1,828 matches
-
25 de ani în închisoare? Și această categorie a fost cum bine se știe extrem de numeroasă. în România comunistă a funcționat deci perfect, impecabil și implacabil, legea supremă a aparatului represiv al statului totalitar modern: legea agravării crescânde-descrescânde. Orice organ represiv și de stat devine tot mai abuziv și lipsit de scrupule, mai feroce și mai fanatic, în funcție de locul pe care-l ocupă în ierarhie. Când se află pe un loc inferior și transmite ordine de sus, el supralicitează și devine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unui Moloh gigantic abia întors de la Plenară pur și simplu sperie. Pericol de proporții monstruoase, obsesive. Și asemenea oricărui mecanism formidabil care funcționează non stop, zi și noapte, el creează neliniști automatizate, reflexe și deprinderi definitive. Un sistem politic total represiv, care nu dă semne nici de șovăială, între onformism și libertate nici de flexibilitate, nici de oboseală, injectează subconștientului social o teroare generală surdă, irepresibilă, de neșters. Ea ucide în germene orice speranță de ameliorare, de clemență, de transformare. Ideea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au făcut-o atâția gânditori); 3) O atitudine de conservare, apărare etc. a ordinii existente împotriva a tot ce o atacă, într-o direcție sau alta, de la dreapta sau de la stânga și, în sfârșit, 4. O atitudine declarat și manifest represivă, violent de dreapta, agresiv și intolerant conservatoare. Miezul problemei pare a fi deci următorul: se numește reacțiune orice atitudine de critică, negare, contestare, de rezistență activă sau pasivă (p. 14) împotriva oricăror forme ale ordinii constituite, stabilite, fixate în forme
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și intolerant conservatoare. Miezul problemei pare a fi deci următorul: se numește reacțiune orice atitudine de critică, negare, contestare, de rezistență activă sau pasivă (p. 14) împotriva oricăror forme ale ordinii constituite, stabilite, fixate în forme date, obligatorii, autoritare, oficializate, represive. Orice sistem politico-social și scară de valori corespunzătoare, care la rândul său se fixează, se stabilizează și respinge modificarea, evoluția, transformarea într-un sens sau altul devine automat conservator, monolitic și totalitar. Pe scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate suferi atacuri cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în mod implicit într-unul reacționar și contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a regimului Iliescu-Roman este, de pildă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de decenii de regimul represiv comunist, este încă destul de slabă. Mentalitatea democratică, pluralistă, nu este încă dominantă în România postceaușistă. Ea nu are deocamdată suficientă greutate și energie pentru a răsturna actualul raport de forțe ideologice și politice de esență neocomunistă. 3. Rolul instituțiilor culturale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
convinge încă o dată că așa stau lucrurile. Cum ar putea fi el altfel în cultură? Să mai adaug un detaliu: cultura costă bani. Mulți bani. Iar statul socialist a investit prea puțin în acest domeniu. în plus, într-un regim represiv, cum a fost cel ceaușist, foarte puțini au putut să studieze, să se formeze în cadrul unei mari culturi unde să poată deprinde stilul și disciplina muncii intelectuale de mare tradiție. Foarte, foarte puțini au putut beneficia de studii universitare complete
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
circule la noi, încă din deceniul patru al secolului 1. Adică într-o perioadă când și vechiul regim oficial și ideologia extremistă de dreapta, care-l combătea, defineau cultura în termeni convergenți și tot mai totalitari. Respectiv: centralizați, dirijiști și represivi. Regimul comunist totalitar a împins la ultimele consecințe acest sistem profund anticultural, cu grave urmări negative. Ce este cultura oficială ? Nu este neapărată nevoie să cităm, să spunem, pe Hannah Arendt sau pe alți politologi, de prim ordin, nimic de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu ar fi existat și consider că era vital necesar ca spectacolul să trăiască 2, a provocat uimire, stupoare și uneori chiar indignare în unele cercuri radicale de opoziție 3. Dar, cel mai elocvent exemplu de supraviețuire a mentalității culturale represive îl constituie faptul că în ciuda chiar și a acestei aprobări foarte oficiale (acordate din motive evidente de imagine externă), în seara premierei s-a răspândit totuși și un manifest la intrarea Operei, profund ostil punerii în scenă a regizorului Andrei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aspect al politicii editoriale este organizarea, în același spirit oficial partizan, al Salonului național de carte 7. Nu încercăm, nici pe departe, un inventar complet al unor astfel de manifestări. Reținem doar sensul lor esențial: dirijist și normativ, birocratic și represiv, tipic oficializării culturii. Portretul robot al activistului cultural Problema n-a fost încă studiată atent și în profunzime. Uneori ea este doar atinsă în unele texte pamfletare, memorialistice, jurnale și, destul de rar, în polemici literare. De cele mai multe ori, ea nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Este vorba, mai întâi, de o circulație, așa zicând, în circuit închis. Ierarhia nu are valabilitate și eficiență decât în interiorul unei ordini totalitare, bine specificate, respectiv țări socialiste, partide etc. în al doilea rând, caracterul său este dogmatic și deci represiv. Neagă și tinde să distrugă întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor autentice. Heteronimia lor este imperativă, abuzivă și represivă, expresie directă a statului polițist în domeniul cultural. Teoria valorilor pure pare o aberație scandaloasă și intolerabilă. Ceea ce un sociolog român, uitat pe nedrept (Mihai Ralea), numea sancțiunile premiale, sunt impuse, în sfârșit, printr-un întreg sistem de instituții și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
respingem în mod radical orice rol al statului în domeniul culturii. Nu aceasta este și opinia noastră. Chiar dacă suntem adepții convinși, în principiu, ai concepției statului minimal cunoscând și prin experiență românească directă toate ravagiile statului dirijist, colectivist, centralizat și represiv în actuala fază istorică intervine, în mod inevitabil, și ceea ce s-a numit rolul subsidiar al statului. în definitiv, chiar și într-o țară foarte democratică precum Anglia există un British Council, în U.S.A. o Agenție centrală de Informații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din trăsăturile specifice ale culturii alternative. Mecanismele sale funcționează, prin deprindere și inerție, chiar și după ce sistemul represiv a fost, cel puțin formal, răsturnat. Situația se verifică din plin și după 1989. într-un sistem democratic, pluripartinic, acest om de cultură cu soartă etern ingrată, dificilă nu-și găsește de fapt locul, nici în această zonă. Pare adesea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de polițe și expresia întregului venin al vieții literare, alimentat din plin și de tot felul de dosare și cărți albe. De altfel, întreaga ambiguitate a unor astfel de alternative dramatice și insolubile specifice vieții culturale sub orice regim totalitar represiv (mai ales de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în același sens: ...Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de compromis
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
amintit, pe larg, exemplul tipic de cultură paralelă, vădit concesivă și totuși rezistentă în planul său. Ea a fost în mod evident tolerată și chiar încurajată, păstrându-și în continuare și implicațiile și consecințele net contra-culturale în sensul oficial și represiv al cuvântului. O dublă față ca mătasea. Soarta unor reviste strict specializate, ex centrice, de tipul Cahiers roumains d'ătudes littăraires, dar și Synthesis, confirmă aceeași concluzie. Deloc pe linie și totuși tolerate, uneori cu scrâșniri din dinți. Deoarece, prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a culturii alternative este, în concluzie, teoria și practica statului minimal. Statul gigantic, hipertrofiat, birocratizat, anchilozat, care impune pentru fiecare act cultural zeci și zeci de aprobări și avize, este anticultural prin definiție. Or, aceste structuri gigantice, inerte și structural represive, n-au fost încă dislocate, nici pe departe, după 1989. De îndepărtarea sau cel puțin de modificarea și diminuarea lor radicală depinde orice progres cultural real. Structurarea și ierarhizarea societății românești a rămas și ea, în esență, aceeași. Fără existența
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezadaptați social. La fel, numărul, de fapt enorm, majoritar, al intelectualilor la prima generație. Această pătură, care constituie practic aproape întregul aparat al culturii oficiale, reprezintă, deocamdată, doar un hibrid cultural. Afinitățile sale profunde merg spre etnicismul tradiționalist, izolaționist și represiv. Dar mediul urban, noile media foarte influente, presiunea modelor internaționale, libera circulație a valorilor îl contaminează inevitabil. Instinctul său îl împinge, printr-un reflex moral și social invincibil, cât mai aproape de Putere. Noua sa existență morală și culturală îl obligă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi analizată cu instrumente matematice, zguduitoarea revelație a poveștii camerei cu ușa întredeschisă depinde de limbajul "în care poate fi înțeleasă, și tradusă"902. De aceea, cele două coduri de interpretare, al lui Dayan și al lui Albini (reprezentantul sistemului represiv, tot o "oaste secretă" ca și Fedeli, dar cu alte semne, simboluri și parole de recunoaștere) sunt ireconciliabile, declanșând tragedia "ușii întredeschise": internarea lui Dayan, injectarea cu "serul adevărului", staza într-o "durată personală, fără controlul calendarului"903, timp în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau indirect, noii aliați sovietici de fapt, ocupanți își impuneau propriul sistem în România. Au început demobilizările, apoi pensionările piloților care luptaseră pe frontul de Est. Anii 1946-1947 se caracterizează prin începerea arestărilor și punerea la punct a viitorului aparat represiv. Nicolski își făcuse deja apariția. Represiunea lovește și cercul de foști camarazi și prieteni apropiați ai Marianei. În 1947, Costi Brâncoveanu este arestat, iar soția lui, Marina Știrbey-Brâncoveanu, rămâne fără niciun venit, trăind din vânzarea obiectelor de valoare. Casa din
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
romanii pentru supremație culturală. Ei au început să practice prozelitismul (atragerea la iudaism a celorlalți). Impunerea propriului adevăr a declanșat reacții ale autorităților. Astfel, apariția unor comunități de prozeliți în Asia Mică a născut teamă, antipatie și a declanșat măsuri represive. În perioada elenistică, grecii avuseseră statut de stăpâni, iar evreii fuseseră subordonați. În epoca romană, atât grecii cât și evreii erau subordonați romanilor. Deseori în centrele elenistice ale lumii romane s-au ivit neînțelegeri între greci și evrei, pe care
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Century of Progress”. Zborul trebuia să fie un semn al puterii regimului fascist și al progresului tehnologic și industrial al țării sub conducerea lui Mussolini. O lungă perioadă de timp, regimul fascist din Italia a avut un caracter mai puțin represiv decât regimurile totalitare din Uniunea Sovietică sau Germania Nazistă. Această stare de fapt s-a schimbat în 1938 ca urmare a presiunilor germane. Mussolini a hotărât adoptarea unor măsuri antisemite, fapt foarte nepopular nu numai printre italienii de rând, dar
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
la vedere pentru ca dumneavoastră să cunoașteți odată În plus, să judecați ce a fost comunismul și activiștii cu sarcini speciale - securitatea. Consider că am avut privilegiul să comunic lumii, pe baza argumentelor de necombătut, profilul odios al unui sistem politic represiv și tragedia demnă a unei familii de lângă noi. * „Alexandru Malin Tăcu este, probabil, „Călătorul profund” al generației sale, o generatie care acum apare, Începe să-și facă simțită vocea, după ce, În decembrie 1989 și-a făcut simțit curajul”, mă deslușește
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fiindu-i supravegheată de securiști, orice acces la domiciliul său era interzis. Știu că a fost arestat și anchetat până la revoluție”. Un alt cetățean, Dumitru Rășcanu scria: ,,...A fost privat de libertate, după aceea suspectat și supravegheat permanent de către organele represive ale PCR. Bănuiesc că moartea fiului său, acum câțiva ani, s-a produs tot ca urmare a atitudinii sale față de politică dusă de PCR”. Clădindu-și convingerea pe asemenea argumente, un grup de cetățeni,constituiți Într-un comitet de acțiune
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
poliția politică” și, pe bază de alte documente, dovedește clar că ,,0544” era implicată și În ,,anihilări” interne, publicând ,,Dosarul Tăcu”: „Cu câtva timp În urmă, România liberă a publicat În premieră documente care confirmau implicarea UM 0544 În sistemul represiv al regimului comunist. Demonstrăm atunci faptul că serviciul din care făcea parte deputatul PSD Ristea Priboi a făcut POLIȚIE POLITICĂ! Nici procesele intentate victimelor și nici cecurile În alb pentru bună purtare semnate de partidul de guvernământ nu vor putea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]