2,703 matches
-
desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o zonă a căutării continue, neliniștite. Înstrăinat, refractar și disprețuitor față de banalitate și prozaism, eul se regăsește pe sine într-un Ev Mediu idealizat. În multe reverii sentimentale este contemplată dragostea, trăire gravă, unică, însoțită de gesturi solemne sau eroice. Atunci când presentimentul morții se intensifică, din voluptatea renunțării, a jertfei în numele iubirii închinate lui Dumnezeu, se naște o beatitudine contemplativă specială. Versurile înscriu astfel și un jurnal
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
și a poeziei este incompletă, când și când printre durități, ironii și prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste. SCRIERI: Clepsidra reveriei, Cernăuți, 1996. Repere bibliografice: Rachieru, Poeți Bucovina, 208-213; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 256. G.B.
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste. SCRIERI: Clepsidra reveriei, Cernăuți, 1996. Repere bibliografice: Rachieru, Poeți Bucovina, 208-213; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 256. G.B.
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
Conceptele operaționale care dirijează clasificarea sunt în acord cu disocierea operată de Sorin Alexandrescu între „scrib”, „scriitor” și „disident”. Criticul a mai publicat, în 1999, un jurnal intelectual al călătoriei de cincisprezece zile în China. Notația scrupuloasă e contrapunctată de reveria cărturărească și chiar poetică: la un moment dat, autorul compune un „poem”, numind, unul după altul, felurile speciale ale gastronomiei chinezești, care sunt tot atâtea metafore pentru urechea europeanului: „Cuibul rândunicii în zăpadă parfumată”, „Cuib de pasăre cu floare de
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale liricii - contemplarea nemărginirii și aspirația spre o existență înaltă, tristețile provocate de singurătate, de neîmplinirile erotice, reveriile, meditațiile. Toate sunt transpuse într-o rostire simplă, chiar desuetă, cu o minimă grijă pentru elaborarea imagistică și prozodică. Militantismul național este principala temă a culegerii Cântarea suferinței (1920), alcătuită din stihuri mobilizatoare, optimiste, scrise în perioada 1916-1917, când suferința
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al muncii. Credința lui în progres e de nezdruncinat și, sub influența socialismului utopic și a iluminismului, el se mai și pierde în reverii despre frăția și solidaritatea națiunilor, în marșul lor către o fericire universală. Adept al lui Jean-Jacques Rousseau, îmbrățișează teoria dreptului natural, care ar exclude de la sine oprimarea. Tezele principale ale programului său politic sunt libertatea individuală absolută, salvgardarea naționalității, republica
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
un om cuprins de patima acțiunii, căutând relații, filosofând, avid de plăcere, inhibat de nerealizare, orgolios și smerit, demn și bun, făcându-și visuri să fie util țării [...], cu o percepție acută a realului, dar și cu predispoziție romantică spre reverie. MARIN BUCUR SCRIERI: Ceasurile de mulțumire ale lui..., București, 1843; Apel la toate partidele urmat de Încrederea-n sine, Paris, 1850; Scrieri din junețe și esiliu, I-II, îngr. Vintilă C.A. Rosetti, București, 1885; Scrierile lui..., I, îngr. Vintilă
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
demult. Narațiunea face loc reflecțiilor sociologice, psihologice sau filosofice, dominante, ca în Yassy et ses habitants en 1840 (Iașii și locuitorii săi în 1840), apărută postum. Panorama Iașilor oferă „un vrednic subiect de cugetare pentru observatorul filosof”. Când se sustrage reveriilor paseiste, R. aruncă o privire ascuțită asupra societății contemporane, în care vechiul și noul, orientalul și occidentalul se întrepătrund, oferindu-i prilejul să se delecteze fixând tipuri și moravuri, în ce au ele caracteristic. Avusese chiar de gând să scoată
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
cercetări”, „Dialoguri”, „Școală și educație”, „Politice”, „Vitrina cărților”, „Caleidoscop cultural”, „Revista revistelor”, „Meridiane”. Informațiile publicate în cadrul acestor rubrici au atât caracter local, cât și o deschidere spre alte culturi. Din 1995 există următoarele rubrici permanente: „Evocări, amintiri, mărturisiri”, „Manu propria”, „Reverii”, „Memoria clipei”, „Ecouri lirice”, „Paralel” (rubrică în care este publicată literatură în română și în sârbă sau în alte limbi), „Debut”, „Prezentări”, „Semnale”, „Lecturi”, „Tezaur”, „Cercetări”, „Mozaic”. Revista a răspuns în permanență cerințelor timpului, fără să renunțe la ideea de
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
dumneavoastră la cea mai mică greșeală (de multe ori acesta are reacții de genul „dar ce-am făcut?” pentru că reacția dumneavoastră este exagerată, în fond ați deplasat furia de pe o persoană - managerul - pe alta - partenerul de viață); 4) refugiu în reverie/fantazarea: se manifestă prin forme ale activității imaginatorii, furnizând o cale de evadare din realitate și oferind satisfacție persoanei (Luthans, 1985, pp. 387-390); acest fapt nu numai că nu oferă o rezolvare conflictului, dar îngreunează posibilitățile de apariție a rezolvării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persoane care înfruntă cu curaj o asemenea soartă. Un exemplu de fantazare - pe care îl întâlnim frecvent - este cel al unui elev care este bătut în fiecare zi la școală de către un elev mai mare. Subiectul nostru se refugiază în reverie unde își închipuie că este puternic și îl bate el pe elevul mai mare. Concluzia acestui exemplu? A doua zi la școală elevul mai mare iar îl va bate! 5) negativismul se manifestă ca o rezistență, activă sau pasivă, operând
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
figuri himerice, fiecare rostindu-și monologul de identificare, într-un ton de sfârșeală armonioasă și parfumată. Apar metafore revelatoare - „Tăcerea e un lac albastru pe care tainele se-avântă,/ Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară, „plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
devenind stare de spirit. Această viață interioară a poemului a fost remarcată de critici: pentru Lucian Raicu poemele au liniștea unui tablou, în ele pulsează o viață secretă, iar Eugen Simion remarcă „percepția vie”, din care se degajă însă o „reverie intelectuală calmă și luminoasă”, și se referă la un „sentiment al matinalului”, provenit dintr-o luminozitate când bogată, rembrandtiană, când aerată, vermeeriană, constituind nota distinctivă la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
de putere. Discursul narativ se fundamentează pe un dublu transfer: atât o deplasare de perspectivă prin care autorul se contaminează de viziunile malefice ale personajului său, cât și un bruiaj cronologic prin care istoria se vede scurtcircuitată de actualitate, iar reveriile sadice ale eroului își găsesc ecou în abominațiile secolului al XX-lea. Elocventă în acest sens este lunga discuție între Tommaso și Reginald de Piperno, unde maestrul îi ține discipolului o adevărată prelegere despre arta moșirii „revoluției”, a cărei țintă
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
Constanța, 1997; Nevoia de semne, București, 1997; Maree pe lună, București, 2000; În drum spre castel, Constanța, 2002. Ediții: Young Poets of a New Romania, tr. Brenda Walker și Michaela Celea-Leach, introd. Alan Brownjohn, Londra-Boston, 1991. Repere bibliografice: Adriana Iliescu, Reverii neoclasice, RL, 1982, 16; Constantin Crișan, „Casa de vânt”, ST, 1982, 7; Ion Dodu Bălan, Din interiorul tradiției, RL, 1983, 3; Costin Tuchilă, Melancolie și așteptare, LCF, 1984, 43; Ion Haineș, „Pași peste ierburi”, CNT, 1985, 17; Dan Grigorescu, Ion
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
Jacobi în limitele unui continuu paradox și în spațiul unei incontestabile performanțe. Sculptor prin formație și printr-un îndelungat exercițiu, adică un cunoscător profund al materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, el își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea reală a lui Peter Jacobi se definește exact doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. între sculptură și fotografie, în acest interval
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
sau cu o evidență indubitabilă, chipul uman ca o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. însă nici aceste secvențe vag antropomorfe nu deviază către observația denotativă și psihologizantă, nu părăsesc, nici măcar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenuă de construcții mentale care nu fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspiră
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității acestuia în forme austere de miniatură, sonet și pastel modernizat. De aceea, critică l-a considerat totuși „un poet de tipul clasic cu reverie calmă și cam școlară și desenul timid” (G. Călinescu). Stăruie în căutarea perfecțiunii, fantomă ce ii bântuie visele: „În testamentul meu sentimental,/ Scris în tumultul unor noi Cartagini,/ Voi desluși plutind peste paragini/ Un chip de față cu surâs banal
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de amintirea lui Icar: „Ca să reție visul culminant/ Nu se mai află nici un frâu în zare,/ În toată vietatea-i un amant/ și beți de dor cad
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
pulsiunile și nevoile imediate ale inconștientului; că tipul nostalgic este specific modelului de persoană și psihobiografiei acesteia caracterizate prin tendința de „Întoarcere către trecut”. Este tipul nostalgic care cultivă valorile tradiționale, dar și regretul. Acest tip, cu o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căderea serii, În compania unei flotile turcești care număra douăzeci de vase mici și având parte de un vânt favorabil. Istovit de călătorie, legănat de somn și de balansul lin al vasului, m-am lăsat cuprins de cele mai Încântătoare reverii asupra viitorului, când, aproape de miezul nopții, am fost trezit de larma echipajului și a pasagerilor. O furtună Înspăimântătoare din nord se dezlănțuise asupra noastră luându-ne pe nepregătite, astfel Încât echipajul nici nu mai avu timp să strângă pânzele, ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai poate reîntoarce pentru că anumitor greșeli În peisajul căutat le va corespunde refuzul sau Închiderea. Ca și casa din strada S., la numărul 17, acea Indie din 1930 a lui Eliade devine treptat un loc inaccesibil sau un sediu al reveriei. Apariția unei scrisori. Familia Zerlendi. Prezentarea lui Honigbergertc "Apariția unei scrisori. Familia Zerlendi. Prezentarea lui Honigberger" Nuvela Începe În București, În toamna anului 1934. Rațiunile pentru care Eliade alege acest an, dincolo de eventualul său arbitrar, par a se preciza abia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
traduse În Addenda). Nu s-a sesizat Încă insistența particulară cu care se interesează de yoghini, atât de cei pe care i-a cunoscut direct, cât și de acel faimos (Într-un cerc prea restrâns până acum) Haridas, prototipul unor reverii europene În marginea miracolului, care au Însoțit discret primele vârste ale indianisticii și care Își mai află un ecou și azi. În trecere prin Lahore către Kashmir, Jacquemont amintește aceiași „fakirs”6. Alții - de pildă John Campbell Oman, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cunoscut și autentic exemplu de samadh durând 40 de zile și sfârșind satisfăcător e cazul acelui yogi Haridas din timpul lui Ranjit Singh al Panjabului, descris după dr. Honigberger În cartea mea Indian Life, religious and social”1. Problema, bibliografia, reveriile se amplifică pe continentul european În lucrările lui Hauer, ca și În ultima ediție a sintezei lui Eliade despre yoga2. Însă „observatorii au oscilat Între credința că era vorba despre un miracol și convingerea că se aflau În fața unei Înșelăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca și dorința de a afla o soluție unor interogații eterne. Pe de altă parte, s-a spus că S. „scrie cu obsesia spectacolului ce urmează a deveni propriul text. Drama visează spectacolul care nu există încă și din această reverie a dramei către spectacol se naște stilul, imediat sesizabil” (Mircea Ghițulescu). De asemenea neconvențional, demersul, de data aceasta de natură bibliografică, din volumul Despre starea autografului. Cărți cu olografe (2001) încearcă să impună conceptul „autograf” ca specie a literaturii de
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]