8,343 matches
-
Articolul 1 Instituțiile de credit cu sediul în străinătate au obligația să notifice Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentanțe în România, în termen de 15 zile de la data deschiderii efective a acestora. ---------- Art. 1 a fost modificat de art. II din NORMA nr. 25 din 11 decembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 20 decembrie 2006
NORME nr. 6 din 5 octombrie 1998 (*actualizate*) privind notificarea deschiderii în România de reprezentanţe de către instituţiile de credit străine**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121906_a_123235]
-
a art. 3 a fost modificată de art. II din NORMA nr. 25 din 11 decembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 20 decembrie 2006 prin înlocuirea termenului "bancă" cu sintagma "instituție de credit". d) informații cu privire la reprezentanța a cărei deschidere este notificată: ... - obiectul activității; - sediul și numărul de telefon/fax; - durata de funcționare; e) împuternicire autentificată, semnată de unul dintre conducătorii instituției de credit străine, pentru reprezentanții desemnați să angajeze valabil în România instituția de credit străină
NORME nr. 6 din 5 octombrie 1998 (*actualizate*) privind notificarea deschiderii în România de reprezentanţe de către instituţiile de credit străine**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121906_a_123235]
-
din 11 decembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 20 decembrie 2006 prin înlocuirea termenului "bancă" cu sintagma "instituție de credit". f) copie legalizată de pe documentul emis de autoritatea competentă din România, prin care se autorizează funcționarea reprezentanței. ... ---------- Lit. f) a art. 3 a fost modificată de pct. 2 al art. I din NORMA nr. 25 din 11 decembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 20 decembrie 2006. Articolul 4 Scrisoarea oficială de notificare împreună cu
NORME nr. 6 din 5 octombrie 1998 (*actualizate*) privind notificarea deschiderii în România de reprezentanţe de către instituţiile de credit străine**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121906_a_123235]
-
fost modificat de pct. 3 al art. I din NORMA nr. 25 din 11 decembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.015 din 20 decembrie 2006. Articolul 5 Pentru a permite Băncii Naționale a României să țină o evidență la zi a reprezentanțelor instituțiilor de credit străine deschise în România, acestea au obligația de a comunica Direcției reglementare și autorizare orice modificare a principalelor lor caracteristici sau a celor ale instituției de credit străine pe care o reprezintă, precum și, dacă este cazul, închiderea
NORME nr. 6 din 5 octombrie 1998 (*actualizate*) privind notificarea deschiderii în România de reprezentanţe de către instituţiile de credit străine**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121906_a_123235]
-
drepturi urmașilor acestora, răniților și luptătorilor în Revoluția din decembrie 1989; ... m) reglementarea regimului tehnologiilor informației și protecției persoanelor fizice privind prelucrarea datelor cu caracter personal; ... n) reglementarea asigurării facultative pentru autovehiculele care servesc Președinția, Guvernul, precum și a asigurării autovehiculelor reprezentanțelor diplomatice ale României. ... Articolul 2 În conformitate cu dispozițiile art. 114 alin. (3) din Constituție, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în a doua sesiune ordinară a anului 1997, ordonanțele emise de Guvern în temeiul art. 1 vor fi înaintate Parlamentului spre aprobare, potrivit
LEGE nr. 134 din 23 iulie 1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117802_a_119131]
-
economice balcanice. Într-adevăr, dificultățile libertății naționale le umbreau în unele zone pe cele ale dependenței de Imperiul Otoman. O chestiune majoră era cea financiară. Statele independente erau nevoite să suporte întreaga povară a cheltuielilor necesare apărării, administrației interne și reprezentanțelor diplomatice, care constituiseră pînă atunci, cel puțin parțial, grija Porții. Pe măsură ce secolul înainta și revoluția industrială producea o schimbare radicală a standardelor de viață europene, la fel de importantă se dovedea și revizuirea de către conducerile balcanice a obiectivelor lor. Luînd ca model
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și aducea prejudicii unității grecilor aflați în exil. Primul șef al guvernului de la Londra a fost Emmanuel Tsouderos, originar din Creta și adept al convingerilor politice republicane ale lui Venizelos. Ulterior, guvernul lui și-a lărgit baza ca să includă o reprezentanță republicană mai consistentă. O mare slăbiciune a acestui guvern era izolarea lui de evenimentele din Grecia. Spre deosebire de cel iugoslav, regimul regal grecesc nu a beneficiat niciodată de loialitatea unei forțe insurgente pe teritoriul Greciei; nu a existat deci nici un Mihailović
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Tătărăscu, care, după cum am menționat, intrase alături de alți cîțiva liberali în rîndurile FND, a devenit ministru al Afacerilor Externe. Dat fiind că din guvern făceau parte și cîțiva liberali și național-țărăniști, el putea pretinde că era bazat pe o largă reprezentanță, beneficiind și de ocazia de a anunța revenirea nordului Transilvaniei sub jurisdicție românească și luarea primelor măsuri de redistribuire a pămîntului. Una dintre pricipalele sarcini ale acestui guvern frontist era considerată efectuarea unei epurări a aparatului birocratic și plasarea în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alegerea și care le puteau condiționa realegerea. Pe cît de importante sînt condițiile privitoare la structură adică la sisteme electorale, la organizațiile de partid, la configurația parlamentului și a mecanismelor de vot, la existența grupurilor de interese care influențează formarea reprezentanței democratice pe atît de importante sînt așteptările și conduita parlamentarilor, sensibili, evident, la modalitățile prin care au fost preselectați și probabil vor fi, ca să folosim terminologia engleză, reselectați. În acest moment, înainte de a trece la analiza interpretărilor propriului rol din partea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
examene la materii de specialitate și am elaborat două referate, prevăzute în programul de specialitate, în anii 1971 și 1972; am publicat 12 articole și studii în reviste și lucrări de specialitate; am fost coautor la volumul III al lucrării Reprezentanțele diplomatice ale României (1973), elaborând Relațiile României cu Republica Populară Chineză și Relațiile României cu Republica Populară Democrată Coreeană. REPUBLICA DEMOCRATĂ VIETNAM. CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI Am publicat în "Revista de Studii Internaționale" rezumate ale tezei de doctorat, intitulate Momente ale mișcării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fapt, noul stat suveran și independent, aflându-se astfel printre statele care au răspuns pozitiv la notificarea României privind noul său statut politic. La 1 ianuarie 1930, însărcinatul cu afaceri al Legației României la Tokio, Stoicescu, a propus înființarea unei reprezentanțe diplomatice române pe lângă guvernul de la Nankin; asemenea intenție a guvernului român existase încă din 1928. La 1 martie 1930, ministrul Chinei la Berlin a propus ministrului de externe al României, având autorizația guvernului chinez, încheierea unui tratat de arbitraj, amiciție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Islamabad, iar în anul 1966 a fost semnat primul Protocol privind listele de mărfuri ce urmau a fi achiziționate de fiecare parte. Schimburile comerciale și economice au cunoscut o creștere continuă și s-au diversificat. În 1968, s-a deschis Reprezentanța comercială română la Karachi, apoi în anul 1969 la Islamabad, capitala statului Pakistan. Concomitent, s-au dezvoltat schimburile culturale româno-pakistaneze și în domeniul presei și informațiilor. A fost publicată o lucrare în limba urdu, în 3000 de exemplare, ilustrată, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din iută, ceai ș.a. A fost semnat, de asemenea, un Acord de credit. În consecință, între cele două țări s-au efectuat schimburi de mărfuri din ce în ce mai active, în următorii ani. În realizarea acestor acțiuni, o contribuție însemnată a avut-o Reprezentanța comercială română la Dhaka, capitala Republicii Populare Bangladesh. Primul ambasador rezident la Dhaka, Iosif Chivu, diplomat de carieră, cu îndelungată experiență diplomatică, și-a prezentat scrisorile de acreditare în luna mai 1973, continuându-și activitatea până în luna octombrie 1982, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
română și cea cambodgiană au publicat hotărârea celor două state de a stabili relații diplomatice la rang de ambasadă "în dorința dezvoltării și întăririi relațiilor de prietenie între cele două țări și să facă schimb de reprezentanți diplomatici"46. X) Reprezentanțele diplomatice ale României, Editura Politică, 1973, vol.III, pag.101-103, autor Simion Deac. La 19 iunie 1963, a fost numit, în calitatea de ambasador nerezident în Cambodgia, ambasadorul român la Djakarta (Indonezia), Pavel Silard, iar ambasadorul cambodgian, cu reședința la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aprilie 1965, prin publicarea unui Comunicat comun, fiind exprimate hotărârea celor două țări de a stabili relații diplomatice la rang de ambasadă și dorința de a acredita ambasadori la București și Amman. În primăvara anului 1967, România a înființat o reprezentanță comercială în capitala Iordaniei, care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea schimburilor economice româno-iordaniene. La 25 septembrie 1968, dr. Iacob Ionașcu a fost numit, prin Decret al Consiliului de Stat, ambasador al României în Iordania, cu reședința la Beirut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
semnat de rege la 30 octombrie 1925, în baza raportului M.A.E., și opt ani mai târziu fiul consulului general Edmond Homsy a fost numit viceconsul onorific la Alep de la data de 1 aprilie 1935. La 9 august 1955, Reprezentanțele diplomatice ale României și Siriei la Roma au avut tratative în urma cărora prin decret, publicat la București și Damasc, s-a anunțat stabilirea de relații diplomatice între România și Siria. La 29 martie 1956, ministrul român la Damasc, Alexandru Șteflea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
București. La 14 ianuarie 1956, o delegație economică română în vizită la Damasc a semnat un acord comercial și de plăți româno-sirian prin care părțile își acordau clauza națiunii celei mai favorizate și dreptul celor două state de a deschide reprezentanțe comerciale; România a acordat atunci Siriei un ajutor tehnic de 300.000 de dolari; România exporta în Siria utilaje și mașini-unelte, tractoare, instalații de foraj, material rulant, coloranți și lacuri, produse chimice și farmaceutice, produse din lemn, hârtie, cartoane, bumbac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de dolari; România exporta în Siria utilaje și mașini-unelte, tractoare, instalații de foraj, material rulant, coloranți și lacuri, produse chimice și farmaceutice, produse din lemn, hârtie, cartoane, bumbac, piei brute, cânepă, uleiuri etc. România a deschis, în același an, o reprezentanță comercială (1956). O dezvoltare considerabilă au înregistrat și relațiile culturale. Astfel, numeroase personalități culturale au efectuat vizite în România și Siria, în anul 1957 s-a tradus în limba arabă piesa lui Mihail Sebastian Ultima oră, numeroși studenți sirieni au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vechi) de domnitorul României, Carol I, Rusia recunoscând astfel independența României; la 29 noiembrie 1878, Ion Ghica a depus scrisorile de acreditare împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petersburg. Ulterior, reprezentanțele diplomatice ale celor două țări au fost ridicate la rangul de ambasadă. Și după anul 1900, schimburile comerciale româno-ruse au rămas aproape nesemnificative; la finele anului 1912, Rusia deținea 1% din exportul nostru și 2,6% în import; România reușise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1852 un Consulat la Brăila și un Viceconsulat la București. În anul 1862, a fost înființat un Viceconsulat la Sulina, iar în anul 1880 unul la Constanța, rezultând astfel că în perioada 1851-1880 au fost create, în Țările Române, cinci reprezentanțe consulare suedeze; acestea se ocupau de probleme comerciale și de navigație suedeze și norvegiene, Suedia și Norvegia fiind în uniune din anul 1814, demonstrându-se interesul manifestat de cele două țări nordice pentru legături cu Țările Române. La sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la 15 mai 1879; trimișii suedezi au plecat la București 85. Reprezentarea diplomatică și consulară a României în Suedia și Norvegia a fost reglementată la 14 februarie 1879. Consulatul general de la Stockholm și cel de la Oslo au fost printre primele reprezentanțe consulare, aparținând categoriei a II-a , onorifice, neremunerați, activitatea acestora desfășurându-se potrivit prevederilor Regulamentului consular din 12 iunie 188086. Primul Consulat român în statele nordice a fost cel de la Stockholm, înființat pentru cele două state, Suedia și Norvegia, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1927. Legația Suediei la București a fost deschisă în anul 1921, fiind condusă de un ministru plenipotențiar. Între anii 1922-1924, miniștrii plenipotențiari ai României în Suedia erau acreditați și în Norvegia. În perioada dintre cele două războaie mondiale, după înființarea reprezentanțelor diplomatice la Stockholm și București, precum și datorită politicii înțelepte a lui Nicolae Titulescu, s-au lărgit relațiile economice, politice și culturale între cele două țări. Tendința și dorința de apropiere ale celor două țări au devenit, cu timpul, o tradiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
costaricani la Ministerul Finanțelor, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Industriei Lemnului, Ministerul Industriei Ușoare, la Banca Română de Comerț Exterior și între cele două state a fost semnat un acord comercial care reglementa relațiile lor economice. Era prevăzută și deschiderea unei reprezentanțe comerciale în cele două capitale și creată o Comisie mixtă pentru aplicarea acordului respectiv. Între Costa Rica și România au avut loc vizite la nivel înalt, președintele României, cu soția, efectuând o vizită oficială de prietenie la 3-5 septembrie 1973, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu România și a întreține relații multilaterale 106. Declarații oficiale au fost făcute și în anii 1881-1882, prin schimb de scrisori, efectuat între șefii celor două state, în favoarea dezvoltării legăturilor de prietenie româno-venezuelene. Hotărârea celor două țări de a înființa reprezentanțe consulare onorifice, așa cum a fost cazul numirii lui V. A. Urechia în calitate de consul onorific la București, a avut loc și în alte cazuri. La 7 mai 1902, ministrul afacerilor externe român Dimitrie Sturza arată în răspunsul său că persoana desemnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sentimentelor cu care a colaborat, de atâția ani, la lucrările Societății Națiunilor. Să-mi fie permis a-i exprima, în chip călduros, felicitările mele cele mai cordiale"109. În anul 1935, guvernul român a întreprins unele acțiuni în vederea deschiderii unei reprezentanțe diplomatice a României la Caracas. Propunerea guvernului român din ianuarie 1936 nu s-a concretizat la acea dată, deoarece persoana numită a primit alte atribuții în cadrul ministerului; la aceasta s-a adăugat, în august 1936, înlăturarea lui N. Titulescu de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]