3,363 matches
-
o „fantaisie” atât de „romanesque”, încât îi place să rătăcească prin păduri, prin codrul verde, nu ne pasă. Vorba e ce însemnează „pădure umbrită”? Pădure umbroasă, poate; căci „umbrită” nu înțelegem. Poate, umbrită de nouri!? Sau, poate, din lipsă de rimă pentru „iubită” din viersul al treilea! - Jertfe ale rimei! „Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” „O iubită” nu știm ce înțeles are. Nici punct, nici virgulă, nici nemică! Vă adresați unei iubite prietene sau voiți să arătați că
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
rătăcească prin păduri, prin codrul verde, nu ne pasă. Vorba e ce însemnează „pădure umbrită”? Pădure umbroasă, poate; căci „umbrită” nu înțelegem. Poate, umbrită de nouri!? Sau, poate, din lipsă de rimă pentru „iubită” din viersul al treilea! - Jertfe ale rimei! „Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” „O iubită” nu știm ce înțeles are. Nici punct, nici virgulă, nici nemică! Vă adresați unei iubite prietene sau voiți să arătați că d-v sunteți iubită de cineva! Dacă voiți să
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
fi și eu!? Îmi închipuiesc satisfacția d-voastră după ticluirea acestei monstruozități. Și iarăși îmi vin în gând viersurile lui Vlăhuță: Toți ne îndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. Dar ce are a face! Numărul silabelor și rima nu sunt de ajuns pentru a face nemuritoare pe o modestă autoare de stihuri? Mai sunt unii cari cer idei, imagini, plăsmuiri, dar aceia sunt niște pretențioși obraznici, dușmani ai muncii naționale! O! Bâiguitori de fraze, astâmpărațivă pornirea egoistă de
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
rog, cu declinările de rigoare. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da. Această chestiune ne aduce în atenție raportul care se stabilește între politica națională și politica comunitară. Politica națională are o mult mai mare audiență, este mult mai ușor de ascultat, are o rimă pe care o înțelege toată lumea. Politica comunitară a devenit extrem de tehnică, marțiană și marțială totodată, dacă-mi permiteți jocul de cuvinte, și pare că se decuplează de la obligațiile elementare ale statului... Luca Niculescu: Asta se și întâmplă de ani de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
existat în agendă, acum a fost ridicat mult mai sus în lista urgențelor, a priorităților: interes accentuat pentru spațiul pontic, un interes strategic dovedit față de Republica Moldova și față de statele apropiate de noi din Comunitatea Statelor Independente, cazul Ucrainei, o altă rimă în relația bilaterală cu unele state membre ale Uniunii Europene. În desenul acesta, redistribuia forțelor este alta, și atunci, sigur, și politica externă este nouă, și deci inovatoare. Andrei Pleșu: Aș mai adăuga ceva, dacă îmi permiteți, ceva foarte rapid
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
passim; C. Brăiloiu, Opere, I, tr. și pref. Emilia Comișel, București, 1967, 17-118; Ist. lit., I, 132-180; Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 13-228; Gheorghe Vrabie, Folclorul, București, 1970, 374-419; Nicolae Constantinescu, Rima în poezia populară românească, București, 1973; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 339-365; Cântecul popular românesc. Studii de folclor, Craiova, 1976; Sergiu Moraru, Poetica liricii populare, Chișinău, 1978; Dicț. lit. 1900, 189-190; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul avangardelor și fanteziile oniriștilor. Absența voită a rimei și ritmului favorizează o astfel de desfășurare (de tip prozastic), iar faptul că versurile nu au majusculă nici măcar când începe o nouă frază fluidizează ideile poetice până într-atât încât curgerea lor devine halucinantă, urmând concomitent o gradație ascendentă. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
e prea compozit și eterogen ca să ducă la o emoție literară oarecare”. Când opera e de altă valoare, procesul este invers: criticul adună probele pentru a reconstitui mecanismul unei expresii originale, încearcă arama versului, ascultă de mai multe ori vibrația rimei, numără silabele, compară variantele cu scopul de a surprinde de a „aproxima”, printr-o definiție inteligibilă, sunetul unic al creației, nu „sunetul inefabil”, pentru că C. are oroare de acest termen. Totuși, cronicile lui sunt preocupate de nota pură, ireductibilă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”) au defecte de rimă și infidelități de sens. O tălmăcire în proză din Lamartine apare în „Zimbrul”, o alta, din Plutarh, s-a păstrat în manuscris. Ceva mai interesant este prozatorul, mai ales cel din relatările de voiaj. Călătorie în Moldova de sus („Foiletonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
chiar pietrele, caloriferul, vrabia din cer șoptesc și urlă: Stalin. La fel, Maria Banuș sau tovarășul Beniuc, sau Marcel Breslașu care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă!" Remarcați, sper, bogăția și ingeniozitatea rimelor. Nici Nina Cassian acum dizidentă în SUA nu se lasă mai prejos: "Stalin, țara te slăvește Marele tău nume Strălucește neînvins Soare peste lume". Se alătură acestui cor și Dan Deșliu, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
facă versuri în marș, în pas alergător sau în poziție de drepți, la cărat de cărămizi, la curățatul semințelor de sorg, în timp ce mînca, în timp ce dormea. Ca să salveze opera de la uitare, inventase o formă fixă de poezie, decastihul, cu numai două rime; ajungea să-și amintească un singur vers pentru a reconstitui întregul. Așa se face că își cususe pe pînză, în căptușeala unui pieptar, primul vers versul-cheie al cîtorva sute de decastihuri, din care, peste ani, va și publica un volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un drum/ O scară-n cer, de aur,/ Săgeată sângerânda,/ Fulgerare aspră a unui suflet/ Mort demult,/ Înfometat/ De dragoste,/ De spațiu,/ De pajiști verzi,/ De drumuri,/ Și de cer,/ De aurite/ scări,/ De tei înalți” - Aur), fără a refuza rimă și chiar metrul popular, U. este un scrupulos șlefuitor al cuvântului: „Sunt în a Cuvântului cantare/ Îndelunga, migăloasa căutare”. Diverși specialiști ar găsi de fiecare dată ceva nou de spus în fața operelor atât de variate ale lui Uscătescu. Există însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
simbolice ale lui Gheorghe Zărnescu, cum ar fi bulele imperiale de bronz, șlefuite până la culoarea aprinsă a focului alb, încât și încăperile ritmate o preiau subtil și prefigurează prin labirintul întunecat mici scăpărări de speranță. Dany Madlen Zărnescu este o rimă perfectă la tot ce am spus până aici, dar mai ales surprinde prin îndrăzneala de a înfrunta celebra paradigmă a lui Kazimir Malevici „Pătrat alb pe fond alb", pe care se sprijină toată demonstrația sa. Spațiile negre ale tablourilor, vălurite
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
atmosferă confortabilă de firesc, creația lui Topîrceanu se perpetuează mult timp sub forma unui "folclor citadin", cum numai cu scrierile lui Anton Pann ori ale lui Conachi se mai întîmplase. Naturalețea funciară a rostirii, muzicalitatea versului "jucat" prin combinații de rime și de măsuri, o anume întrebuințare "înveselitoare" a neologismului fac rețeta unui stil de succes, nesofisticat și accesibil. Poate tocmai aici, în această accesibilitate fără frontiere sociale, rezidă și explicația îndelungatei colaborări la Viața românească - unde Topîrceanu a fost un
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
iubite, sau simple trecătoare, urmează rețeta avangardei: o schiță, un crochiu, fără forme, fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
57 de ani pe care-i are acum, zile amare, suferințe și o sănătate șubrezită. Și-a strâns frământările într-un frumos mănunchi de versuri, în două volume, „Oglinzile degeneratului solar, sau Logogenica abisului” și „Templul poetului”, iată expresia în rimă albă și totuși de culoarea vieții, uneori cenușie, alteori mai vie, a preocupărilor unui om totuși al lucrurilor precise: „Pe masa de operație a poetului / Nu sunt decât fiole de Dor / Iar anestezicele lipsesc, nu doare / Tăierea rănilor și-nlocuirea
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
pentru ce anume? Dacă Atotputernicul ar fi liberal, atunci - pentru batjocorirea înseși naturii poeziei. Maiakovski și-a siluit literalmente talentul, livrându-l cauzei construcției comuniste cu o rară voluptate. Nouă zecimi din producțiile lui poetice constituie într-adevăr alfabetul în rime al secției de agitație și propagandă, pe care a slujit-o până în ultima zi a vieții. în versurile lui sovietice a fost un necruțător vampir-conformist: a glorificat violența împotriva dușmanului de clasă, care fusese deja înfrânt, a elogiat sălbăticia cenzurii
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a verbului în faimă. în poemul eclectic și foarte confuz în idei " Norul cu pantaloni", la 22 de ani, blestema toate instituțiile sacrosancte: religia, familia, morala, cultura - și a dobândit ușor un succes bazat pe scandal, datorită vigorii formale a rimelor sale, ritmului abrupt, neologismelor și hiperbolelor. A vrut să spună "nu" la orice, deși s-a încurcat în înfierarea fără rezerve a omului, concomitent cu elogierea lui umanistă, ca și în vicisitudini amoroase, dovedindu-se un amant jalnic și înșelat
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
alfabetul arab, constând mai ales în poeme religioase, dar și în poezii inspirate din cea populară. Un reprezentant de seamă al acestei literaturi a fost Muhamed Hevaji Uskufi, care este și autorul primei lucrări lexicografice bosniace, un glosar bosniac-turc în rime, apărut în 1631. În 1878, Bosnia și Herțegovina au ajuns sub dominația Imperiului Austro-Ungar. Atunci au început primele încercări sistematice de creare a unei naționalități bosniace și, în paralel, de standardizare a limbii bosniace. A apărut, de exemplu, o gramatică
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
să mă lași ca să mai stau, Vroiam să spun ceva foarte interesant, Dar spui că pleci dacă eu nu te privesc Și că iubirea uitată într-un colț s-a supărat, Simți că tot ce ai iubit, s-a scufundat! RIME ȘI IUBIRE Rime, versuri albe, poezii nescrise, Respirația ta încinsă și fierbinte, Zgomotul mașinii recent pornite, Cafeaua care mă așteaptă cuminte. Nu știu ce urmează după foaia albă, Pixul îmi tremură în mâna dreaptă, Tu ești jos și îmi spui să mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ca să mai stau, Vroiam să spun ceva foarte interesant, Dar spui că pleci dacă eu nu te privesc Și că iubirea uitată într-un colț s-a supărat, Simți că tot ce ai iubit, s-a scufundat! RIME ȘI IUBIRE Rime, versuri albe, poezii nescrise, Respirația ta încinsă și fierbinte, Zgomotul mașinii recent pornite, Cafeaua care mă așteaptă cuminte. Nu știu ce urmează după foaia albă, Pixul îmi tremură în mâna dreaptă, Tu ești jos și îmi spui să mă grăbesc, Plecăm undeva
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Printre diversele lucruri care formau modesta mea contribuție de colaborator al ziarului, făceam s-apară foarte des, sub pseudonimul Rigoletto, un fel de satiră politică a zilei, în versuri, căreia îi ziceam când "Cronica rimată", când "Carnetul lui Rigoletto", când "Rime inutile". (Titlul din urmă îl cred împrumutat, dacă nu mă-nșel, de la Raoul Ponchon. "Împrumutat" e un eufemizm, desigur; un eufemizm consacrat încă: împrumuturile aceste nu dau niciodată loc la restituire.) Pe când citea una din aceste cronice, maestrul îmi făcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
simboluri ale regresiunii) ?i o altă deschis? -cea dacic?, În care limitele dintre cele dou? lumi nu exist?, cunoa?terea ?i comunicarea Între cer ?i p?mânt fiind posibile oricând: „ Dezgustat de lumea ??runt?, care-i cere s? «lustruiasc? În rime ?i-n caden?e» durerea lui adânc?, poetul se refugiaz? În Împ????ia vechilor zei ai Valhalei"' (Eugen Simion) „Poartă solar?" simbol al într?rii Într-o lume superioar?, a cunoa?terii ?i spiritualit??îi, nu reprezenta un semn al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-n trestii s? fo? neasc?, Unduioasa ap? sune! " (Lacul) Armonia cântecului (exprimat? nu numai la nivelul expresiei poetice, a sugestiilor fonetice ob?inute prin alternarea vocalelor Închise „u", „i" ?i a vocalei deschise „a", prin repetarea cuvântului „de" ?i prin rimă deschis?, ci ?i la nivelul imaginilor artistice) este o dimensiune fundamental? a crea?iei poetului. În opera să, toate apele au virtu?i muzicale: „apele plâng clar izvorând În fântâne" (Sară pe deal), „Îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratece
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul baladesc al începuturilor, dar cu o expresie mai cizelată și cu vibrații interioare intense, fiecare baladă fiind construită pe o idee pe cât de imprevizibilă, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]