2,803 matches
-
scurt și viu. Păi e de râs. Zău așa. N-ai de ales. Nu sunt un tip mândru. Nu te mai abține din cauza mea. În fine, uite-o și pe Georgina desprinzându-se din mulțime, are un zâmbet duios și ridicol - încântat și totuși sobru, și cât se poate de încrezător - așa cum vine grăbită spre mine, tropăind pe tocurile-i înalte. 1 Drog halacinogen. Joc de cuvinte în original, date - „curmal“, „întâlnire“; banana - „banană“, „nebun“ (engl.). 1 Joc de cuvinte - frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țări europene și nu numai. A apărut dintr-o revoltă generală împotriva societății momentului și a manifestărilor sale artistice și literare căutând să le transforme în derizoriu și să le distrugă în favoarea unei libertăți totale a individului, eliberat de constrângeri ridicole și agresive. Crezul lor era că dacă starea de spirit, culturală și socială a Europei nu erau în stare să oprească războiul, cu tot ce însemna el în plan social, politic și mai ales spiritual, atunci acea cultură și stare
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
copac și chiar făcu asta. — într-o structură a realității unde orice este posibil, rosti el rușinat, mi se pare că e mai bine să fii în siguranță decât să-ți pară rău. De aici se trage înclinația mea, oarecum ridicolă, spre superstiție. La urma urmei, în acel copac ar putea exista un spirit rău. Ar putea exista un zeu răzbunător. Invocarea demonilor ar putea fi posibilă. Liniile din palma cuiva ar putea spune adevărul. Simbolurile ar putea fi la fel de reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea a fost confirmată rapid de contesă, care a explicat: — Domnul Moonshy împarte cu noi această casă, domnule Vultur. Cum e nemulțumit de poziția lui de intendent al orașului, o poziție suficient de puternică pentru ca el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să ne facă să înțelegem că aparținem clasei opresoare. Iar noi îi suportăm ieșirile. Sunt inofensive, chiar dacă întrucâtva ennuyeux. Contele Cerkasov se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apoi oprește-te. Bune sfaturi. Așadar, începutul. Acum două nopți. Am fost trezit de un zgomot puternic din Camera Trandafirului. Am dat fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
loc fie este parte a unei endimiunse, fie nu este. Conceptualizarea unui loc care este în același timp o parte a unei Endimiunse și totuși rămâne ascunse de ea ar putea împinge Obiectul până la dezintegrare. Am dori ca acest Concept ridicol să fie dizolvat pe loc. Asta e tot. Te poți întoarce. Am simțit cum partea de eu-Grimus din mine pulsează furioasă la auzul reproșului lui Dota. Apoi mi-am dat seama că existau unele întrebări care-și puteau găsi răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să zică ceva; apoi mormăi: — Ar trebui să te duci. Se îndepărtă și își făcu de lucru la consolă. Nu mai puteam spune nimic. Era pentru prima dată când purtam tocuri pe pavajul de marmură din atrium; făceau un zgomot ridicol, semnalându-mi trecerea ca un cod Morse. Trăgând aer în piept, am deschis cu forță una dintre ușile masive de mahon. Sunetul de pahare ciocnite, murmurul conversațiilor și ocazionalele râsete masculine s-au revărsat asupra mea, învăluindu-mă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cele din urmă. Nu aveam de gând să mă târăsc în fața lui. Dar absența asta temporară a creat un gol în viața mea; ceilalți prieteni ai mei, cum ar fi Janey, de exemplu, aveau slujbe normale. Janey, cu timpul său ridicol de lung petrecut la muncă, era un exemplu extrem, dar asta însemna că nu pot să îi sun când am chef și să-i pun la curent cu întorsăturile vieții mele amoroase. M-am bosumflat pentru o vreme. Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Chipul său luă o vagă nuanță vineție. —Ei nici nu știu cum îi cheamă. Îți vine să crezi că au vrut să răscolească întreaga bancă? În curând se va termina. Gândește-te la câte afaceri ar fi dat peste cap. O idee ridicolă. Tot ce s-a întâmplat a fost că s-a îndopat cu porcării din acelea și a murit. Apoi cine o fi fost cu el nu a avut ce face și a încercat să o facă să pară un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scenelor românești sunt piese destinate lecturii sau jocului păpușarilor, deși au un caracter rudimentar. Primele texte dramatice românești au o orientare satirică predominantă. Scrierile dramatice, la fel ca întreaga literatură progresistă a vremii, au reflectat agonia unei societăți, încercările ei ridicole de a-și menține privilegiile. Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ca atare. Comedia vremii, inspirată din moravurile epocii, constituie o satiră îndreptată împotriva cosmopolitismului claselor dominante, care, părăsind moda fanariotă, au devenit în scurt timp admiratoare necondiționate ale apusului Europei, disprețuind tot ce era românesc. Franțuzitele, aducând vag cu Prețioasele ridicole a lui Molière, este ancorată adânc în realitățile noastre. Bătrânul boier, Conu Iordache, este refractar noului mod de viață promovat de fiicele sale, ahtiate după moda din „jurnalele după urmă” și după donjuani cu care poartă discuții în același stil
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul mediu al dramaturgiei din acea vreme, această piesă cuprinde și câteva replici pline de umor bazat mai ales pe comicul de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Varietatea imensă a tipurilor este în funcție și de individualitatea artistică a autorului, de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Ziței, ale onorabilei Zoe Trahanache. Veta și Zița sunt în mai mică măsură apropiate de vechile scheme comice, „mai puțin primitive, mai legate de civilizația mic burgheză”.<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 167. footnote> „Veta nu numai că nu e ridicolă, dar nu e nici comică măcar, ca Zița”.<footnote G. Ibrăileanu, I. L. Caragiale, pe marginea nopții furtunoase, în Studii literare, București, Editura Tineretului, 1968, p. 253. footnote> Într-adevăr, bine ancorată în mediu ei, neatinsă de tendința generală a emancipării
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
personaj din care mecanismul social a făcut un „bufon într-o bufonadă”. Cetățeanul, care nu poftește pe nimeni, dacă e vorba de pofte, se lasă mințit intrând în jocul celor ce conduc mașinăria puterii și astfel devine încă un personaj ridicol, dar o figură, memorabilă, una din cele mai vii din întreaga suită a timpurilor caragialești, un „homo comicus” ce nu poate ieși din spațiul ridicolului. În rest e simplu, rudimentar în judecăți ca modelul său Conu Leonida. Categoria lui Leonida
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
umanitate bolnavă, „ o lume a crizei”. V. Brădățeanu a remarcat că dramele acestei lumi sunt privite de dramaturg cu deriziune lăsându-și eroii să se angajeze cu toată seriozitatea în ceea ce pentru ei înseamnă autentică dramă. Personajele acestei „pseudotragedii” sunt ridicole ca și personajele caragialiene. Ele sunt forme mai evoluate ale celor întâlnite în D-ale carnavalului sau în O noapte furtunoasă. Însăși Tofana, personajul central al piesei, îl aseamănă pe Rudy cu Venturiano. Tofana , fire pasionată, „ femeie fatală” în răzbunarea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nemaiîntâlnită, deformând îndrăzneț și uneori violent. După Goya, artistul are menirea de a satiriza și ironiza viciile și erorile în scop educativ. De aceea, el alege dintre excesele și nebuniile societății, pe acelea care i-au apărut în mod special ridicole și șocante ca imagine. În Capriciile (1793-1798) sale, lupta binelui și a răului, a raționalului si iraționalului, a forțelor luminii cu forțele nocturne, descrie forme și mișcări care existau numai în imaginația sa, “toate desfrâurile visului, toate hiperbolele imaginației”, tot
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
încât sfârșește prin a se îndoi de gândirea maestrului său și de doctrina sa. După întâlnirea cu negrul din Surinam și confruntarea cu teribila realitate a sclavajului, Candid concluzionează că sistemul filosofic optimist este nu numai o iluzie, dar este ridicol, odios și absurd: “[L’optimisme] c’est la rage de soutenir que tout est bien quand on est mal.” În afara criticii dogmelor (mai ales dogma filosofică a lui Leibnitz), Voltaire denunța răul datorat nebuniei umane. Printre acestea , războiul - “cette boucherie
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alături de tine. Copiii Însă plângeau cu toții și-și țineau capetele plecate, iar femeia, pe care ai și lovit-o cu cotul pentru a-i arăta ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că plânsul ei era fals, și ți-a spus: — Lasă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era destul de greu să apreciez asta, mai ales că nu prea ieșeam din casă și nu mă gândeam la mare lucru În afară de cum să-mi păstrez stilul de viață actual, fără să mă mai angajez vreodată. Tot timpul auzi afirmații ridicole, de genul: „N-am lucrat o săptămână și am Înnebunit! Vreau să zic că sunt genul de persoană care are nevoie să fie productivă, să contribuie la ceva, știi?“ Nu, nu știam. Finanțele Îmi erau pe terminate, normal, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rapid. —O, Doamne și eu. Au cele mai bune salate din lume. Bună, sunt Elisa, a spus ea, oferindu-i mâna Penelopei. Îmi pare rău, am fost foarte nepoliticoasă. M-am Înroșit, pentru că mi-am dat seama că-i păream ridicolă Penelopei. Penelope, ea e Elisa. Ea mi-a arătat cum merg lucrurile toată săptămâna. Și Elisa, ea e Penelope, cea mai bună prietenă a mea. —Mamă, super inel! spuse Elisa, Înșfăcând mâna stângă a Penelopei În loc de dreapta și pipăindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
suficient de stăpână pe ea ca să ducă la capăt mișcarea asta, dar aparent eu nu eram. Cred că ceea ce faci tu e grozav. Nici nu-mi pot Închipui unele chestii pe care cu siguranță le vezi În fiecare noapte. Chestii ridicole, nu? Era exact ce-și dorea să audă. Doamne, e incredibil. Toți oamenii ăia - au atât de mulți bani și atât de mult timp și nu par să-și dorească altceva decât să mă implore să-i las În cluburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o numesc un companion-femeie, din moment ce femeia În cauză nu avea cum să aibă nici măcar cu o zi sub patruzeci de ani. Desigur că nu fusese gelos În ziua aceea, la Starbucks, când Își bătuse joc de Philip. Simțindu-mă din ce În ce mai ridicolă cu fiecare clipă ce trecea, m-am Îmbrăcat rapid Într-unul dintre costumele mele cu pantaloni vechi, bleumarin, de bancă, care fuseseră exilate În fundul dulapului și n-am Întârziat nici o secundă În plus față de cât era necesar ca să-mi usuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]