17,843 matches
-
în piele, nu este clipă să nu-l vezi, să nu-l auzi, ești bolnavă de dorul lui și el te tratează ca pe o cârpă", ar fi vrut să sară din tren, și-a băgat capul în pernă, zgomotele roților îi sfredeleau creierul, nu mai avea aer. Sala e ticsită de oameni, tot felul de oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și cu alți bulibași. Trebuia pus capăt acestei alergări fără istov, care măcina puterile oamenilor și le storcea vlaga prin lipsa acută de alimentare. În aceeași situație se aflau și animalele: caii, măgarii și catârii. Câinii se rezemau flămânzi de roțile căruțelor pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le ajungea oamenilor. Iorgu trimise vorbă printr-un om al lui, hotărât să-l întâlnească pe bulibașa Ciontu și să se sfătuiască. Acesta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară, de jur-împrejur, sau în hangarul morii, unde se găsea roata mare cu diametrul de opt metri, având paletele din scânduri groase din lemn, pe care ne urcam și prin greutatea noastră o puneam în mișcare. Inventaserăm un joc foarte periculos, ca o spirală a morții, cu toată atenția noastră încordată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și unul sau două cârlige. O ispravă de pomină s-a petrecut în urma unei concluzii trase împreună cu Lala, referitoare la necesitatea unei bărci pentru pescuit, să stăm mai comozi și mai protejați de valuri, decât în camera de cauciuc de la roata unui tractor, dăruită de generosul Buciu. Socotind noi că 20 de scânduri de patru metri ar fi suficiente, ne mai trebuia sursa, care, din pură întâmplare, se afla în stiva din grădina mătușii Valeria, unde vărul Rică o ridicase. Am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din lemn de brad cu fibrele drepte și fără cepuri, despicat în bețe subțiri geluite și bine șlefuite cu șmirghel. Vârful metalic de săgeată era confecționat de noi din sârmă groasă sau din cuie tocite cu barosul și ascuțite la roata de piatră manuală, dar cel mai eficient vârf se prelucra în caucie din fier forjat. La capătul de la vale al străzii mele, strada Cotlarciuc, se afla ulița Toplița, unde locuiau bunicii materni, frații rămași acasă, Gică și Vasile, și mama
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a primit numele de la pârâul Toplița ce curge paralel cu drumul, am învățat să merg pentru prima oară pe biciclete pentru adulți. Tricicletă și trotinetă avusesem, plimbatul cu cercul eram prea monoton, așa că visul unei biciclete pentru copii cu două roți, nerealizat niciodată în fapt, l-am suplinit oarecum de unul singur, birjărind bicicletele primarului satului, în persoana unchiului Vasile Sasu. Acesta venea acasă, la masa de prânz, cu o bicicletă din primărie, iar eu, care îmi căutam treabă prin atelier
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ogrăzii, o arestam cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând în căderea lanțului de pe roata dințată a butucului din spate. Atunci duceam în grabă bicicleta în ogradă și dispăream pe „șestache”, lăsândul pe unchiul să repună lanțul, ungându-se cu dohot pe mâini și înjurând de mama „bicicletelor”. Fără să mă căiesc câtuși de puțin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de sârmă ghimpată. Adaug specificația că santinela de la poartă era obligată să someze de la distanță orice curios, rătăcit sau intrus, cu foc de armă tras în sus, iar dacă nu se oprea din mers, cu foc la picioare sau în roți la mașină. Mi s-a întâmplat, la sfârșitul schimbului, care dura de la ora trei la ora șase dimineața, ca să-mi pătrundă un autoturism particular pe drumul interzis și să se apropie la câțiva metri de poartă. Surprins de eveniment, cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
n-am mai știut nimic. M-am trezit la spital, cu un doctor ochelarist, care mi-a spus direct, fără menajamente, că nu are de ales și că trebuie să mi amputeze piciorul stâng (mai sus de rotulă), zdrobit de roata mașinii. Altfel, poate fi mult mai rău. I-am dat acceptul pe loc, fără să mă mai consult cu nimeni, convins fiind că avea perfectă dreptate. M-am pensionat la cerere, invocând handicapul cu care m-am ales (deși mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
petrecea în mintea mea și că în secunda următoare îmi vor apărea înapoi ambele picioare și mâna stângă. Dar nu a fost așa, ba chiar a fost mai rău, când m-am văzut nevoit să împing cu o singură mână roțile căruciorului. Înainte de a ajunge la Bancă mi-am cumpărat noul model de cărucior cu baterii. Acum mai trebuia doar să suport sunetul ca un țiuit de țânțar pe care îl scotea mașinăria în care fusesem aruncat fără voia mea. Lipsa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Se opri puțin când auzi zgomot în spatele său. Erau niște voci fără chipuri care murmurau, iar Robert nu înțelegea mare lucru. Se sperie c-au venit deja să-l ia. Sări din balansoar și se așeză pe vine pe o roată de cauciuc. Începu să numere furnicile care formaseră un șir indian în preajma sandalelor de vară. Apoi veni și Gabi să numere furnicile. Gabi avea un ceas nou. — Îmi dai și mie puțin ceasul? Tata mi-a zis să nu-l
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu am fost. O să moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin ai tăi? Gabi se opri. Nu știu. Te duc acasă la ei? Așa zice
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și multe rujuri. La un moment dat, grămezile de pe mal crescuseră așa de mult, încât îți dădeau impresia că în fiecare parte a râului mai curgea câte un râu. De pe pod fuseseră aruncate fotolii cu arcurile învârtindu-se în aer, roți de biciclete fără spițe, monitoare cu ecranul spart, zaharnițe ciobite, rochii de mireasă, ghiozdane tăiate cu lama și fără mânere, mingi de cauciuc împunse cu cuțitul, penare cu Harry Potter, tablouri vechi de familie, solnițe de ceramică, fețe de masă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
amiază, după școală veneai să conduci mașina. Cuprindeai cu mâinile volanul, iar ochii tăi erau concentrați asupra parbrizului și nu vedeai cum dispărea râul. Tu hoinăreai pe străzi cu viteză maximă, nu era nevoie să oprești la nici o benzinărie, căci roțile se învârteau la nesfârșit în mâl; însă peisajele treceau prin fața geamurilor de parcă ai fi parcurs sute de kilometri. Abia după vreo câteva zile ți-ai adus aminte că, nu demult, de pe pod, se vedea un râu. Ai întrebat în toate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acea vreme. L-au judecat, lau condamnat și l-au pus după gratii. și ce mai viață de huzur a dus, Mobulu Moni, după gratii! Trai de mare restaurant de lux. Apoi au venit alegerile. Au ieșit învingători ai lui. Roata istoriei și-a modificat direcția de mers. Dosarul Mobulului Moni a fost redeschis. Rejudecat. Reformulate concluziile. Mobulu repus în toate drepturile, de care anterior fusese deposedat. Reașezat în rândurile păsărilor măiastre de pe crengile politice. A pretins postul de șef al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bună parte a publicului contemporan, care vine la teatru tocmai pentru a nu se transforma?!... Riscant, dar personal, dramaturgul mizează pe repetabilitate : toate scenele piesei Încep la fel : „Actorul : Spectatorule, ce mai faci? Spectatorul (va răspunde ceva) Actorul (Îi dă roată, Îl ia În seamă) : Ei, ce n-aș da să știu ce gîndești! Ce gîndești? Spectatorul (va răspunde ceva) Actorul : Vii des la teatru? Spectatorul ( va răspunde ceva) ș.a.m.d.” ...Și se sfîrșesc, identic : „Hamalul : Nici o nebunie nu e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de mii de dolari, pe care, firește, noaptea o lași în fața blocului, la discreția oricărui bețiv cu capsa pusă sau a vreunui aurolac în vrie. Dar n-aveam timp acum de adâncirea unor asemenea reflecții M-am cățărat rapid pe roată, după aceea pe aripă, și țuști înăuntru, pe fereastra deschisă, profitând de neatenția tipei care-și punea centura de siguranță. M-am ascuns în spate, după o tetieră și am așteptat. Știam eu că ăștia, el sigur, mie-n sută
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri și înfângeri: nu numai pe cele ale lui Horia înainte de fi tras pe roată, dar și pe cele ale lui Mihai Viteazul-altă personalitate din care împăratul de la Viena a reușit să facă o epavă atrăgându l în curse nedorite, dar văd dezamăgirea chiar și a celor mai mari personalități românești, unele ajunse în exil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata, sora, cumnata lor (totuși, ceva neclar). Dar Epa nu mai catadicsea să apară. Parcă trebuia să vină în balcon, nu tocmai prin apartament, ci să urce roata, de jos, de pe mormanul de pământ argilos, galben, aproape ca gălbenușul oului, pe o scară alcătuită din cuie de lemn, potcoave de cal și balustrade scorojite, de piele. Gândul nu că Epa era propriul ei soț, ci că musafirii o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în această lume. Îți amintești de Titi, un om de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo la bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi fost chercheliți. De multe ori regretai și tu și colegii tăi că nu puteai asista ore în șir, la tot
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]