ezitară, și pălmița lui Mircea se cuibări în cea a femeii subțiri și cafenii. Coborâră, de mână, până-n arenă, urmăriți de cercul reflectorului, pe când părinții încremeniți, cu un loc gol între ei ce părea că devine lat ca un fluviu, reintrară în vid și obscuritate. Asistenta Omului Șarpe mirosea a mosc, subțiorile ei goale ar fi înnebunit un bărbat, dar băiatului i se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fior îi zbârlea băiatului părul de pe ceafă, pentru că dulcea și parfumata femeie avea ochii... altfel, prea adânci, prea strălucitori. Mircea nu știa că artistele de circ își picurau în ochi beladonă pentru ca pupilele să li se dilate și ochii, sub reflectoare, să li se facă vrăjitorești... Când cei doi pășiră peste marginea joasă a arenei, copilul simți că trecuse o limită, că abia atunci îl absorbise lumea străină a circului. În cercul magic lumina era alta, aerul altul, și cei rămași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumii, unde nu sperase s-ajungă vreodată. Și acolo, în mijlocul centrului fermecat, îl aștepta neclintit Omul Șarpe. Înain-tînd către el, pe nisipul ce încă mai mirosea a fiară, colorîndu-se pastelat în vernil și bleu și roz și auriu după cum filtrele reflectoarelor glisau lent deasupra luminii, băiatul simțea o exaltare tot mai nestăvilită, bucuria de a fi fost ales, triumful celui care cu o clipă-nainte n-a fost nimic și care-acum era totul. Cu un minut înainte fiecare spectator ținuse-ntre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciudat, că... el nu mai era acolo, că nu el vedea lucrurile din preajmă, ci ele se vedeau singure, așa cum se văd singure, poate, tundrele din îndepărtata Siberie, pe unde n-a călcat încă picior de om. Omul Șarpe, arena, reflectoarele, stalurile rămăseseră la fel de strălucitoare, deși el era decupat din decor, cum la fel de colorate rămân lucrurile din jurul celor care au orbit, deși ei nu le mai pot vedea. Nu mai vedea, ci mergea prin văz, un văz care-l vedea pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]