4,815 matches
-
în viața dv. de când ați publicat primul roman de dragoste și până azi, întreabă reporterul. Răspunsul este o bijuterie: „Alerg și astăzi după fete, doar că nu mai știu de ce...” Un scoțian în Viena de altădată William Boyd este un romancier scoțian care s-a stabilit în Franța, după ce Bernard Pivot a pariat pe el în 1985, într-o emisiune Apostrophes. Recent, a scris un nou roman, inspirat, de data aceasta, de Viena imperială. A vizitat orașul doctorului Freud de mai
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
d’Ormesson comentează ediția de Opere erotice a, uitatului astăzi, Pierre Louÿs (1870-1925), apropiat al lui Gide și Valéry, de la care au rămas, la moartea lui timpurie, 400 de kilograme de manuscrise... erotice. Se pare că interesul aproape exclusiv al romancierului s-a îndreptat spre corpul femeii, care îi era bine cunoscut, de vreme ce se lăuda al fi cunoscut în 2500 de exemplare. Fotograf talentat, a fotografiat, ce credeți?, corpul femeii, cu o pricepere la fel de mare. „Le Point” ilustrează articolul consacrat reeditării
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
care îi era bine cunoscut, de vreme ce se lăuda al fi cunoscut în 2500 de exemplare. Fotograf talentat, a fotografiat, ce credeți?, corpul femeii, cu o pricepere la fel de mare. „Le Point” ilustrează articolul consacrat reeditării operei cu o fotografie în care romancierul fotograf este protagonistul unei scene de o mare și crudă frumusețe.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
chiar dintre legatarii testamentari (între ei, văduva lui Céline, care are 100 de ani), se opun publicării anumitor texte. Alții nu văd o piedică serioasă în faptul de a reedita texte care proclamă idei condamnate de istorie. „În artă, remarcă romancierul Claude Simon, distins cu Premiul Nobel, un ticălos nu vrea să însemne nimic.”: Și cum mulți dintre scriitorii de mai sus sunt valoroși, ideea ar fi că opera lor trebuie cunoscută de generațiile actuale cu bunele și relele ei. Mai
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
sa „de sub munte”, de acasă, știută bine și străbătută cu pasul în toate direcțiile, „nu regăsea dincoace nimic din reperele familiare”. Cum intră tânărul inginer în această lume necunoscută, cum se regăsește între servitori, funcționari, oficiali, iată altă performanță a romancierului, care reconstituie cu fidelitate etnopsihologia locului, în anii de grație treizeci și cinci - patruzeci. Reconstituie lumea de margine - provincia. Se va căsători - se va regăsi (va încerca să se regăsească) într-o familie a nordului. Romanul familiilor - a lui Gavril M., din
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Gabriel Chifu Scrierea unui roman înseamnă refacerea lumii pe cale verbală. Prin aceasta, romancierul pare a fi în situația Creatorului. Așadar el ar putea fi asemănat cu o divinitate, dar se cade să precizez imediat: nu este o divinitate propriu-zisă, ci doar o divinitate degradată. Drept care aș părăsi foarte repede terenul acestei analogii (scriitorul
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
se scrie). De fapt, autorul a fost dintotdeauna parte semnificativă în romanul său, personaj. Chiar și atunci când el se dorea absent, în acele construcții verbale magnifice pe care le aminteam, marile romane din secolul al nouăsprezecelea, unde, la prima vedere, romancierul era total absent. În romanele lui Balzac sau în Război și pace construcția este prodigioasă: uriașă, desăvârșită, parcă făcută pentru eternitate, întrecând puterile omenești, aidoma, să zicem, piramidelor egiptene. Dar, după primele clipe (când rămâi mut, copleșit de admirație pentru
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
cartea. O întrebare pe care se cuvine să ne-o punem neapărat este: Cum anume refacem lumea în roman, cât de fideli suntem, cum se exprimă această fidelitate? Secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, epoca marilor romancieri și a marilor romane, au impus linia realistă, linia unei fotografieri foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
existența unei instanțe supreme invizibile și supraumane. Prin urmare, încă o dată, adevăratul realism nu are cum să ocolească zona aceasta a „imposibilului”, calificată așa după regulile unei minți limitate, restrictive. În fine, se cade să ne întrebăm, chiar e dator romancierul, atunci când reface, în romanul său, lumea pe cale verbală, cu o copie la indigo a lumii sau e dator cu o replică la lume? Ficțiunea literară creează o altă formă de lume care completează/ rectifică/ sporește lumea propriu-zisă. De ce să fie
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
o replică la lume? Ficțiunea literară creează o altă formă de lume care completează/ rectifică/ sporește lumea propriu-zisă. De ce să fie obligată lumea verbală să reproducă fotografic lumea propriu-zisă? Pas cu pas, din aproape în aproape, pe cale de consecință logică, romancierul își dobândește libertatea de a nu mai propune neapărat reproduceri mot à mot ale lumii (de fapt, reproduceri ale acelui fragment din lume aflat sub semnul raționalității stricte, pe care realismul îl confunda cu lumea în totalitatea ei, tot așa cum
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
lumii (de fapt, reproduceri ale acelui fragment din lume aflat sub semnul raționalității stricte, pe care realismul îl confunda cu lumea în totalitatea ei, tot așa cum vechii cartografi, neluând în calcul Americile, de pildă, trasau limitativ și inexact harta Pământului!). Romancierul propune acum versiuni posibile ale lumii . În vreme ce ficționalizază, adică edifică construcția verbală care este romanul său, în fond, el rescrie lumea. De aici, doar un pas îl desparte pe romancier de dobândirea dreptului de a rescrie istoria. Aș aminti o
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
calcul Americile, de pildă, trasau limitativ și inexact harta Pământului!). Romancierul propune acum versiuni posibile ale lumii . În vreme ce ficționalizază, adică edifică construcția verbală care este romanul său, în fond, el rescrie lumea. De aici, doar un pas îl desparte pe romancier de dobândirea dreptului de a rescrie istoria. Aș aminti o operă epică de azi din categoria vizualului care face așa ceva, filmul din 2009 al lui Quentin Tarantino Inglourious Bastards: sub semnul inspirator al unei justiții imanente, autorul acestui film iese
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
istoriei și în opera sa cinematografică schimbă cursul evenimentelor, astfel încât Hitler, văzut ca o întrupare a răului, este răpus de forțele binelui, este ucis/ făcut zob / ciuruit într-o sală de cinema din Paris. Tot legat de libertățile câștigate de romancier, de fideliatea-nefidelitatea cu care este reprodusă lumea și păstrând, totodată, analogia inițială - autor de romane egal constructor-arhitect-, aș aminti o operă a unui celebru arhitect, Hundertwasser, Casa din Viena (Hundertwasser Haus), unde elementele constitutive ale unei clădiri sunt poziționate altfel
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
încăperi ies crengile unor arbori, coloane, frontispicii din alte zone și epoci arhitecturale sunt așezate în locuri noi, șocante, ca niște citate etc., etc. Efectul asupra privitorului este extraordinar și creativitatea indusă este maximă. La fel poate să procedeze și romancierul. El poate folosi elementele sine qua non ale romanului pe care le aminteam mai înainte, personajele, epicitatea și celelalte, asamblându-le diferit, surprinzător și înnoitor pentru cititor. Și aș exemplifica tot cu o situație din arhitectură/ din construcții. Există clădiri
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
Și aș exemplifica tot cu o situație din arhitectură/ din construcții. Există clădiri istorice cărora li se salvează numai aparența: se păstrează zidurile exterioare valoroase și, înăuntru, spațiul de organizează, se geometrizează altfel. Iarăși observ: de aici poate învăța și romancierul, tot așa poate lucra și el. (Însă e de semnalat un pericol considerabil: această libertate auctorială maximă reprezintă o uriașă capcană pentru autor. Căci ea, libertatea aceasta maximă, anulând constrângerile, în fond desființează reperele: acum autorul de romane e pus
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
Război și pace sau referința la umanismul cehovian nu sunt doar opinii ale criticilor francezi, precum Bertrand Dermoncourt, de al cărui comentariu din „L’Express” ne folosim, ci și ale criticilor ruși sau străini, care recunosc în Vasili Grossman un romancier de talia lui Soljenițîn, mai puțin crâncen și mai capabil de compasiune. Ne vine pe limbă, nouă, românilor, numele lui Petru Dumitriu, și el slujind cu un mare talent realismul-socialist, înălțând o odă constructorilor Canalului Dunăre-Marea Neagră sau vânătorilor de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
de publicist literar, să treacă într-un anume con de umbră. Nici chiar volumele ulterioare, cum ar fi Gulliver în Țara Nimănui (1994), deși bine primite de critică, n-au reușit, totuși, să clatine convingerea generală că Bălăiță este un romancier și, pe cale de consecință, ceea ce datorează publicului cititor este un nou roman, nu culegeri de eseuri și articole literare, oricât de bune ar fi acestea. În opinia mea, este nedreaptă ignorarea genurilor scurte în ansamblul creației lui George Bălăiță. Și
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
un pretext pentru o subtilă încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele narațiunii), utilizată cu atâta efect în Lumea în două zile, e de întâlnit aici, ca și scindarea clasicei unități interioare a personajului. „Creșterea” romancierului Bălăiță, din povestitorul și publicistul cu același nume, este inspirat dublată, în prezenta ediție, de interviurile pe care acesta le acordă începând din 1973. Este o șansă pentru critic, ca și pentru cititorul de nivel ridicat, faptul că acest prozator
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
de pe partea cealaltă”. Philip Roth, Premiul Prinților de Asturia Cei doi succesori ai coroanei spaniole, Prințul Felipe al Spaniei și Prințesa Letizia Ortiz, au oferit anul acesta cel de-al 32-lea premiu care poartă numele casei regale a Spaniei romancierului american Philip Roth, în vârstă de 79 de ani. Premiul, constând într- o sculptură de Joan Miró și suma de 50.000 de euro, poate prevesti posibila nominalizare la Nobel, speculează presa. Romancierul s-a declarat „încântat” și „pătruns” la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
care poartă numele casei regale a Spaniei romancierului american Philip Roth, în vârstă de 79 de ani. Premiul, constând într- o sculptură de Joan Miró și suma de 50.000 de euro, poate prevesti posibila nominalizare la Nobel, speculează presa. Romancierul s-a declarat „încântat” și „pătruns” la anunțarea distincției. Motivația juriului: „personajele, întâmplările, tramele formează o viziune complexă a realității contemporane, care luptă între rațiune și sentimente, precum un simbol al spiritului și al neliniștilor prezentului”. Fahrenheit 451 În California
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
--- Taichi Yamada, important romancier, dramaturg și scenarist de televiziune și de filme de lung metraj din Japonia, s-a născut la Tokyo, în 1934. A absolvit în 1958 Universitatea Waseda, cu o diplomă în limba și literatura japoneză. Printre romanele sale cele mai cunoscute
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
ce se împotrivea liberalismului și individualismului burghez și care va conduce finalmente la fascism și la comunism. Ale lui Camil Petrescu nu au, în schimb, nicio logică. Autor deocamdată al câtorva piese nejucate și al unei plachete de versuri, viitorul romancier învățat după război la școală este același paranoic etern frustrat de mai târziu, când va avea motive cu adevărat temeinice să-și strige insatisfacția de a nu i se recunoaște valoarea. La sfârșitul anilor ’20, este în plină ebuliție noocratică
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
o faimă întrecând până și celebritatea lui Bellow, iar sumele fabuloase pe care le-a încasat ca drepturi de autor au fost și ele mai mari decât veniturile scriitorului. Culmea a fost că, inițial, paternitatea cărții i-a fost atribuită romancierului, s-a presupus că Allan Bloom n-ar fi fost decât un personaj fictiv inventat de Bellow. Recunoscător celui care-l ajutase să devină o figură de prim plan a culturii americane, Bloom i-a cerut ca, după ce va muri
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
prieteni și mentori, precum Delmore Schwartz și mai cu seamă Allan Bloom, surprinși nu doar în ipostaze flatante, ci și în momentele lor de slăbiciune, decădere, eșec. În România și numai în România, Ravelstein a stârnit o indignare țâfnoasă. Motivul: romancierul îi pusese în cârcă lui Radu Grielescu, personaj episodic semănând cu Mircea Eliade (cu care fusese coleg în Comitetul pentru Gândire Socială din Chicago), întregul contencios legionar. În 2008, când a apărut la noi traducerea semnată de Antoaneta Ralian, autorul
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]