2,855 matches
-
poate realiza prin ,,trăire", care nu înseamnă însă o simplă abandonare în voia ecuațiilor vitale, care sunt întotdeauna variabile, contingente și întotdeauna limitate. Când te abandonezi, nu mai trăiești tu ci ești trăit, la întâmplare. Cred că tot misterul experienței rezidă în această coincidență perfectă cu termenul exterior ție (care poate fi o întâmplare sau o stare de suflet), și, în același timp, o depășire a lui, o eliberare de el. De aceea fiecare nouă experiență cere o renunțare; nu la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viseze primitiv și simbolic. Raționalismul este încrederea științifică în fața rațiunii umane și în capacitatea ei de a elimina treptat tot ce este necunoscut și spaima față de acesta, care provine din lumea exterioară (neexplicatul) și din cea interioară (rezolvabilul). Forța sa rezidă în încrederea în faptul că rațiunea este în principiu capabilă să expliciteze toate modurile de existență: viața interioară și lumea exterioară. Luciditatea sa include înțelegerea limitei rațiunii. Dar limita aceasta nu este deloc "Dumnezeu", ci limita misterului. Dumnezeu este simbolul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic, dat fiind că ea este cheia înțelegerii funcționării motivante intime. Culpa vitală constă în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de religie. Ruptă însă de rădăcina mitică și redusă la eforturi speculative individuale și contradictorii, filosofia metafizică și morală au eșuat curînd într-o continuă lupă de opinii. Cauza acestor divergențe care adeseori nu au totuși decît o importanță terminologică rezidă în tendința noștenită de la scolastică de a considera caracterul metafizic drept realitate. Dacă este evitată această greșeală, vom vedea că toate marile sisteme care jalonează atîtea secole vor să exprime același adevăr: Esența-Tată, care nu este în sine nici trup
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
găsit un răspuns în visul supraconștient al imaginației mitice condensate în imaginile metafizice ale lui "Dumnezeu" și ale "Sufletului". Imaginile metafizice nu pot fi decît antropomorfe, deși sînt veridice din punct de vedere simbolic, înțeles la modul psihologic, adevărul lor rezidă în faptul că, fiind create de instanța supraconștientă a vieții psihice, imaginile religioase ale miturilor constituie parte integrantă a funcționării motivante a vieții psihice. Este sarcina științei să caute să înțeleagă biogeneza supraconștiinței și totodată biogeneza produselor supra-conștinte, adică a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și morții. Înțelegînd antropomorfismul imaginilor, știința este totuși obligată să avertizeze asupra faptului CĂ IMAGINILE METAFIZICE ALE MISTERULUI MORȚII NU CONȚIN ABSOLUT NICI O AFIRMAȚIE PRIVIND EXISTENȚA UNEI VIEȚI DUPĂ MOARTE SAU VREO EXPLICAȚIE REFERITOARE LA ACEASTA. Toată forța lor sublimantă rezidă în aceea că ele sînt susceptible să trezească spaima sacră față de efemeritatea existenței temporale. Spaima se sublimează în dragoste de viață în măsura în care omul realizează armonizarea îmbucurătoare a dorințelor. Acesta este sensul evolutiv imanent existenței, adică valoarea etică supraconștient imanentă vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căderea adamică, numită "moartea sufletului": moartea elanului animant. Este evident că termenul de "înviere" nu are aici nici un alt sens în afara semnificației sale lingvistice: redresare. Distincția aceasta de o importanță fundamentală este clar stabilită în epistolele apostolului Pavel. Eroarea dogmatică rezidă, nu numai în înțelegerea greșită a mitului Treimii, ci și poate chiar în mai mare măsură în interpretarea falsă a acestor epistole. Aunci cînd confruntăm interpretarea teologică cu textele epistolelor, se pune problema demonstrării faptului că greșeala constă în a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Datorită autodeterminării motivante, atît efortul de eliberare, cît și stagnarea implică răspunderea individuală. Individul este răspunzător pentru forma determinată a vieții pe care o reprezintă. Forma aceasta desprinsă din fondul vieții și din sensul ei este el. Întreaga sa responsabilitate rezidă în faptul să el este ceea ce este. Iar ceea ce este o va demonstra prin capacitatea sau incapacitatea lui de a-și controla motivele intime, determinante esențiale ale activităților sale. Nu are nici un rost să credem că ar trebui să inventăm
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unde totul este limitat de durată, iar limitarea depinde de accidente. Un copil poate muri pretimpuriu; el iese deci din sfera responsabilității. De asemenea, încă din tinerețea unui popor, instituțiile culturale pot fi distruse de un invadator. Dar cultura nu rezidă în instituții și s-a întîmplat foarte frecvent de-a lungul istoriei ca popoare temporar învinse să-și fi învins în esență învingătorii și să fi dat culturilor acestora un nou elan, reîntinerindu-le. Cruzimea face parte din temporal, iar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
armonia acțiunilor individuale și a interacțiunilor sociale. Culme a sănătății psihice, sfințenia este ideal-călăuză deoarece în ea și prin ea toate armoniile sînt la rîndul armonios legate și unificate. SFINȚENIA ESTE REALIZAREA SUPRACONȘTIINȚEI SPECIEI. Legătura dintre sănătatea psihică și sfințenie rezidă în faptul că aceasta din urmă este gradul cel mai înalt de intensitate a autosatisfacției sănătoase și autentice. Este unicul motiv care face din starea de sfințenie valoarea-călăuză, polul director, idealul spiritului rațional valorificator și în același timp unicul motiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
valori. Cultura organizațională creează și, la rândul ei este creată, de calitatea mediului intern. Pe cale de consecință cultura este cea care determină gradul de cooperare, de implicare și profunzimea gândirii strategice dintr-o firmă. Un element important în acest context rezidă în motivarea angajaților, care poate duce la un potențial și o forță amplificate în fața unei schimbări semnificative în sistemul de organizare deja existent. Înainte însă de a produce modificări, organizația și valorile sale culturale trebuie actualizate, pentru a înțelege de ce
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
și repartiția. La sfîrșitul secolului al XIX-lea se pro-duce așa numita revoluție neoclasică sau marginalistă, datorată lui K. Menger, W.S. Jevons și L. Walras, care pun un accent prioritar pe dorințele consumatorilor și pe cerere. Utilitarismul acestei școli rezidă în ideea că valoarea unui bun este dată de aprecierea subiectivă pe care o produce asupra sa individul consumator. Deci acțiunea corectă e cea care maximizează suma utilităților individuale. Utilitatea poate fi măsurată și scade pe măsură ce cresc cantitățile consumate din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru cea a lui polis. Este momentul în care filosofia politică clasică basculează spre filosofia politică modernă. Renașterea a redescoperit filosofii clasici, greci în particular. Acumularea ideilor se-colelor trecute permite acum trecerea de la antici la moderni. Caracteristica sa fundamentală rezidă în abandonul noțiunii de hazard sau de noroc. În filosofia clasică problema regimului social optim se pune în raport cu un etalon furnizat de către natură. Filosofia poli-tică modernă inversează perspectiva: natura nu mai furnizează un etalon de atins ci devine un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
educației, al cărei obiectiv este de a preveni conduitele negative. Or, educația se află preponderent în mîna statului. În fine, complementar, justiția intervine pentru a corecta comportamentele deviante. Exemplul cel mai frapant al acestei concepții privind rolul corectiv al justiției rezidă în modul în care Bentham consideră o închisoare. Aceasta nu ar trebui să fie un loc de pedepsire și de abandon ci, din contra, un mijloc de educație. Panopticul ilustrează nu numai reforma temnițelor, pe care Bentham o preconizează, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu numai reforma temnițelor, pe care Bentham o preconizează, ci rezumă întreaga sa teorie. Rămîne totuși de stabilit norma ce ne va permite să ca-racterizăm ceea ce este dezirabil de atins în mod efectiv. Interesul fundamental al principiului individual al utilizării rezidă în faptul de a furniza baza normativă a comportamentului uman ca un principiu de raționalizare socială. Norma considerată de Bantham drept maximă a utilitarismului este "cea mai mare fericire pentru un număr cît mai mare de oameni", formulă împrumutată de la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele într-un tot. În chip identic, insolitul operei unuia dintre cei mai importanți filosofi ai universului imaginar, G. Bachelard, rezidă, în accepția lui Georges Poulet și Jean Starobinski, în felul cum aceasta decelează un raport de determinare intre lumea conștiinței și cea a imaginarului imanent vieții psihice: "De aceea, meritul excepțional al lui Gaston Bachelard este de a fi întemeiat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
degrabă dezamăgitor. Simpla constatare ca asemenea nefericitului rege, din mitologia greacă, și scriitorul român are un statut de copil orfan și, ulterior, înfiat, o considerăm restrictivă. Întreaga operă se situează, mai curând, la antipodul mitului, pentru că o constantă a personajelor rezidă în privirea lor pătrunzătoare, capabilă să surprindă cele mai insignifiante amănunte. "Simt enorm și văd monstruos" pare a rosti, din umbra eroilor săi, Camil Petrescu, odată cu ilustrul său înaintaș Caragiale, după cum e de presupus că o asemenea afinitate să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
profană, arhetipul familiar al inconștientului. Ceea ce îi conferă o asemenea semnificație este motricitatea lui insolită, nemaiîntâlnită la alte viețuitoare: mișcarea lui vine de undeva dinăuntru, dintr-un interior deopotrivă necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura lui htonică) fără a se sluji de alte "accesorii" (picioare, aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sacrificului" este explicită și implicită. II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" Dacă, în contextul câmpului mitic al Meșterului Manole, mitemul, ca unitate minimă de formă și conținut, și-a demonstrat fiabilitatea, acesta e dificil de admis în construcția altor câmpuri. Explicația rezidă în intenția de a pune față în față opera camilpetresciană cu cele ale altor scriitori. Asemenea lucrări sunt mai greu de organizat în conformitate cu solicitările mitice spre deosebire de balada populară, care a beneficiat de numeroase comentarii și analize, toate decodând scheme și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ruscanu. A-l accepta pe Saru Sinești ca garant al dreptății și adevărului este echivalent, crede eroul, cu ideea existenței unui cerc pătrat. În contextul câmpului arhetipal hamletian, cel mai dificil este de demonstrat complexul Ofeliei și o explicație prozaică rezidă în aceea că femeile din opera scriitorului român nu au tentația suicidului. Excepție face Maria Sinu din piesa Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, care, nemaisuportând ironiile misoginului șef de clinică, se aruncă în apele lacului Snagov, fiind totuși salvată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care riscă să-l strivească. Opera, prin măreția sa, devine cavoul, sicriul de plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită prin opera care îl devorează până la descompunere: Va geme de patemi/ Al mării aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
familiale sunt tensionate, autorul va evita instinctiv sau se va dovedi extrem de precaut în a oglindi natura. Dacă dorim să dezvoltăm axioma la stadiul de ipoteză de lucru, vom fi nevoiți să oferim și o explicație. Este probabil că aceasta rezidă într-un fenomen de transfer psihanalitic. O copilărie fericită înseamnă și o trăire în armonie cu ceea ce te înconjoară. Până la o anumită vârstă, copilul va fi lipsit de posibilitatea de a pronunța prin cuvinte aceste sentiment de mulțumire pentru mama
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
motto anticipă intenția lui Camil Petrescu de a propune cititorului să își imagineze, în romanul Patul lui Procust, că "semnătura" autorului este mai curând un semn evanescent precum o umbră. Desigur că meritul scriitorului este incontestabil, dar "strălucirea" și originalitatea rezidă, în această operă, din diversitatea scriiturilor, instanțelor narative, din varietatea categoriilor de discurs. Totuși, accentul criticii literare a fost aproape întotdeauna plasat pe apartenența acestuia la curentul realist, iar crezul artistic însuși punctează consecvent aceeași idee. Apreciem însă că a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este analogă textului ce l-a zămislit pe el, asemeni adică muntelui de romane de epocă ce zac prăfuite în bibliotecă. Conținutul metafizic al artei nu este, totuși, reductibil la un plus fabricat de către oameni. Transcendența râvnită de orice artist rezidă în elocvența și semnificațiile, adânci, multiple, ale Operei. Criticii spun frecvent despre scriitori ca "pot muri mulțumiți" pentru că, prin operă, realizează ceva ce dăinuie mai mult decât oamenii în general. Pentru creator, a muri nu mai înseamnă a dispărea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]