2,285 matches
-
de a fi realimentat prin aceleași mijloace. În acest abandon, Ioanide ridica construcția. Fapt și mai ciudat. Pe măsură ce nesiguranța și panica intrau în guvern, primarul obținea fondurile cu o regularitate aritmetică. În lipsa direcției de sus, birourile lucrau mecanic, prin acte reflexe, executând operațiile curente, și astfel ordonanțele se plăteau la vreme. Fenomenul era nu se poate mai interesant. În timp ce lumea umbla absorbită pe străzi, în căutare de știri și interpretări, și orașul părea, tot mai mult, moralmente, o cetate cu cartiere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și sunt așa de mult deprinși cu ghionturile încît trebuie să te întrebi dacă mai e cu putință ca școala să-i lecuiască de deprinderea aceasta. Față cu asemenea copii palma nu e o pedeapsă, ci un act de mișcare reflexă ca tusea și strănutul: i-am dat palma și ne ducem să ne spălăm pe mâna cu care I-am atins. Apoi cum rămâne cu spiritul de disciplină când chiar pentr-o palmă dată unui elev ca acela pe care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
doar prietenii și stăpânii mei gigantici, comprimîndu-mi degetele în palmele lor mari și fierbinți, vorbind liniștit peste capul meu și trăgîndu-mă prin piețe rotunde cu statui fabuloase în centru, doar ei puteau pacifica domeniile haosului fără sfârșit. Ca un arc reflex, ca o engramă în memorie, ca tocirea treptelor de marmură la trecerea milioanelor de pași, unele trasee, pe care le băteam mai des, se "întăreau", căpătau consistență, se colorau în nuanțe familiare, desprinzîndu-se din cenușa ireală ce le-nconjura. Tramvaiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
despre tăcerea cascadei din centrul lumilor, ea era o liniște mistică, negativă, alături de care lipsa oricărui zgomot ar fi fost o monstruoasă cacofonie. Era liniștea din afara auzului, din afara urechii, din afara conștiinței, din Afară. Monsieur Monsu își îndreptă, cu un gest reflex, uniforma colonială și se-ntoarse către curgerea sidefie. Cu coada biciului desenă în aer o împletitură complicată, indescifrabilă, care persistă o secundă, ca un macrame iluzoriu, în văzduh. Curgerea coloanei vâscoase se opri dintr-o dată, și tăcerea, de data aceasta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fine, pe magistrala neuronală a bătrânului, blazatului ascensor. Comanda suia în nervul rușinos, care ținea blocul erect și permitea corpilor lui cavernoși sa se umple de-amurg, și apoi ajungea pân-la măduvă, străbătea aripile fluturelui cenușiu într-un curcubean arc reflex și-n cele din urmă punea în mișcare motorul străvechi. Urcam atunci, insuportabil de lent, trecând prin dreptul fiecărui etaj, privind fără să pot interveni ororile de pe fiecare palier (cîte-o bătrână cu cozi lungi și cărunte plângând trântită pe mozaic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era atât de largă încît abia se simțea. N-o percepea, de fapt, atât cu ochii, cât cu cele trei canalicule săpate în stâncile sale temporale, în prelungirea urechii interne. Îi părea ca uioată, de fapt, cu mișcări convulsive și reflexe, prin limfa aurie a acestor canale, prin Herrengrachtul întoarcerii bruște a capului, Prinsengrachtul tumbelor de circ și Kaisergrachtul Plutirii imponderabile, în Amsterdamurile minuscule, cu edifirlamande oglindite în apa oliv a canalelor, cu poduri metalice arcuite peste procesiuni de lebede, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bolții cu pasta aceea hiperorganizată, care deveni atât de grea-n rezervor, încît se prelinse în țeava dintre vertebre pînă-o umplu cum umple mercurul un tub de termometru. Sidef în afară, cenușă-năuntru. Fluturi înăuntru, scăpărând între aripi vaste arcuri reflexe. Iar din măduvă se scurseră în tot corpul nervii subțiri, ramificați ca pânza de păianjen, agățîndu-se de fiecare fibră de mușchi prin plăci neuro-motorii, plouând peste cîmpi-ile de proteină cu stropi mari de substanță vezicantă, producând contracții și durere, ducând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în geam. Doar că în marele muzeu de naturale al cartierului roșu puteai intra în sofisticatele acvarii și aveai dreptul, în schimbul a treizeci de guldeni, să regresezi până la stadiul de piranha sau de murenă vărgată și să performezi sfâșietorul act reflex din miezul minții tale, în zvârcoliri și-ncolăciri grotești, pentru ca apoi să lași animalul plin și elastic să zacă, umflat de lapții tăi sidefii, pe fundul oceanului. Iar tu, eliberat de lest și arsură, te ridici din nou către suprafață, părăsești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albă și impunătoare, avea ochi cenușii. Își sprijinea mâna pe un toiag, dar felul în care își încorda mușchii palmei arăta că bățul era mai degrabă o armă decât un sprijin. "Abatele are chip de asasin", gândi Vassur, reprimîndu-și gestul reflex de a-și duce mâna de centură. Rasa simplă, largă, era strânsă în talie cu o sfoară împodobită cu ciucuri aurii, singura podoabă a bătrânului. ― Aduc mesajul de pace al Împăratului nostru, slăvit fie-i numele și neamul! rosti Vassur
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
notă cu tristețe că avea să dea iarăși tribut violenței. Rim puse mâna pe cel mai apropiat dintre călugări și acesta încercă să-și elibereze brațul printr-o schemă rotativă clasică. Quintul îi văzu axila expusă și, într-un gest reflex, își proiectă degetele dure precum oțelul într-o lovitură fulgerătoare. Unghiile pătrunseră prin carne, apucară de tendon și traseră. Urletul de durere al călugărului era neimportant pentru că Rim trebuia să se apere de furia unui atac simultan din părți. Sări
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de oameni simpli și îndrăzneți ca să le descurce. Trebuie să ai încredere în mine. Aștept vești cât mai curând. Rim se pregăti pentru întreruperea contactului, dar senzația de vertij întîrzia să dispară. Încercă să-și golească mintea, într-un gest reflex de supărare, fiindcă realiză imediat ce i se întîmpla. Dacă mintea sa ar fi fost un glas, atunci gândul lui ar fi fost răcnet. ― Alaana! ― Nu te supăra, Rim, e important. Trebuie să-ți zic asta. ― De ce? ― M-au pus să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e conștient de pericolul prin care a trecut. - E bătrân și nefericit. Bănuiesc ca, pentru el, zilele care i-au mai rămas nu mai înseamnă mare lucru. Dar de unde știi că te căutam? zise N'Gai Loon, trăgîndu-și în mod reflex gluga peste frunte. Arrus zâmbi și îi arătă printr-un gest larg o îngrămădire de bolovani. Se așezară amândoi, aproape și fața în față, pentru ca vorbele lor să nu fie auzite de urechi indiscrete. - Mai aveți multe de învățat despre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de predicator, pe jumătate de pornograf, trezind-o deja la realitate, la doar trei cifre de degetele ei iscoditoare. Un deceniu de poftă chimică - furie și dor, vină și resentimente, nostalgie și epuizare - o umplea pe dinăuntru în timp ce forma numărul reflex. Dar întotdeauna se oprea înainte de a ajunge la capăt. De fapt, nu-l voia - voia doar o dovadă că fratele ei n-o va târî și pe ea în regatul subteran al creierelor bolnave. Înjosirea rituală, îmbătătoare, în combinație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
N-ar fi putut s-o formuleze mai bine. Nici concesie, nici ordin. Doar o afirmație, cea mai bună posibilitate pentru amândoi. Pași mărunți, spuse ea. Doar un pic. Doar până când Mark... N-o să-mi porți pică dacă...? O durere reflexă îi străbătu chipul. Îl lăsase ea vreodată să-i poarte pică pentru ceva? Clătină din cap, decența fiind mai puternică decât amintirea. — Dacă n-o să mi-o iei în nume de rău. — N-o să dureze mult, îi promise ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
M-am pregătit psihic să trec prin fazele unei conversații politicoase. —Samantha! Au trecut ani! S-a aplecat și mi-a ciugulit amândoi obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca un gest reflex de autoapărare, ca Tippi Hedren în Păsările. —Bună, Baby, nemaipomeniți cerceii, am spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc să mi se spună Samantha. Obiectele sexuale sunt numite Samantha. De fapt arăt ca o Samantha, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ieșit în stradă, la produs? Nu te gândi că n-ar fi avut cu ce. Păi, cum dracu’, e bazată-draci. Zveltă și țeapănă și-nțepată, cu un păr de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în alte colțuri ale lumii, undeva aproape, dar noi nu-l vedem, nu-l auzim. Avem aici viețile noastre mici și tihnite. Dacă ne uităm bine, cărțile acestea s-ar putea să fie mult mai actuale decât altele. În mod reflex, întoarcem spatele războiului... Occidentului nu-i pasă de războaiele celorlalți. Cine mai vorbește acum de Cecenia, o țară complet distrusă sau de Groznâi? Mii de imagini vin zilnic din Bagdad! Și ce? În Franța, politicienii nu ating prea des subiectele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm - frați siamezi adoptați de generația '80 din spusele altora - nu ar fi fost decât hârtia de împachetat a unui suflet lilin. Gestul reflex al oricărui critic care se respectă, în această situație, este să dea la o parte învelișul acesta, "recuzita", în căutarea profunzimii, a semnificației, la fel cum ochiul nostru caută instinctiv, chiar și într-un tablou de Gauguin, liniile de fugă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Livingstone - fără ele suprarealismul ar fi rămas într-o variantă bretoniană în care rouă cu cap de pisică s-ar fi legănat la nesfârșit. Gândirea suprarealistă este una de insectă, ea nu cunoaște mila, dragostea și ura, ci doar reacții reflexe, imagini caleidoscopice, posturi codificate, măști de intimidare, ca a călugăriței. O lume codificată, dar fără cheia codului. Frapantă și inexplicabilă ca ideogramele incașe sau tăblițele rongo-rongo. Efectul estetic esențial este cel de insolitare. Romantismul german e profund uman. Sfera lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Li se predică doctrina non-atașării, a renunțării la dorințe și la propria persoană. Dar, pentru că structura mistică nu intră în tiparele surrealiste, totul rămâne cam la nivelul unui indianism facil. Este partea cea mai convențională a filmului și, în mod reflex, Jodorovski se întoarce la ce știe să facă și o face cum numai el știe. Unul dintre cei zece are viziunea corpului său năpădit de păianjeni uriași. Altul vede un bătrân cu sâni de femeie, care în clipa următoare devin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
putem avea încredere dacă acea persoană este neliniștită, zâmbește exagerat, evită privirea permanent nestabilind un contact vizual direct, are o atitudine “tăcută” ( text adaptat de la Education Through Human Toolkit). Gesturile însoțesc nu de puține ori mesajul verbal. De exemplu gestul reflex de a scoate ochelarii și de duce în dreptul gurii sugerează interes și dorința de a spune ceva, gestul de a duce o mână la ceafă poate sugera o încurcătură, mâna în dreptul feței sugerează dorința de a ascunde ceva. Trebuie selectate
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
masivă, care nu putea fi abătută de la ale ei. De ce nu-i vorba? întrebă Wilt. — La femei e mai lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
consumul cultural și cadrul contractual fără de care nu poate fi concepută o viață artistică normală. Deoarece, în pofida tuturor parabolelor subtile și referințelor directe la obtuzitatea burtăverzimii, creatorului român i s-a părut firesc să aibă, el însuși, așteptări și chiar reflexe burgheze. Rareori l-am văzut renunțând la beneficiile materiale de pe urma activității lui - nu-i așa? - artistice; nu i-au displăcut câtuși de puțin contractele avantajoase de editare și traducere; și s-a arătat literalmente revoltat atunci când cineva l-a plagiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
nu alături de naționaliștii ucraineni, care nu le oferă nimic. Greșesc românii de-acolo? - Nu, nu greșesc. - Bine, dar scenariștii de la București ar spune foarte ușor că acei români de-ai noștri ar fi agenții Moscovei... - Cei de la București nu au reflexe, nu au o imagine clară asupra intereselor strategice ale țării lor. Ei vorbesc de pe pozițiile altora, de regulă ale marilor puteri. Așa puteau spune și despre noi, în anii 1980, când ne orientam spre țările baltice, iar nu spre București
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]