5,064 matches
-
scrie în cartea lui Moș Vreme: că numai Primăvara va izgoni Iarna... - Ce-ai zis? Afurisit obraznic! Ar trebui să te transform într-un bulgăre de gheață, că și eu pot să fac vrăji ca stăpâna ta. Cei doi se repeziră la Ghiocel și începură să-l lovească, trântindu-l la podea. - Lăsați-l să vorbească! Ia spune, de unde știe acest Mărțișor povestea lui Moș Vreme? Ghiocel răspunse de jos, ștergându-și sângele: - Mărțișor... a fost la... Moș Vreme... Acesta... i-
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
vină sete mai rău pe urmă, a șoptit ea recunoscătoare. Costică nu a reușit să-i țină paharul la gură. Capul femeii era într-o poziție prea incomodă pentru el. Nu era obișnuit cu gesturi de acest fel. S-au repezit cele două femei, aproape în același timp. Eleonora îi sprijinea capul și Ecaterina ținea paharul la gura bătrânei, lăsând să curgă două-trei înghițituri, puțin câte puțin. Erau mai atente să tragă cu coada ochiului, să vadă dacă lumea observă gestul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Am avut dotă, că așa era pe vremuri, maică, a explicat ea mândră, ridicându-și bărbia mai mult decât reușise până în acel moment. La această precizare, jandarmul care-i oferise scaunul, pătruns de respect și simpatie față de ea, s-a repezit să aducă tușiera de pe masa de lucru a domnișoarei grefier, care rămăsese blocată de spectacolul la care asistase în tăcere. Foarte vioi, s-a întors din doi pași lângă bătrâna doamnă, i-a prins repede degetul să-l apese cu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
inspectorul era o femeie. Nu a trecut mult până la a considera că s-au înșelat crezând că au de-a face cu o femeie. Întrebările puse sunau a lătrături ale unui câine dezlănțuit. După fiecare răspuns, sincer dealtfel, cățeua se repezea să-i sfâșie încercând să le schimbe depoziția. Nu aveau ce să schimbe și totuși femeia îi tortura insistând cu lătrături scurte și repezi, dând să le sară la jugulară. Albert s-a simțit ca într-un sediu de gestapo
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
a adresat, înainte ca vreunul să-și ia inima în dinți și să susțină că doar au jucat fotbal. Cu voce puternică, pentru a se face auzit de întreaga asistență : - Bine le-ați făcut ! Imediat, cu voce scăzută, a șoptit repezit doar pentru ei ceva la adresa conducerii șantierului, ceva de genul „lema în cur’s” iar ei, cu bun simț, au interpretat că dorise să spună ceva despre cursul levei, ori altceva ce ar fi putut avea o profundă semnificație dar
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
pe atunci, o puterinică rivalitate raportată, bineînțeles, la vârsta lor. Învățătorul lor le dădea adeseori, în timpul orei de matematică, probleme de rezolvat. La una dintre ele Albert era cât pe ce să o dea în bară din cauza grabei. S-a repezit în grabă cu ,,rezolvarea,, la catedră. A primit nota 4 ! S-a reîntors însă la catedră în mai puțin de un minut cu rezolvarea corectă dar a fost suficient pentru Gabi să ajungă înaintea lui : - Am terminat primul; ți-am
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl dojenea, dar cum era iritat, a repezit-o. - Ce vrei să spui?!... și s-a uitat mai atent ca s-o vadă în carne și oase, dar n-a observat nimic. - Andrei, adu-ți aminte! - Ce să-mi aduc aminte? Ce mai ai cu mine? Nici moartă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
nu te mai minți!... s-a auzit glasul Leanei, venit din direcția icoanei Sfântului Dumitru. A tresărit. Nu putea să se-nșele, era vorba ei pe care o auzise de atâtea ori când îl dojenea, dar cum era iritat, a repezit-o. - Ce vrei să spui?!... și s-a uitat mai atent ca s-o vadă în carne și oase, dar n-a observat nimic. - Andrei, adu-ți aminte! - Ce să-mi aduc aminte? Ce mai ai cu mine? Nici moartă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
să cedez...” * Arina, constatând că momentele de adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei și întrebă la întâmplare: - În fond, ce are Duruma cu tine? De această dată Albert nu o mai repezi. Zâmbi numai cu jumătate de gură, pufnind ușor pe nas: - Cine să înțeleagă?... * Emoția amintirii acelor clipe îl transfigurase pe Albert. - Albert, cumva nu te simți bine? - întrebă îngrijorată Arina. - Ba dimpotrivă... Nici nu mai știu de când nu m-am
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
bate oricând! - Pe mine? - Ai curaj să te bați cu el? - Cu tăntălăul ăsta? Hai, mă, să ne batem! - Nu vreau! - Ți-e frică, mă? - Treaba mea... - Tu ești fricosul, Giura - intervine Ulise. - Ce, mă... - Așa cum ai auzit! Giura se repede la trântă. Moșul nu are încotro. Bine totuși că va fi o luptă dreaptă. În cele din urmă este cât pe ce să-l dovedească pe Giura. Când s-o facă însă, mâinile lui Ulise nu-i mai sunt în
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
de vreo vânzătoare care s-a prefăcut că nu cunoaște limba română. - Într-adevăr ai dreptate. Una ca asta nu pot să suport... - De vânzătoarele noastre de aici ce părere ai? - Groaznică! Cu mici excepții, te privesc de sus, te reped sau nici nu te bagă în seamă; se cred crema societății. - Crezi că dacă ar lucra în altă parte ar fi mai amabile? - Da de unde! Li s-a urcat bunăstarea la cap în vreme ce majoritatea populației resimte lipsurile. - Doream să subliniez
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
invers. Când uruitul tramvaiului a trecut prin dreptu-i, a încetat să mai numere, uitând numărul la care ajunsese. A răsuflat ușurat; îi venea să chiuie, să danseze; să meargă pe bolta cerească.......... * - Parcă nu pe strada asta locuiești; l-a repezit dl. Constantin pe Albert. Ziele de martie de până atunci fuseseră ploioase; pământul devenit noroios îi amintea lui Albert spaima pe care o trăise atunci când, mic fiind, își simțise picioarele imobilizate. Pe ulicioara lui cărase și înșirase, atât cât putuse
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ca lovită de fulger. Recunoștea numerele. Dumnezeule! 44, 11, 2, 4, 22, 5! Ridică cartonul în dreptul ochilor și începu să țipe! Omul care mătura strada în dreptul agenției privi spre ea și porni să-și facă cruci peste cruci. Cerasela se repezi la el și începu să-l scuture de umeri, țipând într-una. Bărbatul pirpiriu ridică mătura, gata să se apere de atacul ei. Cerasela se întoarse furtunos, închise agenția și o luă la fugă spre casă. Bătu cu disperare în
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
a oprit, satisfăcut. Satisfacția asta avea să-l coste însă mult prea scump. Ani și ani, Albert nu va scăpa nici o ocazie pentru a-l provoca. Peste timp, uitând totul, manifestându-și cu sinceritate afecțiunea față de acesta, Albert îl va repezi: - Mai ții minte mă, când m-ai bătut ca pe un câine turbat? Dacă i-ar fi răsucit cuțitul într-o rană poate l-ar fi durut mai puțin. Avea să uite vreodată; avea să-l ierte vreodată? Într-un
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
pică cerul pe el. Mia și Florin s-au oferit să-l sprijine material pentru a nu mai afla părinții lui. I-a refuzat. Fără voie, a înspăimântat-o pe Mia; încerca degajat un număr de echilibristică...Mia s-a repezit și l-a tras de mână atunci când se apropia un tramvai: - Albert, te rog! Nu... A izbucnit în râs când și-a dat seama ce era în mintea acesteia, liniștind-o. Părinții lui au făcut ce au făcut și i-
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
Căzu jos dormind pe dată. Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu sete Pân’ rămase locul gol... Iute se-ntoarse omul Bucuros la el în pat Și dormi până când zorii Din somn mi l-au deșteptat... Treaz fiind
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
le mai dăm bani. Vreau să te scapi de ei deoarece nu putem trăi așa. În momentul acela s a auzit zgomotul drujbei de tăiat lemne. Probabil că încercau să taie ușa de lemn de la intrarea castelului. Eu m am repezit la telefonul din bibliotecă, dar era mort. Luca mi a spus nervos: - Au tăiat firele de afară. Nu avem telefon. Ascunde te repede, nu vreau să te vadă. Nu i cunoști, te pot viola în fața mea, ca să mă pedepsească. Am
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
IX "CALATORIA" Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dacă-ți place ceea ce faci, probabil că faci ceea ce nu trebuie. Legea lui Franko Săndica l-a rugat pe inginerul-șef să o repeadă IMS-ul sau nea Cârâc cu molotovul colectivului până în stația de la 23 August, pentru a prinde primul autobuz ce venea de la Mangalia spre Constanța. Nu avea curajul să riște plecarea cu cel de-al doilea accelerat. Coborî în stația liniei
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
ajuns la București. Se uită nedumerită pe fereastră și văzu peronul din gara Basarabi, apoi privi la frumosul Adonis, pentru a-i mulțumi. - Mulțumesc, domnule! Cred că nici nu mă trezeam așa curând, cât am fost de obosită. Tânărul se repezi și îi coborî geamantanul din suport și o ajută să coboare din tren. - Mergeți mai departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
Mitu lu’ Niculcea du pă Mal erau mai sus de drum, pe un dâmb, și mai sunt și astăzi, dar stăpânite de nevastă-sa, căci Mitu „s-a dus demult la Bărnoaia”. De câte ori treceam pe acolo, de su’ șop se repezeau la poartă să mă sfâșie, nu alta, doi câini roșii, nu foarte mari, dar tare fioroși și gălăgioși; erau Ursei și ma- ma lui. De fiecare dată treceam cu teamă pe acolo și mă gândeam că dacă ar fi rupt
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
ia pă drum? - mă-ntreba apoi pe mine, întorcân-du-se și vârându-mi sticla cu țuică sub nas. - Nu, tăticule, cum să fac ieu așa ceva, atâta-m’ dă, dă-o naibii de zgârcioabă, a văzut că-i merge! - îi răspundeam eu repezit. Mințeam, firește, cu nerușinare, dar în sinea mea îmi spuneam: „Na, c-am dat de dra- cu’, am încurcat-o, ce măi!”. Într-o bună zi, scos din țâțâni, taică-meu s-a luat de Băloasa: - Bine, fă, lea Ioană
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
câteva excepții chiar eu am fost martor, i se punea pata pe câte cineva care nu-i plăcea lui, începea să mârâie, arătându-și colții, iar dacă preopinentul schița numai un gest de împo- trivire, în următoarea clipă se și repezea la pi- cioarele lui. Cât despre intrat în casa noastră cât era el de față - nici pomeneală de așa ceva, atâta-i trebuia nefericitului care îndrăznea să facă doar un pas alăturea de drum... Mai rău era însă că Floricel nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
lăsa în voia copilului zicându-și parcă în sinea lui: „De, ce să-i fac, e și el copil, se joacă”. Deodată, bunicii lui Sebastian au auzit, de dincolo de gard, un foșnet de crengi și o bufnitură înfundată... S-au repezit amândoi la gard, strigând speriați: - Sebastian, Sebastian, ce-ai făcut?! Ajunși la gard, l-au văzut pe copil sub un nuc, țopăind ca o maimuță, cu câinele lătrând în jurul lui și strigând la ei cât îl ținea gura: - Tataii, mamaii
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
întrebat pe Lisaveta. - Ia, îi duc să-i dau pă Boia ca să scap de iei, sânt cățele dă-le-ncolo, n-am nevoie de cățele, am oprit doar un câine. Speriat de ce-avea să facă, eu i-am zis repezit lui Lisaveta: - Nea Ioane, fie-ț’ milă de iele, nu le omărî, oite, după ce cățeaua tale le înțarcă, îț’ promiț’ ieu că-ț’ cumpărăm noi una, iar pentru elelalte trei mă angajăz tot ieu să țî le vânz, hai zău
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Noneț al lui Clopățăl s-a găsit să-mi strige, pe când intram șontâcăind în clasă: - Bă, Marinică, nu ne-ai adus șî nouă niște curastă, bă, c-am auzât c-a fătat mă-ta? Atâta mi-a trebuit! M-am repezit la gâ- tul lui Noneț și am început să-l împing, strân- gându-l cu putere de gulerul hainei și strigân- du-i ca scos din minți: - Bă, te-n p... mă-ti, tu vorbești bă, tu, care mă-ta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]