1,450 matches
-
cu o tentație puerilă. Ca orice premiu, de altminteri, în materie de producție spirituală, atunci când am depășit adolescența și prima tinerețe, cu strădaniile lor de studiu ce se pretează la o asemenea satisfacție. De ce tocmai Nobelul? E suficient să-i rememorăm pe marii scriitori ai lumii care nu s-au "în-nobelat", comparativ cu destui alții, de talie modestă, laureați ai râvnitei distincții suedeze. Cu ce interes să ne dorim premiul Nobel dacă nu l-au dobândit Tolstoi, Proust, Joyce, Kafka, Valery
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de 1468 lei. Totodată vă rugăm a ne comunica nr. și data exactă a adreselor prin care ați solicitat aceste deconturi pentru tov. de mai sus, deoarece nu sîntem în posesia acestor acte”. Un fost director al Liceului Industrial Nicolina rememorează: „ - La Nicolina, în perioada aia, o fost faptul că ni se cerea să școlarizăm elevi pentru întreprinderi din țară. Astfel că am școlarizat elevi pentru Întreprinderea Mecanică Bocșa, pentru Șantierul Naval Tulcea, pentru Fabrica de Rulmenți Bârlad, pentru Întreprinderea Mecanică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939), care vor include de altfel și imaginea propriului manierism», notează Marian Popa în Dicționar de literatură română contemporană, 1977. Autorul însuși, V.V. , rememora, în 1914 debutase în Convorbiri Literare nr. 4 cu poeziile Urare și Din a vremilor risipă, avea o vârstă, nici nu împlinise 30 de ani, nu publicase nici un volum, și un poet, un mare poet, «marele mag», Macedonski, om la
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
planuri, care au fundamentat statul național român. Deoarece biografia sa a fost marcată, în mare măsură, de atmosfera, de oamenii și faptele care au avut un ecou benefic și prelungit în conștiința și inima sa, era firesc ca Gane să rememoreze etape, evenimente, personalități și întâmplări cotidiene sau deosebite, cărora memoria sa le-a rămas fidelă. Dar nu numai această situație l-a determinat să realizeze acest excurs biografic complex și pitoresc, ci și harul înnăscut de povestitor, însoțit de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și activitățile lor semănau foarte mult cu cele ale contemporanilor lor din statele balcanice. Pe tot parcursul secolului, guvernul habsburgic va rămîne permanent în defensivă în problemele interne și externe. Ca să înțelegem repetatele retrageri din perioada aceasta, este important să rememorăm natura fundamentală a acestui stat. Ca și în secolul al optsprezecelea, monarhia era în continuare un amalgam de ținuturi unite printr-o dinastie care avea controlul asupra armatei și a birocrației și se putea alia cu diverse alte elemente politice
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a ritual. A repetiție rituală pândită de pericolul senilității. Io chiar fac pregătire foarte serios, de-aia m-a enervat veterinarul - să mă acuze tocmai de superficialitate. Îi pun pe oameni să-și aducă aminte tot felul de chestii, să rememoreze, să descopere în ei chestii de care le era frică să vorbească. Hai că devin maniheist. Prea văd totul doar în alb și negru. Și nu e în regulă atâta lipsă de nuanță, să faci o împărțeală din asta extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se împlineau trei luni de când Palade se pieptănase ultima dată. Atunci, cu trei luni în urmă, îl luase diriga lui de un hartan și îl trântise în mijlocul clasei pe un scaun, țesălându-l în chinuri. Și-n timp ce eu rememorez lucrurile acestea, dumneavoastră aveți deplina libertate să vă închipuiți cum Palade îl alerga pe Bârnă. Viraje, frâne scrâșnite în jurul panoului de baschet. Nu am înțeles niciodată de ce atunci când doi sau mai mulți inși se aleargă în jurul unui obiect, urmăritorul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
eu, dar, amintindu-mi de călătoria noastră etc., mi-am mușcat limba. După un zbor foarte lung, Într-un avion care părea mai degrabă un cocktail shaker, am ajuns În Bogotá. Pe drum, Alberto a tot pălăvrăgit cu ceilalți pasageri, rememorînd, chipurile, un zbor Îngrozitor de care avuseserăm parte mai demult pe deasupra Atlanticului, cînd participaserăm la o conferință internațională despre lepră la Paris, iar trei dintre cele patru motoare cedaseră și nu ne mai despărțeau decît cîteva minute de prăbușirea În ocean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
străduia să ne rețină numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul care-i mai rămăsese până la momentul ultimei călătorii. Cât de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără nepoți, fără rude... Cine va fi în urma sicriului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în memorie gemetele de durere și confesiunile unui fost plutonier din aprovizionare, operat de "varice gastrice" (se pare că este boala specifică celor care duc o viață dezordonată și excesivă în toate). În timpul nopții petrecute la terapie intensivă, plutonierul varicos rememora cu voce tare ce excese a făcut în viață și regreta amarnic. Didactica suferinței. Sau faptul că am fost obligat, la nici 24 de ore după operație, să cobor scările ținând într-o mână un flacon de glucoză care îmi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
eforturilor întregii suflări cinematografice de-a lungul întregului an. Din acel moment, nimeni nu s-a mai putut preface că «nu știe despre ce e vorba», căci ceea ce s-a statuat atunci - într-o unanimitate ce merită mereu a fi rememorată - a fost însuși programul cinematografiei, direcțiile sale de dezvoltare, cheile de boltă ale viitorului său.“ (Scînteia, 30 decembrie 1971) SOLCAN Pan „Votul primit de candidații Frontului Unității Socialiste semnifică, în același timp, aprobarea orientării generale a politicii românești. Noii deputați
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1987) ȘTEFANACHE Corneliu „După cum știm, întreaga noastră activitate s-a aflat sub semnul măsurilor adoptate de Plenara din noiembrie 1971, măsuri care ne-au îndrumat să dăm scrisului, artei pe care o profesăm, un mai pronunțat caracter revoluționar. Cine ar rememora toate câte s-au petrecut în 1972, chiar numai prin simpla răsfoire a presei din sutele de zile ce s-au scurs, își va da cu ușurință seama de prezența activă a scriitorilor la toate aceste evenimente, culminate de Conferința
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
duceam atît de departe în larg, încît aproape că nu mai vedeam țărmul. Am realizat, cu această ocazie, că nu rechinii mă înspăimîntau pe mine, ci necunos cutul, faptul că nu puteam să controlez locul unde mă aflam ; tot așa, rememorînd filmul (pe care, deși nu l-am văzut decît o dată acum aproape douăzeci de ani, mi-l amintesc în cel mai mic amănunt), mi-am dat seama că nu scenele în care apare propriu-zis rechinul m-au impresionat, ci acelea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante despre încețoșata sa adolescență, când se pregătea să devină învățător. Rememorează cu nostalgie anii de școală normală, munca stăruitoare pe care o presta pentru atingerea țelului său profesional, condițiile vitrege ale vremurilor de război și de secetă pe care le-a trăit. Frigul, foamea niciodată potolită, absența unor utilități minime pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
trăitorilor din acele vremuri. Își amintește că pe când era copil, mama sa, la fel ca toate gospodinele din sat, torcea, țesea, ghilea pânză, împletea, cosea, pregătea zestrea pentru fete și îmbrăcămintea pentru toți membrii familiei. În legătură cu aceste activități, Dumitru Dascălu rememorează obiceiul ca femeile, tinere sau mai înaintate în vârstă, să meargă cu lucrul una la alta. În timp ce mâinile lor harnice lucrau necontenit (tors, cusut sau împletit), ele stăteau de vorbă. Își împărtășeau bucuriile sau necazurile, comentau întâmplările cele mai recente
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a doua zi cu colegii la școală. Ai văzut cum sa luptat cu leul sau cum a răpus crocodilul care se apropia amenințător de Jane? Sau cum Tarzan și Jane înotau pe sub apă, iar ea era dezbrăcată complet?! (Peasta o rememoram înfiorați.) Cât despre scena în care cei doi fac cunoștință, iar el se bate cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
expresie, au exercitat un impact dincolo de așteptări pentru generații întregi de oameni, iar numeroase experiențe din prezent confirmă acest lucru. Prin intermediul documentelor pe care le prezentăm, omul Ignațiu trăiește în fața noastră, chiar dacă vorbește puțin despre sine, cu excepția Istorisirii Pelerinului, unde rememorează câteva experiențe, despre care crede că vor fi de folos altora, în special acelora care sunt călăuziți de același spirit asemenea lui. „A fi de folos”: acesta este unicul motiv care-i justifică mărturisirile. Dacă acest lucru elucidează întrucâtva geneza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și am înțeles atunci amândoi că a fost mâna lui Dumnezeu; numai noi am văzut mașina aceea, care a fost trimisă special pentru noi, pentru a putea merge în siguranță acasă. Și tot mergând, lăudam pe Dumnezeu și Îi mulțumeam, rememorând ce frumos a putut Domnul să-Și conducă copiii Săi către casă! Am încercat să măresc viteza, dar nu am reușit prea mult, pentru că atunci când eram mai sigur pe mine, ceața a apărut din nou. Intrasem în județul Buzău, ne
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
se compune bucată cu bucată, chiar dacă lipsesc marile cioburi. Întâmplarea a făcut ca în zilele Revoluției să fiu militar în termen la București și de atunci, mai ales la sfârșitul fiecărui an, când Revoluția redevine temă de discuție în mass-media, rememorez episoade din acele zile. Nu am scris până acum nimic despre acțiunile la care am participat, ci doar am povestit prietenilor unele scene. O altă întâmplare a făcut ca poveștile mele să ajungă în această carte. În 2012, Generalul Mircea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se cuvine a fi citit și sub semnul unei dereglări sistematice a simțurilor care reverberează dincolo de context. Insectele sunt văzute ca un popor, însă deformarea, monstruosul este indus aici de comparație : „ca la un plebiscit”. Într-un fragment anterior, naratorul rememorează prima sa expe- riență „politică”, devenind semnatarul unui document la o vârstă care nu reclamă conștiința civică și nici responsa- bilitatea politică. „De câte ori ieșeam de la școală, iscăleam toți da, și fiecare de mai multe ori... De mici aveam sen- timente
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
loc, fiind o anumită persoană și făcând o anume acțiune, chiar trebuie s-o dezvolte așa cum și-o imaginează. Imaginația actorului nu se poate povesti, ea trebuie să se dezvolte prin acțiune. 11 noiembrie 2004 - acasă Când ne gândim să rememorăm întreaga noastră viață, ne oprim doar asupra unor momente care au rămas întipărite în memorie. Nu noi facem selecția acestor clipe, ore, zile sau ani. De multe ori sunt uitate evenimente majore în favoarea unor mici întâmplări nesemnificative. Tot așa trebuie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
150 de oameni ai săi, zonă transformată în 1872 de primarul Vicuna Mackena într-un admirabil complex arhitectonic de scări, balcoane, grădini și fântâni arteziene. Majestuoasa catedrală din Santiago merita o vizită și am intrat de multe ori în interiorul ei, rememorându-i cu ochii închiși trecutul. Construcția actuală este cea de a cincea, după cele din 1552, 1647 și 1730 distruse de cutremure și după prima construcție, ridicată de Pedro de Valdivia și mistuită de un incendiu provocat de un atac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oameni, pe cei de care se putea apropia prin acea percepție intuitivă profundă. Iubirea omenească este pusă în lumină clară: ea începe printr-o căldură incendiară care se transformă într-o bucată imensă de gheață. Mă întorc mereu la trecut, rememorându-l, ca să înțeleg tonul vieții mele de acum. Atunci, în 1974, când mi s-a schimbat viața prin întâlnirea cu René, tonul semăna cu cel din muzica lui Gustav Mahler. René îmi dăruise multe discuri: Das Lied von der Erde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-a calificat profesor și locuiește la Chișinău. A fost inspector școlar în Basarabia. Cimacenco a ajuns pictor, Motea Locvinov a ajuns la Galați, Pozni, cel cu poznele, undeva, în județul Argeș. Iar eu aici, la Tecuci, de unde continui să rememorez. După vacanță a venit ordin de la revizoratul școlar să se reducă o clasă I-a. Care? Sigur că a mea. Atunci Iancu Antoniu a făcut un raport din care, după atâta timp, spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]