10,861 matches
-
succesiunea vîrstelor se face în virtutea unui mecanism de selecție prin care cei bătrîni transmit celor tineri experiența adunată. Atîta doar că experiența în cauză nu stă în cunoștințe științifice, ci într-o viziune asupra vieții care e păstrată grație unor ritualuri sociale. Acestor ritualuri Scruton le spune „rituri de trecere“, și chiar dacă termenul e luat de la antropologul Arnold van Gennep, semnificația lui e lărgită spre a se plia pe trăsăturile secolului XXI. La Gennep riturile de trecere aveau un miez cu
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
face în virtutea unui mecanism de selecție prin care cei bătrîni transmit celor tineri experiența adunată. Atîta doar că experiența în cauză nu stă în cunoștințe științifice, ci într-o viziune asupra vieții care e păstrată grație unor ritualuri sociale. Acestor ritualuri Scruton le spune „rituri de trecere“, și chiar dacă termenul e luat de la antropologul Arnold van Gennep, semnificația lui e lărgită spre a se plia pe trăsăturile secolului XXI. La Gennep riturile de trecere aveau un miez cu precădere religios, la
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
a se plia pe trăsăturile secolului XXI. La Gennep riturile de trecere aveau un miez cu precădere religios, la Scruton riturile cu pricina sînt ceremonii sociale avînd scopul de a-i educa pe tineri. „Rit de trecere“ înseamnă de fapt „ritual de educație“. Ca un tînăr să devină adult el trebuie să treacă printr-o ceremonie de creștere impusă de adulți (orice formă de educație fiind în fond un ritual laic). De aceea, esența unui rit de trecere stă în încercarea
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
a-i educa pe tineri. „Rit de trecere“ înseamnă de fapt „ritual de educație“. Ca un tînăr să devină adult el trebuie să treacă printr-o ceremonie de creștere impusă de adulți (orice formă de educație fiind în fond un ritual laic). De aceea, esența unui rit de trecere stă în încercarea la care sînt supuși cei care intră în convenția lui: accepți niște probe știind că în final vei avea alt statut. Numai că „probă“ înseamnă sacrificiu personal în atingerea
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
atins în mijlocul sufletului profund și îi vine să plângă.” (p. 72) De urmărit, încă o dată, limbajul. Dezarticulat, dar molipsitor. Fragmentul nu e, în sine, memorabil, dar merită, cu un mic efort, învățat pe dinafară. Pentru că e excelent. Chiva atacă toate ritualurile discursului poetic, prefăcându-se că le urmează întocmai. De la cultul, ușor alcoolizat, al prieteniei dintotdeauna și pentru totdeauna, până la celebrarea frumuseții necontingente care, odată etalată, se impune fără nici o piedică. Interesantă e, tot aici, relația lui Ionuț Chiva cu astfel
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
unei vechi tradiții, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creștină. Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an și
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
consumă la cumpăna dintre ani. Este însă vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra inițial Anul Nou în lumea romană, începutul primăverii, al semănatului, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii. Ce ritual trebuie îndeplinit la sacrificarea porcului În desfășurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiții de timp și spațiu. Sacrificarea nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor și nici nu poate depăși apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
nu poate depăși apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate. În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toți membrii ei, iar pentru copii
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
minime empatii din partea lui. La ce bun niște memorii voalate în care totul e spus indirect, ca într-o învăluire îngăduitoare, la capătul cărora ți se ia și dreptul de a spune ce ai dedus din observație proprie? E un ritual evaziv care dăunează narațiunii, cititorului trecîndu-i repede curiozitatea de afla tribulațiile unei vieți chinuite. În al doilea rînd, doar o convenție ne-ar putea sili să așezăm volumul în categoria memorialisticii, și asta fiindcă în paginile lui găsim un colaj
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
Nu creanga de copac, ci tivul de mister din care se desprinde ea, nu glezna de femeie, ci fantasma din care, atingînd pămîntul, pasul capătă concretețe. Rigoarea e, în genere, inflexibilă, tiranică, și tinde spre repetiții în forme fixe (scheme, ritualuri, formule matematice), în vreme ce strictețea e elastică și imprevizibilă (vrea focare de sugestie sau fundaluri de taină), urmărind economia de efort și improvizația ca semn de inovație misterioasă. Filologii au rigoare, dar nu au strictețe în materie de limbă. Scriitorii, invers
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora spiritele superioare știu să le guste farmecul. Iar cine simte farmecul tihnei, acela are șanse de a fi fericit. Cele mai surprinzătoare pagini privesc pledoaria pe care Russell o face plictiselii. Plictiseala e bună, dar nu fiindcă
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora spiritele superioare știu să le guste farmecul. Iar cine simte farmecul tihnei, acela are șanse de a fi fericit. Cele mai surprinzătoare pagini privesc pledoaria pe care Russell o face plictiselii. Plictiseala e bună, dar nu fiindcă
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul”, suflă, decorativ, „o cometă din cuvinte / în norii de cenușă verde” (ibidem). O adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al Formei (Lucian Blaga). Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
toleranți, mișcîndu-se într-un aer ateu, cărora nu li se mai trezește dorința de a se solidariza prin participarea la o jertfă exemplară. Căci atunci cînd toleranța devine reflex cotidian, martirii și țapii ispășitori devin teme ilicite. Dar, fără un ritual sacrosanct, autoritatea obștei se dizolvă și, fără autoritate, nu mai există interdicții, iar Occidentul e în situația de a se destrăma dintr-o libertate de tip facil, inspirată de o morală hedonistă. Comozi, civilizați și înclinați spre plăcere, europenii nu
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
altarului. Din 12 în 12 minute, când telefonul mobil o „trezea”, se ridica, dădea ocol patului și se întindea din nou până la următoarea alarmă. Copacul este un simbol al vieții iar lemnele sunt fragmentele sale care, stivuite după un anume ritual, dau imaginea unui destin - explică autoarea. Iar patul? Patul sugerează noțiunea de timp, viața între somn și trezie, între 12 ore diurne și 12 nocturne etc. Pierde-Țară este, desigur, prea bătrân ca să mai înțeleagă sensul și frumusețea acestor „performances”. Într-
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
e natura umană predispusă la nesiguranțe, ezitări și dubitații, din lipsa unei tenacități de ordin ancestral. Inaderența la lume îi sporește autorului sensibilitatea religioasă, fără ca umoarea să-l predispună spre tiparul creștin de viață. Dan Iacob nu se regăsește în ritualul bisericesc și nu are îngăduință față de optica misionară de tip încordat, fie că vine de la sectele neoprotestante care au invadat România, fie că se trage din panica apocaliptică a acelor care, cu ton de profeție neagră, vestesc instaurarea unui lagăr
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
în prezent: violarea interiorității, expunerea ei din frica de oglindă (un cuvânt care apare rar la Caragiale și numai cu intenția deformării, a sporirii - dacă așa ceva se poate - a vidului), principiul realităților comunicante (secția, orașul, berăria, mahalaua - „universuri logopatice” - și „ritualul halucinogen” al carnavalului), formele fără fond (de la primarul Cuțiteiu din Păcat... până la venerabilul Trahanache din O scrisoare pierdută), întemeierea ființei prin verbalitatea cu registrele sale diferite (sentimentalitate, automatizare până la confortul patului lui Procust, cult al uniformizării, compromitere, viciere, instalarea autorității
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
pentru că erau în limbi necunoscute de mine am ales catolicismul care este religia de ordin occidental popular având rituri de origine concentrate. Deci din nevoia de rituri străvechi. Da, era în ele ceva profund uman. Mă duc la mesă pentru ritual, dar nu sunt o catolică ideală. Sunt o catolică marginală, asta intrând într-un ideal personal: a fi împăcată, morală, umană încă. Știu bine că grația există, toată lumea asta e ca și cum dintr-un moment oamenii nu mai sunt și asta
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
fi, se află mereu în proximitatea morții. Pînă invită pe fiecare să descopere acea nuanță pe care i-o imprimă propria personalitate, făcând că gestul să devină irepetabil, un gest care nu va mai fi. Spectacole precum Café Müller sau Ritualul primăverii, Kontakthof sau Vollmond scot dânsul din tot ceea ce știi, din prejudecată că mișcarea trebuie să urmeze anumite armonii, din cadrul convențiilor pe care școală le inculca și în cei mai buni, din ideea că dansatorii trebuie să fie frumoși și
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
dracului făcută cu ajutorul unor epitete luate din panoplia îngerilor. De pildă, marxismul este considerat o eshatologie seculară, iar comunismul o religie politică. Deja doi termeni a căror conotație aduce o tentă de ceremonie sacră. În fond, comunismul a fost un ritual macabru pe care l-au oficiat generații întregi de apostați, dar un ritual în care se dorea abolirea moralei tradiționale: era nevoie de un om nou, ivit din imbold rațional, de unde și concluzia lui Tismăneanu că „principala problemă a proiectului
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
considerat o eshatologie seculară, iar comunismul o religie politică. Deja doi termeni a căror conotație aduce o tentă de ceremonie sacră. În fond, comunismul a fost un ritual macabru pe care l-au oficiat generații întregi de apostați, dar un ritual în care se dorea abolirea moralei tradiționale: era nevoie de un om nou, ivit din imbold rațional, de unde și concluzia lui Tismăneanu că „principala problemă a proiectului marxist era lipsa sensibilității față de alcătuirea psihologică a umanității.“ (p. 37). Altfel spus
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
Am citit și alte lucruri despre el și munca lui: „Se îmbrăca și se comporta într-un mod foarte special...Ca un șaman...Arta era, pentru Beuys, un mijloc de autovindecare și de transformare socială...El considera că, atunci când reprezenta ritualurile inventate de el, reușea să influențeze și lumea din jurul său...” Îmi închid computerul. Dar încă nu reușesc să uit de coiot. De animal în sine. Cu trecerea anilor, din cauza acelei dihănii pe care Beuys a dus-o să locuiască cu
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
au încețoșat. Flăcările de gaz galben i se proiectau în față, pe fundalul cerului aburit, de parcă ar fi pâlpâit în fața unui altar. În pragul ușilor și în holurile iluminate se înșirau grupuri și mici reuniuni, pregătite parcă pentru oficierea unui ritual. Se pomenise într-o altă lume: se deșteptase dintr-un somn de veacuri. A rămas nemișcat în mijlocul străzii, simțind cum i se zbate inima în piept. O tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, roz, și-a lăsat mâna pe brațul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
echilibrului. Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit, iar stuporosul un posedat de izbucniri grele. Primii sînt îndeobște reci și din nervul lor se plămădesc cronicarii zilei, ceilalți sînt simandicoși și din ritualul clipocelilor intime se aleg de obicei artiștii, pe cînd din stupefierile anancaștilor se nasc martorii consternați ai epocilor tulburi. Dar e o greșeală să credem că un autor are o umoare constantă care îl condamnă la același ton de-a
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
didactice: cursuri de limbă japoneză, ghid practic de limbă, se aventurează în prezentarea culturii și a literaturii japoneze. În total 11 titluri care compun instrumente minime de lucru. Între timp își susține doctoratul (cu o teză despre ceremonialul nupțial și ritualul funerar în literatura română și literatura japoneză) și urcă treptele ierarhiei universitare. O preocupă tot mai insistent folclorul, cel japonez și cel românesc, efect al unui interes pe care i l-a insuflat Ovidiu Bârlea, unchi și model, într-o
O modestă reverență by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6657_a_7982]