3,455 matches
-
nu lăsa umbre pe marmură, el tace cu bună știință numele acestor prieteni cât se poate de reali, concreți, tereștri! Mai bine să lăsăm să se creadă că pentru el cuvântul prieten n-are plural. Scriind despre La Boătie, Montaigne revelează ceea ce este cel mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înavață natura. Realizăm această pace cunoscând legile care guvernează această faimoasă natură. Satisfacția apare atunci când am înțeles că trebuie să dominăm necesitatea prin cunoaștere. Din această operație decurge libertatea. Iar plăcerea acționează ca marcator al conformității acțiunii cu natura, ea revelează moralitatea actelor și a intențiilor din spatele lor. -6 Să se termine odată cu barbarii! Această etică individualistă extinde politica și la etică, pe care o cheamă, o solicită și de care are nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puterea romană le oferă, prin intermediul lui Constantin, Imperiul: împăratul se convertește în 312. Ei creează primul totalitarism concentrând toate puterile în mâinile oamenilor Bisericii care, în numele unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și destul de superficială și declarativă) și promova un iraționalism anticritic care, între altele, se exprima și printr-un dispreț față de Maiorescu. (Nu mai puțin și față de Caragiale și chiar de Arghezi.) Această generație a fost atrasă de „fondul nostru nelatin” revelat de Getica lui Pârvan, dar a ajuns la un exces, pe care-l numim „tracomanie” și care era în fond o apologie a barbariei. Cei din generația mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dar din felul cum s-a exprimat așa rezultă și înseamnă a ignora existența potențială sau, cum zice Aristotel, en dynamé. O carte e scrisă într-o limbă de nimeni știută, dar vine un Champollion, o descifrează, reconstituie limba și revelează lumii o operă extraordinară. O statuie stă sub pământ două milenii și mai bine, dar vine Dumont d’Urville și restituie lumii pe Venus din Milo. Aceste opere au subzistat, dar nu se poate afirma, decât în măsura în care orice se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
grandilocvente, cu prejudecățile sau convingerile noastre ambițioase etc. Μ Profesorul de talent are știința Întreținerii unui dialog didactic cu elevii sau studenții săi, printr-un procedeu relativ simplu: Îi face ca, din clipă În clipă, să aștepte să li se reveleze un fapt deosebit, un adevăr important, pe care Însă el știe să-l amâne sau să-l ascundă pentru un timp, cu abilitate; știe, cu alte cuvinte, să Întrețină o emoție a coparticipării la nașterea unui nou fapt de gândire
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
el era sustras oricărei posibile interpretări fixatoare prin acel tip nou de ambiguitate care constă în derâdere (deseori huliganică, dar din proprie alegere). Atât „limbajul prezenței fizice”, cât și „limbajul comportamental” (a cărui realitate de „sistem de semne” s-a revelat și obiectivat prin intermediul conștiinței pe care au transmis-o cu privire la ea comunicarea audiovizuală, cinematograful și televiziunea) furnizează mai ales informații cu caracter psihologic sau moral. Doar în mod indirect sensul lor este și politic. „Limbajul acțiunii” oferă în schimb informații
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
după o mare pauză editorială, Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ, acesta devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
de menționat Repere (1967), Pietre vii (1973), Fire și noduri (1975), și „eseuri rostite” - Cronica anului 2000 (1969) și Aurul cenușiu (I-III, 1971-1973). „Reperele” despre care scrie sunt locuri și monumente celebre de pe toate meridianele, a căror contemplare îi revelează întrebări esențiale pentru conștiința omului contemporan. Ceea ce particularizează demersul său este forța de a trece dincolo de impresiile de călătorie în aria istoriei și a civilizației umane, autorul proiectând asupra vestigiilor seculare comentariile unui prezent ce le-a asimilat firesc. Ocolind
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat direct al practicii preoțești, cuvântările revelează totodată reperele gândirii lui M.: încrederea în rațiune, în eficiența educației, în posibilitatea perfecționării omului prin instrucție și norme morale adecvate. Pentru a completa învățăturile, el traduce din maghiară și germană câteva cărți de popularizare a unor cunoștințe din domeniul
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
felul narării sub rubricile doric (de pildă Creanga de aur) sau ionic (M. Blecher, integral). Și reciproc, e suficient ca Patul lui Procust, Ioana, Vestibul să fie supuse perspectivei mânuite în cel de-al treilea volum, pentru ca ele să-și reveleze atribute corintice. Ca și în cartea despre Sadoveanu, M. încearcă să imprime o anume epicitate obiectului, ca și discursului său, lăsându-se ispitit să construiască pornind de la relația roman-socialitate un scenariu istoric. Una dintre temele de meditație constantă este modul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
grave, confesiunea poetică transmițând o vibrație tragică, nutrită de meditația sobră, lipsită de orice fel de emfază. E poezia unui însingurat care gândește, în prelungirea viziunii blagiene, la semnificațiile unei tradiții arhaice. După plecarea în exil, lirica lui H. va revela înțelesurile unei drame existențiale profunde, versurile desenând conturul uneia dintre cele mai puternice personalități ale poeziei românești din ultima jumătate a secolului al XX-lea. De-a lungul a două decenii, el va construi o operă narativă - Dumnezeu s-a
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
conferă „Meritul cultural” pentru întreaga sa carieră de actor. Actor cu o excepțională prezență scenică, interpret memorabil îndeosebi al unor eroi de dramă, având un joc inteligent, nuanțat, într-o tonalitate gravă, întotdeauna personal până la manierism, I.-G. s-a revelat la maturitate și ca un poet de idei și de insațiabilă meditație, publicând două volume intitulate neutruVersuri (1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
Orléans, contrastând radical cu mlaștina morală și spirituală a clericilor și a celorlalți acuzatori, ei înșiși zguduiți și dislocați, în final, din tiparul lor ontologic infam și ignar și transformați de iradianța copleșitoare a Jeannei. Scenariul vieții și martiriului fecioarei revelează o imitatio Christi. Apariția numelui lui Iisus scris cu flăcări deasupra capului eroinei aflate pe rug este elocventă în acest sens. Ca și în Vlad Țepeș, prezența protagonistului metamorfozează tot ce atinge. Traducerile lui I. din Vergiliu, respectând sintaxa, topica
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
aproape două decenii. Profesor universitar din 1957, I. a condus, de asemenea departamentul de lingvistică al Filialei Iași a Academiei Române și a fost secretar al Societății de Științe Filologice. Articolele cu care I. debutează în 1935 în revista năsăudeană „Vatra” revelează problema care va capta întreaga viață interesul omului de știință, și anume aceea a limbii literare românești. Această problemă este abordată în ultimă instanță în sutele de studii, comunicări și articole, semnate și cu pseudonime, printre care se numără I.
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată”. K. susține „valorile spirituale și estetice”, în defavoarea celor „pragmatice, de oportun naționalism
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
Nucului (1953). Scrierile lui L. din primul deceniu de după debut sunt marcate de caracteristici contradictorii: vădesc, pe de o parte, cedarea în fața tezismului politico-propagandistic impus în epocă, iar pe de altă parte, constituie o manifestare pregnantă a vigorii talentului său, revelată în abordarea tematicii rurale. Tezismul a contribuit decisiv la perimarea acestor scrieri, care îi aduseseră o glorie oficială în anii când era considerat un reprezentant de frunte al realismului socialist, fiind traduse și editate în țările „frățești” și în limbi
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
în Nostalgia paradisului (1940), la origine curs universitar. Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă (Pavel Florenski, N. Bulgakov), eseul pivotează în jurul aserțiunii că „Dumnezeu e frumusețea perfectă și absolută”, care „se revelează lumii din proprie inițiativă” prin sophia. Revelația sofianică e compensația dăruită omului de către divinitate pentru pierderea prin păcatul originar a fericirii paradisiace. Teologic interpretată, creația artistică exprimă „nostalgia paradisului”. Încercând să determine apariția unui curent ortodoxist în literatură și în
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
călăul nu are curajul să-l împuște (Vertical), un furt de mere se transformă în furtul unor cărți de la bibliotecă (Mere căzând). Autorul întreține uneori o stare de incertitudine, de neliniște, cititorului nefiindu-i îngăduit să „vadă” decât parțial acțiunea revelată dintr-un singur unghi: nu se poate ști, de exemplu, dacă într-un apartament întunecos se află un cadavru sau un om care doarme (Atențiune! Atențiune!). În scrierile următoare, accentul va fi pus pe definirea caracterelor și pe nuanțarea acestora
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
mai tot ceea ce autorul său reușise să descopere semnificativ, de-a lungul Întregii sale vieți, investigând diverse domenii ale culturii. Iată motivele pentru care, dacă vrem să avem acces la straturile de mai mare adâncime pe care el le poate revela, e bine să facem, cel puțin pentru Început, câțiva pași Înapoi În timp. Imaginație productivă În niște pagini de jurnal din timpul șederii sale la Paris, Humboldt (care pare să se fi văzut pe sine, În respectiva perioadă, drept un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
celălalt, al realului - care rămân distincte; nu Împărtășiți un ansamblu inert de date, ci un mod dinamic și momentan de a face. Fragil și greu, dacă nu imposibil de notat de către vreo procedură evaluatorie, acest tip de Împreună vi se revelează atunci când vi se face dor de persoana respectivă, când ea (mai exact acel eu care erați alături de ea) vă lipsește. Recomand eu, autorul acestei cărți, o atitudine parțializantă față de oameni, ceva de genul: ia de la fiecare ce-ți place și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mă face să o văd drept o pisică. Ci faptul că Dina, un alt om, mai mult, tocmai acest om cu care Împărtășesc mai mult decât cu oricare altul, Îi spune pisică. Există, spune Coșeriu (și acest gând ni se revelează acum ca profund humboldtian) două „direcții” ale comunicării: comunicare cu cineva și comunicare despre ceva. Prima este cea originară; cealaltă poate fi utilă, dar nu e În ultimă instanță obligatorie 1. Lumea nu este un loc În care să stăm
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
principală marcă a identității durerea, o durere fără cauze concrete, explicite, care e un fel de a doua natură și duce la o alienare specifică. Consemnarea unor aspecte exterioare devine un simplu cadru fizic pentru localizarea unui suflet iremediabil bolnav, revelând prin contrast suferința personală, care îl opune existenței generale. Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că se face „tot mai frig și mai pustiu”, ceea ce îl conduce la o desfășurare textuală monotonă, jalonată
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
de a fi fost obiectul unui virtual viol, în care și-a pierdut viața soțul ei, apărând-o - mințind, adică folosindu-și și ea inteligența pentru a construi, pentru ceilalți, o imagine de sine falsă, în timp ce încearcă să și-o reveleze, numai pentru uz propriu, pe cea autentică (Duminica mironosițelor, 1977); Ghighi - profesoara-gospodină ce schimbă Stăpânul - se eliberează de soț, spre a intra în subordinea fiicei, detestându-și subordonarea, dar răbdând-o „cu devotament” (Sărbătorile răbdării, 1980). Deși acțiunea propriu-zisă, conflictul
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
sânge./ un zid descoperit până la temelie este un cuvânt” (Parcul III). În schimb, paradoxul („îmi place ce îmi place sau îmi place ce nu îmi place? sau, poate,/ nu îmi place ce îmi place?” - Îl iau de mână pe Sergiu) revelează nu numai granița fragilă dintre cuvinte, ci și inconsistența lor flagrantă. Oricare ar fi nuanțele care le separă, umbra și sângele, întunericul și sexul, ființa și lucrul sunt totuna și trimit la un semnificat unic: neantul. Angela Marinescu se apără
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]