4,067 matches
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > DORUL Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
nu poți cumpăra, fiindcă nu ai arginții pretinși... Șobolanul caută înfometat. Nu poate scăpa de foame. Foamea, nevoie demonică care-l ține în viață pentru a aștepta ziua de mâine își cere dreptul. Dorul meu este pedepsit la viață. Șobolanul roade amintiri... Un gând de-aici aici, unul de dincolo... Faptele își schimbă forma. Adevărul de azi, nu mai seamănă cu cel de ieri. Valorile, s-au schimbat! Șobolanul înghite pe nemestecate timpul. Timpul trecut, nu mai are gustul celui prezent
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
dar e tot ce rămâne... Și totuși șobolanul și-ar dori uitarea! A obosit. E prea mult. E prea greu. Incisivii ascuțiți ai rozătoarei s-au tocit, s-au rupt tot mușcând din cremenea aducerii aminte. De-acum nu mai roade. Înghite pe nemestecate. Ca să inghită mai usor, udă cu lacrimi și merge! O amintire, altă amintire... Un șoarice ghiftuit care nu mai vrea să se hrănească! Nu mai poate înghiți! Dar nu are ce face. Înghite. Prezentul vine doar pentru
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
Absolut tot ce folosește omul este un dar divin chiar dacă omul a intervenit în modificarea sa. De exemplu și carnea crudă satură dar este mai puțin apetisantă ca friptura pe grătar sau la cuptor. Așa este chiar mai ușor de ros. Cuțu Azorel apreciază amândouă dar leoaica nici nu poate visa măcar o suculentă friptură de căprioară. Nu are uneltele necesare. Nu garantez că omul muncitor mai trebuie să fie și habotnic creștin spre a atrage iubirea și ajutorul lui Dumnezeu
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
citit privirea sinceră și rugătoare, senină și binevoitoare. A răspuns cu jumătate de voce: - Dacă dau o înghețată, se presupune că eu te-am invitat la cofetărie... Unde dorești să mă inviți tu? - Este secret. Iți voi spune atunci. Te roade prea rău curiozitatea? - Ei bine, nu! „Mai mult teama, nu curiozitatea, dacă vrei să știi”. Dar ai putea să-mi spui, totuși... Au început să râdă amândoi și privirile li se încrucișară cu plăcere. Cristian se ridicase de pe scaun pregătit
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
iubire gol de timp saturat pâine și sare în cruce curat se îmbracă arta se îmbracă în alb vernisajul poveste penelul a stat pe geana pâinii încă un punct alătură visul turnul de grâu în spin ridicat spicul deschide trepte roase de ape cântecul lebedei negre s-adape se deschide cercul sfera crește prin rod în plasă peștele închide un nod nod de suflete rare acoperiș de iubiri unică întâmplare în plin de firi scena se închide în trepte culori câmpul
CRUCE DE PÂINI CRUCE DE OAMENI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347205_a_348534]
-
măcar pe încă-o viață, Așa cum mă condamn și însumi mă blestem - Să-nalț cu voi măreața Rugă cea măreață Din mii de versuri. Cu voi chiar nu mă tem! Sunt multe flori superbe din care prea puține În lume rod purta-vor...spunea poetul rezervat , Dar RUGA - flora voastră cu ea, cu el, cu voi, cu tine, Rodește rod poetic cum nu s-a mai aflat. Sunt o rotiță-n mecanismul liric Atât de impecabil și de cadențat Al Rugii
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
să alerge în jurul meu, să latre ca un nebun și până nu-mi fura căciula sau mănușile, nu se astâmpăra. În fiecare an de Crăciun avea și el un cadou care, adesea, era un os mare de porc la care rodea mai multe zile în șir în cușca lui. Iarna, mami ne tricota, la toți din curte, șosete și mănuși din lâna adusă de tataie de la țară. Cum erau prin casă mai multe vechituri din lână, a hotărât să-i facă
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
indignare. Pe drum începuse să-mi încolțească sămânța răzbunării. O dată ajunsă acasă, fierbeam de mânie mai rău decât apa pentru ceai. Între două ieșiri la wc am dat o fugă în pivniță și spre satisfacția mea, iepurașul se chinuia să roadă un morcov destul de mare și de gros pentru dințișorii lui de lapte. “Este deștept, se descurcă singur!” mi-am spus mulțumită cel puțin în privința lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-am copiat tot caietul de data aceasta spre satisfacția
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
demoralizarea, hărțuirile și grijile, enervarea și resentimentele, principalele piedici în calea fericirii, nu sunt „adevărata nefericire”. Îți spui adesea: „eu nu trăiesc, eu supraviețuiesc; nu știu să profit de viață, sunt totdeauna dezorientat, mereu e ceva care nu merge, mă roade câte o supărare, mă lupt todeauna cu nefericirea, și am sentimentul că toate se întâmplă numai din cauza mea, și că în ungherele minții mele se fabrică tot felul de astfel de gânduri”. Poate la bătrânețe vei regreta că nu ai
PSIHOLOGIA FERICIRII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357295_a_358624]
-
căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu-i băga nimeni în seamă. Într-o garsonieră de la etajul opt al unui bloc, fost muncitoresc, acum sediu de birouri, stătea calm, indiferent la poezia exterioară, rozându-i pătimaș unghiile, Costel. Pe birou licărea ecranul computerului care juca singur table. Era un calculator vechi, cu pedale, care scârțâia din toate încheieturile, însă de când Costel îi băgase jocul acesta în memorie juca de nebun, fără încetare. Pe Costel
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
apoi într-o tablă de aramă și l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el, sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță care e pusă în pământ, încolțește și dă roadă. La învățătura lui Iisus Hristos se adaugă, deci, într-un fel, trăirea ei de către noi: ea nu mai este învățătură pur și simplu, ci învățătura care a rodit în noi, învățătură rodită”. Această trăire este de fapt viața interioară a
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
oameni excepționali ce lucrează în cadrul acestei fundații. Am fost onorată să accept acest „rol”. Ce poate fi mai excepțional decât a materializa un vis de copil?! Nu există împlinire și recompensă mai mare decât zâmbetul unui copil fericit! Ați dăruit roade artei și culturii românești. Ați și cules? Nu știu exact cât și ce am dăruit... am dăruit cinstit, din tot sufletul, cât am putut... dar știu cât am cules: bucurie multă și împlinire, sens de viață, cunoaștere și autocunoaștere și
OANA PELLEA. CONVERSAŢII FĂRĂ SENTIMENTUL DE DISTANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357779_a_359108]
-
Umoristic > ȘORICELUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ȘORICELUL Un șoricel cu ochii gămălie Visa s-ajungă în Academie. Astfel încât, pe o fereastră Intră-ntr-o bibliotecă vastă Și-ncepu să roadă câte una Cărțile. Înfulecând întruna. Când le dădu gata, vai ! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: - După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie ! - Celebru membru în Academie. - Ce
ȘORICELUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357830_a_359159]
-
Intră-ntr-o bibliotecă vastă Și-ncepu să roadă câte una Cărțile. Înfulecând întruna. Când le dădu gata, vai ! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: - După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie ! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești ? îl întrerupse un motan, Eu te aștept să te îngrași de un an ! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții ! Morala: În Academie se intră cu capul
ȘORICELUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357830_a_359159]
-
După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu - am ros tone de hârtie ! - Celebru membru în Academie. - Ce vorbești ? îl întrerupse un motan, Eu te aștept să te îngrași de un an ! Cărțile nu se rod cu dinții, Se „rod” cu baierele minții ! Morala: În Academie se intră cu capul, Nu cu dinții și stomacul ! Referință Bibliografică: ȘORICELUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ȘORICELUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357830_a_359159]
-
Domnu’... Marin, mă iertați că vă deranjez...! a îndrăznit el într-un târziu, fixând cu privirea nasturele metalic al unui buzunar de la pieptul vestonului sub care se vedeau câteva pete de grăsime. - Ei, deranj pe dracu’! Spune, băiete, ce te roade? s-a arătat subofițerul amabil, întinzând mâna după alt păhărel cu țuică. - Mă gândeam, știu și eu..., mă gândeam că poate este posibil să nu mă ia anul acesta și la anul dacă sunt student... - Oho! Bravo, băiete! Bravo, bă
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Averescu [5] e din aur, cu titlul de 750‰. Are forma unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile și cinci capete de bour, dispuse în șiruri verticale, alternânde. Cele două capace, tronconice, sunt goale pe dinăuntru și au filet la diametrul mic, având o lungime de 4
MAREŞALII ROMÂNIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357845_a_359174]
-
ochii nemuririi plângeam și eu plângeau toți trandafirii aș fi venit spre ultima cetate dar se facea un drum foarte departe și joc de umbre parcă se făcea sub talpa mea pământu-se-odihnea aș fi venit dar sigur m-ar fi ros un timp de ger iar zborul nostru secetos s-ar fi zdrobit de-un colț de cer ............... și-ai înflorit tăcut pe-un singur fir în crezul meu tu visul-trandafir ai înflorit și nici măcar nu știi că îmi lipsești cât
VISUL-TRANDAFIR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357875_a_359204]
-
Nu este și această o dovadă de cinism? Mă întreb: Oamenii cinstiți și cu judecata dreaptă ce pot înțelege din toate aceste exprimări, afirmații? Din toate aceste fapte necinstite și nepedepsite? Mântuitorul ne spune că „orice pom care nu aduce roadă bună se taie și în foc se aruncă” (Matei 7, 19). Cine o va face? Cine trebuie să o facă? Dar să închei optimist, cu un citat al unui filozof sicilian: „Omul este o eternă făgăduință”- adevăr izvorât dintr-o
CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357861_a_359190]
-
stelele și-a pus/Iarnă grea să cearnă./ Nu-s nici garduri, nu-s nici porți,/... Nu se vede nici un drum”. Ocopie la șapirografa acestei ierni. Atmosferă neînsuflețită, împietrită, înghețată, albă, însă. Noaptea mai noapte se face,/ Numai cariul mai roade în grindă./ Câinele latră cât latră-apoi tace./ Cade zăvorul la ușa din tindă”.Poezia reflectă viața liniștită a copilului, tihnită și fără griji, cu reguli nescrise, respectate cu sfințenie, din dorința de a-i proteja pe cei dragi.( La gura
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
Soarele răsare și apune Doar pe pământul nostru, nu în cer! Nu stinge focul ce nu-l poși aprinde, Mereu am fost ca flacăra flămând, Nimic de drum nu voi lua merinde- Vin și plec, eu plec și vin curând... ROD Toată viața a fost Plin de rod. În afară de greutatea Lui Nicio durere Nu l-a încovoiat. Smerit și-a purtat Singur povara, Cum își poartă melcul Singurătatea. Într-o zi va cădea frânt, Neînfrânt! Cel Ce nu cade, Nu se
N-AM CERŞIT VIAŢA ... (POEMEI) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357966_a_359295]
-
închisă în babilonia asta din comunismul femeilor, până ce foamea, frigul, frică și întunericul a pus stăpânire pe sufletul meu. Astfel, zilele mele au început să-mi fie tot mai scurte, iar nopțile am îceput să visez mereu o cortină neagră roasă de molii și cum ies prin cercurile ei concentrice niște prizoniere ale neantului și o specie de îngeri negri a iubirii care nu mă lasă pe mine să dorm acum. Nu știu cum se face că de când visez cortina asta neagră roasă
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
roasă de molii și cum ies prin cercurile ei concentrice niște prizoniere ale neantului și o specie de îngeri negri a iubirii care nu mă lasă pe mine să dorm acum. Nu știu cum se face că de când visez cortina asta neagră roasă de molii și plină toată de cercuri concentrice am ajuns să descopăr singura teoria găurilor negre, cu tot comunismul femeilor din Republica lui Platon, cu tot materialismul dialectic și istoric și cu toate formele de guvernăminte mixte din toată lumea: o
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
vieții este viața însăși, că asceții păcătuiesc prin gîndul lor pervers de a secătui viața de însăși frumusețea ei interioară, palpitîndă de dorințe și de visuri, iar ei, austerii monastici care propovăduiesc triumful spiritului, uită că sînt doar niște nemernici roși de boli mentale, care condamnă procreația, făcîndu-se că nu știu că ei există nu pentru că spiritul a triumfat asupra cărnii, ci pentru că părinții lor nu au fost niște monștri cufundați în visele cenușii ale centrului universului, ci pentru că au fost
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]