3,228 matches
-
bunătatea și simplitatea, lucrurile bune se amestecă cu cele rele. În aceste fel cântarul sufletului alunecă în jos, gramajul nu mai contează la plus ci numai la minus (nu mai las eu, ci mai pune sau dă tu !), se înmulțesc reproșurile, anumite nevoi altădată în stare pur opțională devin înverșunări sadea și neiertătoare, aluviunile și deversările neuronale obturează circulația arterială la etajul superior al construcției umane, se transormă în pată și asta când ni se pune... * Mein Kampf-ul lui Hitler este
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
plecase. Băieții alergau la el și-l ajutau să se ridice, făcându-li-se milă de el că a ajuns în halul ăsta. În schimb, după ce ajungea sus, se putea auzi scandalul iscat de gura nevesti-sii într-o ploaie de reproșuri și ocărituri, înjurăturile lui înfundate de aburii alcoolului, precum și țipetele surde ale Danei, speriată de spectacolul cotidian al familiei ei. Așa s-au derulat cei douăzeci de ani ai vieții ei, până în momentul în care, conștientă fiind de amarul din
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
doi băieței, niște scumpi care la masa festivă aveau cam cinci-șase anișori, în jur de o sută de kilograme fiecare și comportamentul adecvat unui conducător tătar din timpul năvălirilor. Atmosfera de sărbătoare a fost susținută de răgetele îngerașilor și de reproșurile adresate în cor profesorului că e un sărăntoc, un zgârcan, un inconștient, un iresponsabil care nu s-a gândit o clipă la familie ci numai la faima lui de incoruptibil, că toți ceilalți profesori, uite că, s-au chivernisit și
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
toate zilele), căpitanul Elena Tudor (Aspazia Oțel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne), gardianul Olteanu (Liviu Brânzaș, Raza din catacombă) și un lung șir de alți anonimi dar pomeniți prin faptele lor demonstrează că mașinăria comunistă nu a funcționat fără reproș și că în ciuda oricăror eforturi ale unui sistem evident demonic, ce desfășura forțe gigantice spre a distruge omul ca persoană, aceasta nu s-a reușit. Scânteia de divinitate din fiecare și de a fost întunecată nu a putut fi ucisă
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
ducă muncitorii la lucru și o mamă curioasă, ieșită să se ,,documenteze" ca un reporter de teren. Ce-i drept, dialoguri n-au existat. Doar un monolog scurt și compact al șoferului la adresa mamei, și un altul, lung, plin de reproșuri al mamei către mine. Ea simțindu-se vinovată, nu a putut să riposteze și să zică ceva la adresa lui nea Gogu, după cum am aflat eu mai târziu că-l chema pe nenea șoferu, iar eu, cu toată voința de care aș
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
vorbim. Să vedem ce program ne vom face. - Este doar o propunere, nu neapărat un program obligatoriu. - Mie mi-ar place, își arătă Dalia disponibilitatea. - Pentru tine desigur că tot ce înseamnă aventură este pe placul tău, spuse cu oarece reproș Gloria. - Păi vreau să scot tot ce-i posibil de la această vacanță. Dacă încep serviciul, nu o să mai am timp de distracție. Și apoi am doar douăzeci și cinci de ani. Când să mă distrez? Când o să îmbătrânesc? - Ca noi așa, răspunse
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
într-o zi când ne-am reîntâlnit. A fost un moment emoționant, ne vedeam după mai mult de cinci ani. Femeia era tristă, doar ochii erau bucuroși de revedere și o speranță apăruse pe fața ei posomorâtă. A acceptat toate reproșurile pe care i le-am făcut, mi-a explicat că a suferit mult și încă mai suferă, dintre toate suferințele cea mai rea s-a dovedit a fi foamea. Pensia era umilitoare, nu avea cu ce să-și ducă traiul
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
al monarhiei constituționale, ca formă de guvernământ în România și iubitor al valorilor Familiei Regale a României, Sorin Ilieșiu: „Îl știu pe Sorin Ilieșiu din filmele lui. Este cea mai bună cunoaștere. Cel mai veridic atestat al atitudinii sale fără reproș în momente cheie ale luptei pentru democrație de după decembrie 1989. Niciodată n-a creat nimic împotriva conștiinței sale. Documentarul i-a fost o cale regală spre ceea ce trebuie să devină societatea românească după ce e limpezită de tot ce o desfigurează
SORIN ILIEŞIU. ÎN RĂSPUNDEREA ŞI ÎNCREDEREA ROSTURILOR NAŢIUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377874_a_379203]
-
invitației mele, și eram dispusă să înțeleg, dar din partea lui Feodor nu mă așteptam să întârzie ! Trecuseră deja treizeci de minute. - Dacă vă iubește cu adevărat, cum susține, nici n-o să vină! Prințesa mă fixează cu o privire încărcată de reproșuri. - Nu i-am încurajat niciodată avansurile, despre ce vorbiți ! În cazul de față, am acționat din spirit umanitar, nu din alte considerente ! - De ce nu admiteți că prințul vrea să vă dovedească ceva ? - E treaba lui ce vrea să dovedească și
DRUMUL APELOR, 48 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376333_a_377662]
-
reacționează așa și dacă se repetă de multe ori, atunci duce o viață nebună. Asta spus pe un ton de înțelegere și cu un zâmbet pe buze atunci când e un prieten bun sau un verișor simpatic sau încruntat, plin de reproș, atunci cand e vorba de vreunul pe care oricum nu-l putem suferi. Orice abatere e anormală. Abatere de la regulile noastre. Ce caută ăla în Himalaia? Ce-o fi găsit el în a se chinui atât, se întreabă unul care ia
LA VIDA LOCA de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376566_a_377895]
-
o dată bosumflați, s-au strâns iar în grup și împreună au coborât de pe dig pe plajă. Tocmai la timp, pentru că iată, la marginea falezei, mama le făcea cu semne cu mâna să vină acasă. Cu inima ușor strânsă de teama reproșurilor care urmau, copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
vorbesc eu. - Mă mai și întrebi?! Ce-ați făcut până la urmă? A izbucnit în râs fără sa se mai ascundă de mine, mi-a luat capul în mâini, m-a sărutat și mi-a zis cu o undă evidentă de reproș: - Mă cunoști foarte puțin ori chiar nu ai incredere în mine... - Ba, am, dar ai acceptat să pleci cu ăla! am răspuns eu precipitat, acuzator. - Ei, și ? E o crimă ? M-a mâncat? Ce rău am făcut, de ești atât
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
din materiale strălucitoare și cu croieli adaptate epocii. Punctul de atracție al spectacolului îl constituie interpreții principali, soprana Aurelia Florian (Magda) și tenorul Marius Brenciu (poetul Prunier), spre mândria noastră amândoi români, amândoi fermecători, dezinvolți, eleganți, interpretându-și partiturile fără reproș, ea, frumoasă și delicată ca prezență, cu o voce excepțional nuanțată, iar el e natural, romantic, interiorizat, frazând perfect. Am urmărit mimica Aureliei Florian care trece de la reverie și duioșie, la dragostea adevărată și pasionată, ulterior la disperare, la hotărâre
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
menajul la o femeie în vârstă ce locuia în centrul orașului.Era destul de greu,înainte fusese economistă ,acum ștergea praful și făcea mâncare. Dar nu se văita,lucrurile astea le făcea oricum și acasă și nu primea în schimb decât reproșuri și bătaie.Seara venea destul de obosită însă îl aștepta cu masa caldă ,făceau dragoste și absolut nimic nu părea să le tulbure fericirea. Părea o seară ca toate celelalte. Însă aceeași stare de neliniște pe care o mai trăise și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
o mângâiere, un gest, O vorbă de duh; să-nțelegi, Să înveți, să creezi! Apropierea de fiii tăi s-o dorești; Cu sufletul la gură, să tânjești, Să te bucuri de ea. Acum ești singura acasă, Nestânjenita, fără pretenții, Fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Asculta ! Bate la ușă, Inima-ți bate , iti chiuie, Te simți în ceruri, Amețita, Dezrobita, Dezlănțuita, Fericită. **** COEUR EN LIESSE Des voix célestes Doucement te bercent. Monologue triste, Monologue gai... Monologuer, Réciter, jouer... Rien ne
TE LEAGĂNĂ DOMOL -(PATRU VERSIUNI: ROMÂNĂ,FRANCEZĂ,ITALIANĂ,EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373067_a_374396]
-
zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la intrare și cu mânuțele ca două flăcări alb-roșietice și oțelite de frigul năpraznic de-afară apucă la „fics” obiectul pierdut, înmânându-i-l acestuia atât de repede că nici nu observase reproșul vag din privirea băiețasului ... I-l înapoie cu „urechiușele” gata să primească din nou ața pe din două de in sau din cânepă pentru cusut lucruri de pielărie. Îngână, surprins de blajin și pentru întâia oară ca și cum s-ar fi
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
văduve de front Și mâinile mereu ni se aspresc. V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Și, să mai amânăm, nu-i înțelept, Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, Femeia, n-are, totuși, nici un drept. Acum, când auziți acest reproș, Priviți, fără privire, înapoi, Încuviințați din cap, mărinimoși, Și credeți că nu-i vorba despre voi. Și, totuși, este vorba despre toți Sunteți la fel de răi și de flămânzi, Durerea femeiască pentru soți, E-un credit fără giruri și dobânzi. Vă
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
era și a înviat, pierdut era și s a aflat” (Luca 15.23 24). Fiul cel mai mare, văzând toate acestea, s a simțit nedreptățit întrucât el, cu toate că fusese credincios tatălui său, nu se bucurase niciodată de atâta cinstire. La reproșurile sale, tatăl lasă să se înțeleagă că întoarcerea acasă și recuperarea unui păcătos socotit pierdut este de mare folos și trebuie să constituie un prilej de mare bucurie. Pilda/parabola fiului rătăcitor/risipitor exprimă ideea că pocăința nu este niciodată
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
care se putea citi dragostea nemărginită față de copilul ei rămas orfan.. Parcă lumea și spunea: - ,,durerea ascunsă din străfundurile sufletului acestei tinere femei, care nici nu a gustat în plin această dragoste dată către Dumnezeu. Se puteau citi chiar și reproșurile timpului, nedreptățile soartei, ori cine știe ale cui și cum, care se încheiau cu: ”Ei, dragul mamei...”. - Concret dacă ne-ați înfățișa etapele/determinările interioare și/sau exterioare care v-au îndemnat către această carieră muzicală, cum ar fi istoricul
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
interesează pescuitul în general, dar dacă la prânz ai preferat să vorbești cu Dan aproape o oră, mi-am închipuit că era ceva cu totul și cu totul deosebit. Pur și simplu eram curioasă, am zis eu fără urmă de reproș, având totuși un aer trist care, mi-am dat seama, trecuse neobservat. - Nicidecum, dacă ar fi fost ceva deosebit ți-aș fi spus fără să întrebi tu, a completat Ovidiu fără urmă de entuziasm. Un rezumat sumar pentru o discuție
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
planificai bine treburile, adăugase Ovidiu, într-o încercare timidă de a-și critica mama pentru faptul că ne întâmpinase astfel. - Le-am planificat eu, dar nu și le-au planificat alții, a replicat doamna Moise, cu un vădit ton de reproș în glas. - Care alții, mamă? De cine vorbești? a întrerupt-o Ovidiu curios. - Var' mea Tanța! A venit de dimineață să mă ia să fac parastasu' lu' socru' său, că are mâine pomană de an. Aranjase cu o vecină și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
timp reîncălzise friptura la microunde. - Păi și de mâncat, mănânc în fiecare zi, Mărie! răspunsese Primarul râzând, privind-o prietenos. - Dar de regulat, regulați în fiecare zi?, întrebase doamna Moise, cu un zâmbet hazliu ce parcă masca o urmă de reproș. - Mărie, Mărie, a naibii ești! se mulțumise să răspundă vesel, plin de admirație la remarca doamnei Moise, care își propusese să destindă atmosfera, gândeam eu, prin orice mijloace. Grupul nostru care păruse dezorganizat o zi întreagă își căpătase în sfârșit
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
noi orășenii, ne este mai greu de dobândit. Tot în acest Muzeu am privit mai multe tablouri ale lui Van Gogh. Vai!, cum am stat în fața autoportretului privindu-i acei ochi scrutători, neîncrezători, ce oglindeau chinul ființei, ochi plini de reproș adresat unei lumi întregi... Cineva spunea ca Van Gogh a preferat să picteze, în vremea sa, ochii oamenilor în loc de catedrale. Tușa sa personală este de necontestat în comparație cu profesorii săi, tehnica - percepția luminii, folosirea culorilor, armoniile tenebroase, preocuparea pentru clarobscur - induc
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
Publicat în: Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului N-au fost doar daruri în sacul tău de moș! Cei mici din bloc primit-au nuielușă, Fetița din vecini voia păpușă Și spre părinți se strâmbă a reproș. Ici colo se aude veselie, Cu fructe și cu dulciuri pantofiorii Sunt plini. În casă roșii-s obrăjorii Copiilor arzând de bucurie. Eu, în fotoliu, picotesc și visul Mi te arată stând nerăbdătoare, Ascunsă în balcon după o floare, Să
MOŞ NICULAE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369204_a_370533]
-
din Serbia” mai bine de jumătate de veac slujește la altarul culturii românilor din întreaga Serbie, din fosta Iugoslavie și nu numai. După cum afirmă avizat, lector universitar dr. Brândușa Juica, președinta Departamentului pentru Literatură al S.L.R., neîndoielnic că, ne asumăm reproșul dulcegăriilor, dar cum s-ar putea vorbi altfel despre limba care pe buze aduce miere, când o cuvântăm și care posedă puterea magică de a ne aduna laolaltă, de oriunde am rătăci, atunci când ne este dor de ea! - Stimate domnule
INIMA CARE BATE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369159_a_370488]