11,416 matches
-
N-are nimic de-a face cu tine, îl liniști ea. Trebuie să merg să stau de vorbă cu o persoană în seara asta. E în legătură cu fiul doamnei Curtin. Iar persoana pe care trebuie s-o întâlnesc mă îngrijorează. Îi relată temerile ei. Îi povesti că, deși știa că-i puțin probabil ca un economist de la Universitatea din Botswana să se dedea la violență, e, totuși, convinsă de firea lui diabolică, iar asta o face să nu se simtă în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iar el știe dincotro trebuie să bată vîntul, nu e o chiar fosilă, un boier cu ișlic și caftan. În capul junilor, ei îi făcuseră o favoare prințului cu toate că transpiraseră de emoție și le tremurase glasul de timiditate, după cum îi relatase Bîlbîie. Oricum, mișcarea fusese inteligentă, Basarab Cantacuzino nu mai era un necunoscut pentru tineri și cînd va veni vremea nu trebuiau decît să-l recunoască. E mult mai ușor să recunoști decît să cunoști! Îl vor recunoaște și îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au fost cîțiva, dar prieteni, hm, nu a simțit această nevoie. Poate fi un defect al caracterului, o lipsă a sufletului?" Șerban Pangratty a zîmbit a înțelegere, nu avea nevoie de confesiuni, de fapt el a venit acolo pentru a relata ceva, oricum Mihai Mihail era omul cel mai puțin potrivit pentru a purta un dialog pe tema afecțiunii. ,, Mi s-a părut a fi agitat, nu-și găsea locul, cel puțin în ultima săptămînă, iar pe deasupra l-a adus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ferestrei, totul reintrase în normal. "Vă rog să mă scuzați, dar, știți, încerc să mă obișnuiesc cu ideea, a fost o situație îngrozitoare, inconștient am tot amînat relatarea... faptelor. Deci, Bîlbîie l-a adus pe adjutantul Popianu, care mi-a relatat tot felul de aiureli despre Vladia. Nimic nu mai era din ceea ce lăsasem acolo în urmă cu cîțiva ani. Știam că lucrurile au tendința să se schimbe, nu zic să se degradeze, să se schimbe, dar ceea ce mi-a istorisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior cu apă rece de izvor, ca‑ntr‑un cântec popular. Fata asta nu e alta decât - ați ghicit desigur - aceea care va deveni mama mea. Mi‑ar veni greu să vă relatez, din ce mi‑aduc aminte, cum era acolo totul atât de bine surprins și ilustrat - de la ziua În care s‑a mers la pețit, până la nunta după datină, prilej cu care s‑a desfășurat o Întreagă producție folclorică, care Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n‑aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adâncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pântece Îi Înflorea, ca dintr‑un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într‑unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormântării, numele preoților care i‑au cântat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l‑au Însoțit de la capelă, numărul lumânărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s‑au petrecut la sfârșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întâmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rodul „vârstei Împlinite“. (Multe piedici au stat În calea publicării unei ediții critice a operelor sale complete, adversarii lui Haas fiind În primul rând rabinii și moraliștii din chiar consiliul editorial.) Întâmplarea care ne interesează și pe care o vom relata succint nu prea are tangențe cu doctrina filosofică a lui Ben Hass și oricât ar părea de neînsemnată În sine tot se trag unele Învățăminte, Întrucât este pus În discuție un complicat sistem de valori, căci, dacă vreți, este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o femeie divorțată. Și mai era o a treia, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind scrise În manieră flaubertiană, În care relatează aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui patruzeci și nouă și nu cred că trebuie să vă mai spun ce s‑a petrecut atunci, fiindu‑vă desigur cunoscut faptul că În acel an toți scriitorii de limbă idiș din organizație vor fi lichidați. Ceea ce vă voi relata s‑a petrecut Înaintea tragicului eveniment. Deci, am primit o scrisoare, de care nu‑mi era adresată. Ar fi fost Însă peste puterile mele să‑mi fi reprimat curiozitatea, să fi fost de bună‑credință și deci să n‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938! Iată‑l: „Stalin cu ocoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de Boris Suvarin, scris În 1938! Iată‑l: „Stalin și acoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plutit pe mare, ar fi fost aruncat pe plaja din nord. În ciuda aparentei inutilități a macabreidescoperiri, Navigatorul-Căpitan păru să considere că aceasta ar putea avea o semnificație ascunsă. De aceea îi ordona Omului-Memorie să o aibă în vedere atunci cand va relata aventurile expediției și îi ceru bătrânului kahuna să înceapă să tatueze acest lucru pe Omul-Întoarcere. Astfel că, în aceeași zi, Vetéa Pitó, tremurând tot, era întins pe puntea Mararei și, după ce îi strânse în jurul lui pe toți membrii expediției, Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă. Aniela se uita la ea de după ușă, întrebându-se când se va face sănătoasă. Cu timpul, Ștefan descoperi la Luana anumite reacții față de întâmplările ce i se relatau. Atunci când vorbele lui îi provocau bucurie, ea clipea des și lăsa privirea în jos. Când, dimpotrivă, suferea, își încrunta sprâncenele iar Ștefan se aștepta să-i ceară, mânioasă, să se oprească. Dar Luana voia să știe. O dată ce soțul ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că se vor fi pierdut pentru totdeauna. Acum ieșiseră iarăși la lumina zilei, aidoma cu cele de odinioară, numai cu ușoare distorsiuni, de parcă vinilul era uzat, dacă nu cumva chiar ea se uzase odată cu vârsta. El a Început să-i relateze, simplu, fără Înflorituri, exact ce văzuse. — Sunt aproape zece zile de când l-au luat. Nu știu ce i-au făcut. El e ăsta! Vreau să spun, acesta. și-a pus arătătorul pe fotografia de pe masă. Acesta de aici! Fotografia era așezată chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-ai întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el ți Alexe. Chiar dacă nu-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căutau mai des compania, ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe larg întâlnirea, fără să-i ascundă nimic. Spera, prostește că, apropiindu-se de Sidonia, va reuși să guste din mierea prea plinului ei sufletesc, că descoperise, în sfârșit, un om din lumea largă, în fața căruia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei. Tatălui i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]