1,383 matches
-
ocupă un loc central în preocupările teoretice și practice ale chirurgilor bucureșteni și nu numai ale lor, subliniindu-se totdeauna caracterul de mare urgență în care sanctiunea terapeutică se impune într-un interval de timp foarte scurt. Ilustrăm aceasta prin rememorarea contribuției a doi reprezentanți ai școlii de chirurgie de la Spitalul Floreasca: prof. dr. Ion Țurai (1907-1970) și prof. dr. Iuliu Șuteu (1921-1995). Preocupat de chirurgia de urgență, plecând de la principiile activității de urgență pentru fiecare afecțiune în parte, implicat activ
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
este tot o tehnică "educațională", de revelare a anumitor comportamente, atitudini și incidente din viața clientului, care au produs efecte negative. Prin confruntare nu se caută cauzele comportamentelor inadecvate, ci doar conștientizarea existenței lor și aflarea unor alternative comportamental-atitudinale. * Tehnica rememorării urmărește să-l determine pe client să își amintească reacțiile, mijloacele de acțiune și rezultatele obținute în situații problematice similare cu cea pe care o trăiește în prezent. Astfel, o manieră acțională care și-a dovedit în trecut eficiența poate
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
s-a pregătit psihic ore întregi, încă de ieri", analepsa are o întindere de mai multe ore și un orizont de o zi. ¶Analepsele de completare, sau REVENIRILE, umplu golurile lăsate de ELIPSE în cursul narațiunii. Analepsele de repetare, sau REMEMORĂRILE, enunță din nou evenimente trecute, deja menționate. ¶Genette 1980; Rimmon 1976. Vezi și ORDINE, PROLEPSĂ. analiza structurală a narațiunii [structural analysis of narrative]. Analiza narațiunii în funcție de STRUCTURA ei. Explicînd o narațiune (dată), analiza structurală acordă prioritate relațiilor (sintactico-semantice) (în opoziție
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai multă mediere naratorială și de o redare mai puțin detaliată a situațiilor și evenimentelor decît reprezentarea (sau MIMESIS): DISCURSUL NARATIVIZAT constituie un bun exemplu de relatare. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; H. James 1972; Lubbock 1965. remă. Vezi COMENTARIU. rememorare [recall]. O ANALEPSĂ repetitivă; o analepsă care spune din nou lucruri trecute, deja menționate. ¶Genette 1980. Vezi și REVENIRE. remitent [sender]. 1. Un ACTANT sau ROL fundamental la nivelul structurii narative profunde, în modelul greimasian. Remitentul (analog BALANȚEI de la Souriau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ÎNTOARCERE ÎN TRECUT, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. ¶Todorov 1981. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. revenire [return]. O ANALEPSĂ de completare; o analepsă care umple golul ce rezultă dintr-o ELIPSĂ anterioară din cursul narațiunii. ¶Genette 1980. Vezi și REMEMORARE. rezolvare [resolution]. 1. În terminologia aristotelică, acea parte a intrigii care merge de la începutul unei schimbări în destin la SFÎRȘIT. În acest sens, rezolvarea (lusis) n-ar trebui confundată cu DEZNODĂMÎNTUL. 2. Vezi REZULTAT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Labov 1972. rezoner
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și unele trăsături ale operei acestuia, cum ar fi metaforele predilecte și legătura lor cu „realitatea”; poemele Începutul, Ursitul și Poveste, inserate în corpul romanului, par în egală măsură a fi ale autoarei sau inedite ale lui Ionel Teodoreanu. Arta rememorării, amănuntele ce dau substanță tabloului de epocă, dar și unei frumoase povești de dragoste transformă romanul într-un inedit document, prin care se recuperează chipurile unor nume de prim rang ale vieții culturale românești. SCRIERI: Calendar vechi, București, [1939]; Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
despre conținutul manifest. A doua dimensiune corespunde sensului visului, mesajului pe care îl transmite. Vorbim în acest caz de conținutul ascuns. PRIMUL MOMENT PROCESUL DE ELABORARE Conținut Deplasare Conținut Condensare ascuns Simbolizare manifest AL DOILEA MOMENT PROCESUL DE INTERPRETARE Conținut Rememorare Conținut Narațiune ascuns Lectură asociativă manifest Unele procese psihice servesc, prin urmare, la criptarea visului, care apoi va trebui interpretat, adică decriptat pentru a obține conținutul ascuns. Procesul care transformă visul latent în vis manifest se numește elaborarea visului. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inconștiente. Nu am scris acest lucru cu scopul de a da o explicație imuabilă și sistematică, ci pentru a sugera noi căi și, mai ales, pentru a prezenta dimensiunea colectivă și universală a simbolurilor utilizate de cel ce visează. 1. Rememorarea viselor Când vrem să ne interpretăm visele, prima problemă este dacă ni le mai amintim. Unele persoane și le amintesc ușor. Altele, în schimb, majoritatea fără îndoială, nu-și amintesc nimic. Fenomenul nu este surprinzător. Este chiar lesne de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cuvinte, pentru organizarea psihică, este mai puțin important dacă cel ce visează își amintește sau nu de visele, întrucât energia este eliberată. Visul reprezintă o activitate pasivă pe care, chiar dacă hotărăște și vrea lucrul respectiv, subiectul nu o poate influența. Rememorarea viselor și, pe deasupra, interpretarea lor corespund deci unei atitudini active, vizând o mai bună cunoaștere de sine (a ști din ce este alcătuit inconștientul) și utilizarea cunoștințelor respective pentru o mai bună gestionare a propriei vieți. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
studiat în timpul formării mele ca psiholog. Pentru mai multă claritate, am selecționat intenționat trei vise scurte. Analiza este mult mai lungă decât visul însuși, ceea ce confirmă teoria psihanalitică conform căreia conținutul latent (mesajul) este mult mai dens decât conținutul manifest (rememorarea și povestirea visului). Interpretarea a fost ajutată de lămuririle aduse de faptele reale (datorită comentariilor celor care visaseră sau datorită propriei mele cunoașteri a situației, în cazul visului lui Marjorie). Legenda identificării este următoarea: - deplasare - CONDENSARE - simbol Visul lui Marc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fel, la Pseudo-cynegeticos de A.I. Odobescu. Retras într-o așezare din Munții Retezat, unde vânează, pescuiește, citește, scrie, meditează, însinguratul își notează reveriile, experiențele de „hoinar singuratic”, reproduce textele publicate în „Vânătorul și pescarul sportiv”, pe când dirija acest periodic, derulează rememorări cinegetice și piscicole, evocă momente din copilărie și adolescență, scene și conversații (la Mogoșoaia, la mare, în Deltă și în alte locuri) cu scriitori și alți intelectuali, români și străini (Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Pop, Miron Radu Paraschivescu, Dimos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
și situații) și literaturizată (cu vădite concesii făcute comandamentelor propagandistice ale epocii), prin narare obiectivată, la persoana a treia, sub aspectul unui roman „de acțiune” realist-socialist. Eclipsa este o scriere-mărturie, o autobiografie propriu-zisă, construită pe mai multe registre: cel al rememorării anecdotice și al confesiunii, cel al reconstituirii documentare și cel al comentariului de natură istorică și morală. Dacă în Masacrul G. cedase unor constrângeri care alterau parțial filonul mărturiei cu valoare documentară, în Eclipsa el evită, deliberat și consecvent, orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu cade pe latura instinctuală a personajului, ci pe noianul de gânduri ale acestuia în așteptarea morții. Parabola vieții ca meditație și așteptare înfrigurată a morții capătă o anume notă de morbiditate, de macabru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
monolog); - narațiunea se desfășoară în timp și în spațiu (deci este, în egală măsură, o modalitate temporalo - spațială); - de aici: împletirea cu celelalte moduri de expunere (descrierea, dialogul, monologul); Procedee specifice narațiunii: a. interferența planurilor; b. antiteza dintre personaje; c. rememorarea și evocarea unor momente semnificative; d. reflectarea în conștiința unui personaj, a unor evenimente; e. ramificarea unor conflicte f. îmbinarea națiunii cu descrierea, cu monologul interior. Evitarea monotoniei, a formei liniare a narațiunii se face prin: 1. intervertirea cronologică a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
nouă de ori se face auzită porunca în Biblia ebraică, amintind poporului ales să nu își uite angajamentele luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a luat „tot ce-i mai bun”646, dar și noblețea și grația pe care pasiunea lor nu a uitat niciodată să le cultive. Ceea ce este interesant ține de faptul că durerea pierderii și a plângerii femeii iubite duce la rememorarea unor imagini din trecut încărcate de bucurie 647. „Ampla descriere extrem de laudativă a ducesei, deși în mare măsură tributară convențiilor literare medievale, pare să fie veridică. Blanche, spun mărturiile vremii, a moștenit caracterul integru și bunătatea tatălui ei Henry, primul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că m-or lua, / În frunte m-or săruta, / În fruntea jocului m-or purta!"434 Interferența dintre sacru și profan transformă valențele focului într-o reminiscență anistorică a unui illo tempore în care sacralitatea a căpătat față umană. Pentru rememorarea ritualică a unor scene biblice se fac, în Joia Mare, de dinaintea sărbătorilor pascale, focuri în ogrăzi, dis-de-dimineață, înainte de a cânta cocoșii a treia oară, acest foc amintind de focul la care se afla Sfântul Petru în momentul lepădării de Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
parcă-i altfeliu lumea, parcă-i mai blândă, mai frumoasă. E-atâta lumină și pace, e atâta bucurie de crezi c-o coborât Dumnezeu pe pământ."217 Timpul sărbătorii reprezintă o recuperare a ordinii primordiale: "Prin sărbătoare se produce o rememorare și o comemorare a unei întâmplări mitice."218 Complexul ritualic al sărbătorii introduce "o ruptură" în timp și spațiu, o abolire ad hoc a profanului și clădirea, din temelii, a cadrului evenimențial, ca univers sacru: "sărbătorile instaurează o ruptură de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în diferite situații de comunicare interpersonală, stiluri diferite (chiar dacă acestea se subordonează, în principiu, unei dominante comportamentale comunicative), interesant este jocul relaționării; un exercițiu util de (auto)analiză a manifestărilor diferitelor stiluri de comunicare în interacțiune poate fi cel de rememorare sau de anticipare a formelor verbale/nonverbale/paraverbale de concretizare a acestora în dinamica relaționării locutor interlocutor vezi, de exemplu, Tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1. Interacțiunea/"jocul" stilurilor de comunicare Locutor 1 stil de comunicare Comportament comunicativ Interlocutor (locutor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
experiențele din închisoare; - omorul propriu-zis: ce a simțit în acel moment, cum se raportează la eveniment, la decizia instanței cu privire la fapta săvârșită (numărul anilor de detenție, articolul de lege în care se înscrie fapta), ce stări le domină în momentul rememorării faptei); - sentimentul de vinovăție; - atitudinea față de actul comis: regret, remușcare; - motivele care au stat la baza crimei (cum s-a ajuns la momentul săvârșirii actului): - ceartă, gelozie; - perioadă lungă de conflict; - act premeditat; - probleme de sănătate mentală; - nu le cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
In: Descrie-mi, te rog, cum a decurs viața ta cu bunicul, bunica? (În momentul întrebării, fizionomia feței s-a schimbat, expresia de ură, de durere a inculpatei a dispărut, locul ei fiind luat de una de bucurie determinată de rememorarea unor amintiri plăcute.) I: Au fost cei mai frumoși ani din viața mea, o perioadă bună, frumoasă. În amărăciunea ei, în sărăcia ei a avut grijă de mine, cu ce-a dat Dumnezeu... (Inculpata vorbește frumos despre bunici, are amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După atenuarea manifestărilor emoționale primare, asistăm la instalarea unui proces de „adaptare” sau de „apărare” caracterizat prin următoarele: - estomparea manifestărilor emoționale de șoc (depresie, dezorganizarea comportamentului, tendințe regresive, tulburări neurovegetative); - rememorarea accidentului cu toate detaliile și circumstanțele acestuia; - retrăirea amintirilor și a experiențelor afective în raport cu obiectul pierdut. În timp se poate chiar observa organizarea unei „nevroze tematice” specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prind corp prin evocarea, similipillatiană, a toamnelor, viei, gutuiului, a bunicilor, ca și a universului formativ livresc (Hans Christian Andersen, Frații Grimm, Walter Scott, romanticii francezi). Evocarea, mizând mai mult pe muzicalitate decât pe imaginea vizuală, e mai pregnantă în rememorarea anotimpurilor, percepute în tradiția vergiliană a lui Vasile Alecsandri, însă într-o expresie la nivelul poeticii parnasian-simboliste. În Crucea împușcaților. 1907 (1982) versul de factură populară coexistă cu rezonanțe din Tudor Arghezi și Aron Cotruș. Studiile istoricului literar P. nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
O sărbătorire, așa cum o definesc eu, este o ocazie de a scoate în evidență o realizare. Este o ocazie de a fi alături de colegi și de a împărtăși toate lucrurile care s-au făcut pentru a îndeplini sau depăși scopul. Rememorarea momentelor bune sau rele, a frustrărilor și bucuriei legate de o realizare poate avea loc într-un grup mare sau doar în doi. Poate avea loc într-o aulă, într-o sală de ședințe sau lângă un automat de cafea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
TTR, 1976, 3; Aureliu Goci, „Procese istorice”, RL, 1976, 19; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 217-218; Paul Dugneanu, Romanul de largă respirație, LCF, 1978, 22; Luca Vasile, „Cinema Splendid”, CL, 1978, 6; Nicolae Balotă, Rememorare și analiză, RL, 1978, 29; George Muntean, Un roman-document, RL, 1978, 29; Ileana Fărcașiu, „Cinema Splendid”, ST, 1978, 8; Elena Tacciu, Un bildungsroman, RL, 1981, 10; H. Zalis, Planurile cinematografice ale memoriei, CNT, 1981, 19; Iorgulescu, Critică, 141-144; Brădățeanu, Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]