1,919 matches
-
În cazul reprezentării, o persoană (reprezentant) încheie un act juridic în numele și pe seama altei persoane (reprezentat), iar efectele actului juridic respectiv se produc direct în persoana reprezentată. Așa fiind, reprezentarea nu poate fi reținută ca o veritabilă excepție de la principiul relativității efectelor actului juridic civil 295. Singura excepție reală de la principiul analizat este stipulația pentru altul, care trebuie înțeleasă ca o operațiune juridică prin care o persoană (stipulant) convine cu o altă persoană (promitent) ca aceasta din urmă să execute o
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
primul număr din 1939) nu pare a corespunde direcției avute în vedere de redactorii revistei, cronica afirmă "nădejdile cele mai optimiste în destinele viitoare ale tânărului poet". În numărul al treilea, cronica științifică este semnată de Haralambie Glebman, Isvorul principiilor relativității. Acesteia i se adaugă o cronică economică, Noi orientări ale economiei naționale și mondiale, neobișnuită pentru cineva care își amintește de subtitlul revistei, "Bilunar pentru literatură și artă", dar privită în limitele normalului de către cineva obișnuit cu structura eclectică a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inclusiv schimbărilor ontologice pe care le aducea secolul al XX-lea, unul care se caracterizează prin acceptarea caracterului caduc al științelor (nu se mai vorbește de o Știință care să dețină controlul absolut), primul pas făcându-se prin acceptarea teorii relativității, urmat de acumularea teoriile care se completează sau care se exclud fără ca vreuna să mai fie în posesia Adevărului. S-a acceptat paradoxul ca parte a științei, chiar și haosul a fost teoretizat ca lege universală. În plan literar, pierderea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
semnificativă rezultatul demersului chirurgical. Deși literatura abundă în prezentarea unor factori de risc asociați cu mortalitatea, precum și cu diferite stări morbide postoperatorii (unii dintre aceștia fiind incluși în diverse scoruri de evaluare a riscului), multitudinea și diversitatea acestor studii arată relativitatea lor în predicția rezultatelor atunci când sunt aplicate în afara instituțiilor unde au fost elaborate. Desigur că sunt unele aspecte general valabile ca, de exemplu, caracteristicile pacienților, dar în afară de acestea, factorii procedurali și factorii instituționali specifici locului în care se desfășoară intervenția
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
aceea la prima vedere o Încercare de evaluare a resurselor turistice și a ponderii pe care acestea o dețin În ansamblul avuției naționale pare a fi fară importanță prea mare, deoarece o astfel de estimare are un mare grad de relativitate, totuși metodele ce urmează a fi utilizate vor fi dintre cele mai diverse, pentru că o modelare a resurselor turistice reprezintă În fond o modelare a spațiului geografic (natural și antropic). Evaluarea resurselor umane ale turismului. Aprecierea valorii resurselor umane ale
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
celebra disputa dintre Antici și Moderni 5 este lansată la sfârșitul secolului al XVII-lea, precedând și contribuind la Revoluția franceză 6. Delimitându-se de Antici, Modernii au un respect deosebit pentru spiritul și valorile naționale franceze. Ei descoperă ideea relativității și insistă asupra inovației, indispensabile pentru a progresa. Prin această, Modernii deschid larg calea secolului Luminilor și exercita o influență considerabilă asupra mentalităților. Fără a intra în detalii asupra disputei, vom admite, așa cum o face Fénélon în Lettre à l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și comuna a Parizienei din perioada cercetată: "une femme réellement belle, riche, élégante et spirituelle est Parisienne" [p.IX]. Fiind de acord, în principiu, cu fiecare dintre aceste epitete, vom observa, la o analiză mai atentă a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
familiei moderne se complică: aventurile, adulterul, separările și divorțul ritmează relațiile genurilor 218. Femeile de la sfârșitului secolului se adaptează bine la epoca. Ele nu mai pot fi păcălite. Pasiunea ia sfârșit, începe comedia de pasiune. Ele cunosc, ca și bărbatul, relativitatea sentimentelor și a atașamentului 219. Într-o clipă de rară sinceritate, doamna de Burne, conștientă de incapacitatea să de a iubi, refuză chiar să joace această comedie 220. Pariziana înlocuiește pasiunea cu ambiții și capricii 221. Dragostea modernă nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și-a lăsat pe hârtie implacabila sa amprentă. Judecata de valoare însă, ține de om, dar și aici mistificările sunt greu de susținut de către oameni de onoare; - al doilea plan este acela al interpretării istoriografice a evenimentelor, domeniu în care relativitatea este la ea acasă. Istoria aceluiași eveniment descrisă de diferiți istorici poate să îmbrace cele mai contradictorii puncte de vedere. Un istoric bine informat, inteligent dar naționalist, poate răsturna adevărul sau oricum îl poate deforma, astfel încât în avantaj să iasă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
postmodernă ori transmodernă, va fi atât de derutată de ideologii, Încât va fi nevoită să privească spre cer, să-și facă, pentru mântuirea sufletului, semnul crucii. Mihai Eminescu, contemporan cu Nietzsche, filosoful german, pare mult mai rafinat În ceea ce privește libertatea individului, relativitatea acestei stări fiind exprimată În chip genial. Fiecare individ din lumea aceasta are filosofia lui, Îmbrăcată În hainele cunoscute, conform aprecierii lui G. Călinescu referitoare la un personaj memorabil din literatura română (Ilie Moromete din celebrul roman al lui Marin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este produsul creației Marelui Anonim, factor transcendent, Înzestrat cu o inepuizabilă forță creatoare ce se cere mereu cheltuită, consumată. Așa cum s-a mai spus, forța creatoare a Marelui Anonim este nemăsurată, se regenerează mereu. Din această stare izvorăște ideea că relativitatea cunoașterii lumii este dată de faptul că ea se află Într-o continuă devenire. Omul este creația centrală a Universului. El trăiește În universul misterului și al relevării, caută temeiurile existenței, dar nu le va putea descifra niciodată total, pentru că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de el. Crede-mă, are nevoie de mila ta! Al doilea motiv de eșec este o zi proastă. Să-ți fie limpede de la bun început că, atât fumătorii, cât și nefumătorii, au zile bune și zile proaste. Substanța vieții e relativitatea și nu poți urca pe culmi fără să fi coborât mai întâi in vai. Problema, în cazul Metodei voinței, este că fumătorul, când are o zi proastă, începe să plângă după o țigară, astfel că ziua cu pricina devine și
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de pe poziții antropologice, filosofice, sociologice, istorice, diletantiste, critice și teoretice, că orice încercare de delimitare a ceea ce este arta presupune o reinventare combinatorică a unui corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Dezintegrarea prevăzută de Schillinger se regăsește deja în relația dintre "revoluția intermedia" în care accentul cade pe tehnologia electronică, lumini și sunete ori pe introducerea atitudinii de tip performance în pictură și sculptură și "obsesia entropiei" suprasolicitată de indeterminare și relativitate. Autorii articolului țin să adauge, printre altele, faptul că arta ideii (idea art) ar trebui înțeleasă ca fiind mai curând o "artă despre / pentru critică" (art about criticism), decât o "artă ca artă" (art-as-art) ori o "artă despre / pentru artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pentru a șicana niște oameni absolut onești? Totuși, este inexplicabil de ce forurile științifice naționale și internaționale nu au decis, pe când cei implicați încă erau în viață, că „mediocrul” funcționar de la oficiul elvețian de patente a șterpelit 95 celebra teorie a relativității ca un hoț... patentat. Dimpotrivă, în 1921 i s-a conferit premiul Nobel, alături de multe alte distincții. Istoria științei consemnează preexistența cercetărilor olandezului Lorintz, a unor idei „relativiste” preocupante în fizica începutului de secol, pe care Einstein le va fi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru a șicana niște oameni absolut onești? Totuși, este inexplicabil de ce forurile științifice naționale și internaționale nu au decis, pe când cei implicați încă erau în viață, că „mediocrul” funcționar de la oficiul elvețian de patente a șterpelit 95 celebra teorie a relativității ca un hoț... patentat. Dimpotrivă, în 1921 i s-a conferit premiul Nobel, alături de multe alte distincții. Istoria științei consemnează preexistența cercetărilor olandezului Lorintz, a unor idei „relativiste” preocupante în fizica începutului de secol, pe care Einstein le va fi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt o consecință a capriciului nostru individual. Nu, adevărul matematic depinde de structura spiritului uman, care în realitate este durabil și general. Totuși, noi concepem adevărul matematic ca pe un absolut, și iată că e relativ. Să fii sigur de relativitatea tuturor lucrurilor și pe urmă să acționezi energic. Portretul lui Henri Poincaré S-ar putea spune că merge, s-ar putea spune că mănâncă, dar nu e el, ci doar aparența lui, acest trup la fel și capul nu este
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
este însăși necesitatea posesiei unei capacități a conștiinței de sine (prevăzută de modelul raționalist); ea nu se încadrează vădit în concepția "simțului intern" (marcată de contingența unei asemenea proprietăți), aducând astfel un neajuns major viziunii, acesta nefiind atenuat decât de relativitatea unei asimilări create în marginea unei dezbateri focalizate pe primul tip fundamental de conștiință. Sensul formulării lui John Locke o atestă: "sursa tuturor ideilor, fiecare om o are în întregime în sine însuși...și totuși ea nu este un simț
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu priceperea sistemului său de cunoaștere. Dacă situația morală ia aspectul stabil al unei sarcini, tot ea poate, în virtutea deschiderii sale către teritoriul ipotezelor, oferi orizont de potențialitate insului angajat în efortul adaptativ, legându-l pe acesta de principiul unei relativități finaliste care admite toate trăsăturile de înaltă exigență axiologică ale normei morale. Mai mult, această relativitate îngăduie în chip esențial apariția opțiunii, corelând în virtutea unui izomorfism reprezentațional al reflexiei conștiente două lumi menite unei simetrii a inteligibilului, unei logice adecvări
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ea poate, în virtutea deschiderii sale către teritoriul ipotezelor, oferi orizont de potențialitate insului angajat în efortul adaptativ, legându-l pe acesta de principiul unei relativități finaliste care admite toate trăsăturile de înaltă exigență axiologică ale normei morale. Mai mult, această relativitate îngăduie în chip esențial apariția opțiunii, corelând în virtutea unui izomorfism reprezentațional al reflexiei conștiente două lumi menite unei simetrii a inteligibilului, unei logice adecvări a conținuturilor lor. Ele gestionează prin această raportare echilibrul care trebuie instituit între conglomeratul tendințelor și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o adevărată colectivitate profesională are nevoie. Conștiința de sine permite uneori întâlnirea de tip spiritual (constitutivă, la rândul ei, cuplării de teorii divergente), ea funcționând ca o instanță reglatorie concretă a oricărei dezbateri caracterizate și de momente de incertitudine, de relativitate de tip retoric. În acest sens, într-o viziune cu tentă radical-fenomenologică, Alexandru Dragomir afirma că: "pentru un adevăr (greșit ori nu) e nevoie și de convingere. Așadar, raportul real nu este cel de greșeală-adevăr (care e un raport post-festum
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
punctuală sau mai extinsă) pe care fiecare actor social este dator să o poarte cu sine în periplul său comunitar. Întâmpinându-l pe celălalt în posibilul tău și al lui, recurgi la strategii relaționale axate pe apropieri mediate, pe o relativitate neapăsătoare, liberă, neconstrânsă de iminențele concrete ale realității. Stă în natura socială a relației însăși o legitimă confirmare psihologică a nevoii de stabilitate care se află la baza tentativelor anticipative ale înțelepciunii comunitare. Adică eforturile conștiinței de sine converg către
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
susține înalte exigențe reprezentaționale privitoare la un sector de realitate care le este specific. Conceptul de "structură" este potrivit, după cum a fost fără putință de infirmare demonstrat, și unui material intra-sufletesc mai dinamic, sau mai marcat de contingențe și relativități. Chiar dacă nu atinge fluctuațiile neteoretizabile ale subiectului empiric, reflexivitatea poate extrage totuși conținuturi semnificative din aventura individualității. Contextualismul psihologic nu are de pierdut în perspectivă filosofică deoarece mecanismele sintezei supraîncărcate permit planarea viziunii ultime pe asperitățile oricărui tip de "teren
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a dominației elitei aristocratice și o delimitare mai exactă a castelor și a rolului filozofilor în societate. De aceea, pretenția unor futurologi contemporani de a fi primii care explorează viitorul pe o bază științifică trebuie primită cu rezerva impusă de relativitatea cunoașterii și a dezvoltării metodologiei științifice în fiecare epocă istorică. S-ar putea foarte bine ca oamenii de știință ai secolului XXI să privească cu o anumită condescendență modelele „lumii anului 2000”, construite de futurologii anilor ’60 și ’70, când
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
tu, autorul. Romanul Relatare despre moartea mea este și o parabolă despre Rău, despre răul dus până la capăt. În principiu, Răul este relativ, fiindcă nu se poate măsura prin el însuși, ci numai prin raportarea la Bine. Credeți că această relativitate este uneori depășită, și s-ar putea vorbi astfel despre un „Rău absolut“? Romanul meu precedent, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme, apărut tot la Polirom, se deschidea cu această frază, ce ținea loc de motto
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]