12,281 matches
-
iar lista poate continua cu Emil Racoviță, Grigore Antipa, Carol Davila, Anghel Saligny, Gogu Constantinescu, Horia Hulubei, Alexandru Proca și Ștefan Procopiu. Facem o trecere de la tehnico-ștințific la uman-artistic și amintim pe Constantin Brâncuși, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, ultimul mare romantic, Nicolae Grigorescu iar la performanțele sportive avem Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Helmuth Duckadam și alții.
Cum ar fi arătat omenirea fără România by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81288_a_82613]
-
proiecții. Din ființa vie nu a rămas decît o voce care citește din cînd în cînd texte rare sau mărturisește singurătatea unui antropolog ca Claude Lévi-Strauss. în rest, ondulări de valuri ca într-un ipotetic peisaj japonez, pictura unei păduri romantice, sunete stranii. Mașini, doar mașini! Și dacă dincolo de performanța lor, sensul spectacolului ar fi tocmai acela de a resimți nostalgia omului. Un semn! Un alt semn: expoziția și spectacolul lui Johann Le Guillerm. El reunește obiecte stranii, între poezie și
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
senine și generoase, dăruite celor din jur. Inspirat din folclorul african - punct de plecare, nimic mai mult, textul are arhitectura unui poem simfonic, cu o linie melodică uneori gravă, alteori avântat vizionară, mai adesea patetică și încercată de unele despletiri romantice ce probează inocența unei voci în căutarea identității, pe un foarte ambițios scenariu mitico-existențial. Atras de story, fascinat de mit, îndrăgostit peste poate de cuvinte, George Mocanu are gustul înălțimilor, și, în mod sigur, un apăsat simț al riscului, atunci când
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
această stare. Lumea literară din Franța nu va semăna niciodată, pentru mine, cu ambianța caldă pe care am cunoscut-o, prin 1970, printre scriitorii din București, din Cluj, din Iași". Constatăm că sub presiunea contextului biografic clasicul nativ dobîndește valențe romantice. Deturnat de pe calea vocației inaugurate cu fast, ultragiat, silit a intra într-o "subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
avem a face în cazul lui Ilie Constantin cu o personalitate complexă ce apasă pe clapele permanențelor și ale devenirilor d-sale, atingînd notele eufoniei clasicismului modern, valeryan, ca și pe cele ale frămîntării confesive, aproape mereu filtrate, ale jurnalului romantic. O personalitate de prim-plan a literelor românești actuale.
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles Lameire (1832-1910), pe nedrept uitat, cu o pictură religioasă de mare talie, nu fără influențe de icoane ortodoxe, de fapt o sinteză inteligentă a mai multor discursuri religioase - medievale, renascentiste, bizantine, romantice. F.X. Winterhalter, care e și la Peleș, are un prea-frumos portret al Mariei Rimski-Korsakov. La François Bonvin (1817-1887), în Atributele sculpturii, întâlnești plastice statuete fără cap - i-o fi căzut cândva sub ochi lui De Chirico?" (p. 143). Parcă
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
realizată de Felix Aderca, în 1934) să te prindă mai mult decât falsurile în documentele istorice, "cronica lui Huru" și alte mistificații îngălbenite de vreme. Surpriza, la acest punct, e totală. Tocmai episoadele mai-vechiului, care încearcă să reconstituie, în epoca romantică, istoria națională prin reinventarea ei, dau cele mai incitante capitole. Afacerea Caion, senzaționala afirmare în Franța a lui Adrian Corbul devenit Adrien Le Corbeau, scandalul cu Al doilea amant al Doamnei Chatterley de Aderca: iată subiecte în sine palpitante, mai
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
85-86). Inventând, "documentând" un trecut, cronica lui Huru documentează de fapt epoca în care a fost plăsmuită. Răspunde, indubitabil, unor așteptări ale momentului respectiv și materializează izbitor acea orientare generală, legitimatoare, către starea de lucruri din trecutul înalt. În epoca romantică, existența dovedită istoriografic și lingvistic a unor instituții autohtone era izvor de drept. Tradiția, dreptul istoric deveneau hotărâtoare în negocierile și tratativele purtate pentru ca Principatele să constituie o unică națiune. Un precedent la acțiunea și mistificțiunea patriotică a pașoptiștilor poate
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
ai noului începe cu strigătul triumfător, ca într-o "victorie de la Samotrace" de carton: "Tovarăși, dictatorul a fugit", și se încheie cu revelația ororii. E vorba, de fapt, de istoria-mascaradă în care existența e sortită să baleteze între infinite aspirații romantice și vulgare întrupări ale duhului în viața de zi cu zi: "Ore și ore în șir masculii pitici asaltară matca gigantă, roiră în jurul florii ei de carne și miere cu o voință de profanare ce nu mai cunoștea limite. Pierzându
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
capacitatea unică de a reinventa romantismul. Nu luați în seamă limbajul adeseori tehnologic, de ultimă oră, desprins din goana internetului. Urmăriți altitudinea intelectuală, pathosul, forța întemeietoare a imaginației. În lumea românească de azi, doar Mircea Cărtărescu mai pare intimul marilor romantici bântuiți de obsesii cosmologice. Cu ochi străini și goi, încercănat de obsesii și suferințe, învestmântat în derizoria "mantie de pixeli", el e continuatorul în contemporaneitate al marii și fragilei tradiții artistice vizionare a culturii române.
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
pînă la dispariție, întreaga viață culturală a țării e înjugată la carul unei propagande repulsive. România din interbelic , "în care se vindeau cele mai multe cărți franțuzești", după cum își amintește I.Negoițescu, chiar cea din perioada studenției cerchiștilor, "în timp ce noi ŤWeimarizamť - cînd romantic, ca la Heidelberg, cînd modern ca-n Montmartre", după cum se confesează amar-ironic I.D.Sîrbu, se retrage în perspectiva inversă a unui trecut fabulos. Ocupația străină aduce cu ea izolarea, suspiciunea, mizeria, marasmul unui provincialism impus. Orice încercare de opoziție, oricît
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
Majoritatea românilor (65%) nu sunt interesați de aventurile la locul de muncă, aceștia declarând că nu au avut niciodată o astfel de relație. Chiar dacă ideea de a avea o relație romantică cu un coleg de muncă este privită, în mod tradițional, ca fiind tabu, 15,66% dintre utilizatorii chestionați au avut o relație sau chiar s-au căsătorit cu unul din colegi, relevă un studiu făcut de BestJobs.ro și preluat
Românii nu sunt de acord cu aventurile la locul de muncă () [Corola-journal/Journalistic/70668_a_71993]
-
concursul Filarmonicii bucureștene, sub genericul "Freedom '89. Made in Poland", Ateneul Român a găzduit un concert integral de muzică poloneză, moment prilejuit de împlinirea a două decenii ce au trecut de la căderea comunismului în Europa Centrală și de Est. Muzică romantică de secol XIX, Concertul în re minor de Henryk Wieniawsky prezentat cu inaripată alură virtuoză de violonista Agata Szymczewska, apoi creații contemporane semnate de Krzysztof Penderecki, de Wojciech Kilar, dar mai ales această capodoperă a muzicii secolului XX care este
Este europeană promovarea valorilor muzicale naționale? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7068_a_8393]
-
scris joi ambasadorului Eduardo Medina-Mora Icaza, spunând că a crea stereotipuri naționale face parte din umorul britanic și că prezentatorii nu au vrut să fie vindicativi. "Proprii noștri comici fac glume în legătură cu britanicii, despre care spun că sunt bucătari și romantici catastrofali; dar facem glume și despre italieni ca fiind dezordonați și exagerat de dramatici, francezi - aroganți și germani - exagerat de organizați", se arată în comunicat. "Ne cerem scuze dacă am ofensat pe cineva, însă glumele centrate pe stereotipuri naționale fac
BBC îşi cere scuze pentru remarcile antimexicane din emisiunea Top Gear () [Corola-journal/Journalistic/70696_a_72021]
-
II-a cea boliviană încheiată dezastruos cu un eșec previzibil după ce SUA a învățat lecția cubaneză, Steven Soderbergh încearcă deopotrivă o reconstituire istorică judicios documentată - și de Jurnalul bolivian al lui Che printre altele -, destul de ortodoxă și lipsită de retorică romantică, militantisme, anticliamctică, iar pe de altă parte ceva nou, o perspectivă caleidoscopică. În prima abordare, Soderbergh vine în întâmpinarea mitului revoluționar pe o altă turnantă decât cea a epicului grandios așa cum o cere rețeta hollywodiană și un tip de spectator
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
a doua și spiritul Biedermayer a produs în Germania, dar mai ales în Austria, spre jumătatea secolului al XIX-lea, un tip inedit de proză ce și-a pus amprenta pe o bună parte a literaturii epocii. De inspirație fundamental romantică, dar posesoare a unui stil ce transcende deja romantismul, această proză începe să exalte valori umane pînă atunci neglijate: bucuria de a trăi în acord cu principiile vieții creștine, apologia familiei și a spiritului familial, împăcarea cu existența așa cum ni
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
direct la țintă, cu o finalitate etică afișată, cu personaje lipsite de pitoresc și reprezentînd mai degrabă arhetipuri (femeia pură, femeia pierdută, bătrînul înțelept, tînărul naiv, trădătorul); structura acestor proze e mai apropiată de cea a basmelor decît de nuvela romantică sau socială. Limbajul, bogat în termeni concreți, posedă o pastă lexicală groasă, țărănească, de mare autenticitate, dar fuge de strălucirea formală. Pretutindeni natura joacă rol esențial. La marele Adalbert Stifter, cele mai impresionante pagini din Brigitte, Bărbatul fără urmași ori
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în tablouri de mare somptuozitate; dar și la prozatori aflați cu o treaptă mai jos, natura, muncile cîmpului ocupă un loc privilegiat - ca la Peter Rosseger (1843-1918) sau la Ludwig Anzengruber. Natura de aici nu mai are nimic din pitorescul romantic, din peisajul sălbatic unde intelectualul citadin venea să-și calmeze neliniștile; nici un detaliu naturistic nu este lipsit de funcție precisă; descrierile de natură ascultă mai degrabă de ritmul muncilor agrare, pentru că autorii mărturisesc o viziune utilitară asupra lumii. Niciodată la
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
întreaga măsură a capacității autorului de a se obiectiva și de a compune o lume complet detașată de propria-i subiectivitate. într-o proză care, pînă la Slavici, descindea mai mult sau mai puțin direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
încă o bună parte a operei complet necunoscută cititorului român, pe care sperăm să o reveleze seria de autor de la Editura Polirom, ajunsă la volumul 6. Vitalitatea arhetipului Cele două romane, Disperare și Scandalul, confirmă vitalitatea arhetipului pe care proza romantică l-a ilustrat generos și obsesiv. Studiul lui Otto Rank, Dublul, scris în 1914, are ca material epic literatura secolului romantic abia încheiat, traducerea franceză ce îl pune în circulație apare abia în 1932, după care s-a făcut și
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Polirom, ajunsă la volumul 6. Vitalitatea arhetipului Cele două romane, Disperare și Scandalul, confirmă vitalitatea arhetipului pe care proza romantică l-a ilustrat generos și obsesiv. Studiul lui Otto Rank, Dublul, scris în 1914, are ca material epic literatura secolului romantic abia încheiat, traducerea franceză ce îl pune în circulație apare abia în 1932, după care s-a făcut și traducerea românească (Institutul European, 1997). La noi, o abordare similară l-a preocupat pe Corin Braga, concretizată în 10 studii de
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
inimă rea și moare în urma pierderii contactului cu această realitate aflată aproape, la doar câteva palme distanță de el, dar de care natura muncii lui l-a despărțit total și pentru totdeauna. Cele spuse aici nu sunt nicidecum un bocet romantic, ci un adevăr viu și de netăgăduit. În timp ce ascult o anume piesă muzicală, și puțin după aceea. Frumusețea e o amăgire și o capcană în calea omului, unul din blestemele inexplicabile ale existenței sale. Nu o cunoaștem și nu o
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
adopta un ton sarcastic-demascator, didascalic, de amvon, ci cu o ironie tandră, înțelegătoare care îmbrățișează nebunia vîrstei, a generațiilor de adolescenți ai anilor '60 ca pe o copilărie prelungită. Manrico este poate cel mai bun reprezentant al acestei adolescențe fulminante, romantice, iar regizorul a ales un exemplar de o frumusețe care ilustrează exemplar tipul italian cu un profil renascentist, una din acele figuri înscrise pe firmamentul oricărui ideal. În plus, tînărul întrunește sufragiile unei bogate asistențe feminine pentru care întruchiparea idealului
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
care credeam că o cunoaștem atât de bine. A ridicat ștacheta pentru toți cântăreții de operă, care aveau să-i urmeze. Cântăreții „mecanici”, cei „comozi”, cei „prudenți”, trebuie să o fi urât-o enorm. Callas a descoperit în marile opere romantice ale lui Bellini, Donizetti și Verdi ceea ce niciun alt cântăreț până la ea nu auzise sau nu descoperise: poezia acestei muzici. Ceilalți cântau notele, Callas cânta înțelesurile. Toți se osteneau pentru tonuri frumoase, ea avea un ton aparte", afirmă Terrence McNally
Maria Callas - La Divina, în premieră la Teatrul Nottara () [Corola-journal/Journalistic/80890_a_82215]
-
conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda țările și orașele europene, i-a revenit lui Ralet rolul de a reabilita Constantinopolul, în pagini penetrante și de mare inteligență. A făcut-o fără să cedeze unor clișee romantice (după exemplul lui Bolintineanu și al altora), ci luîndu-și în serios rolul de moralist. Avea, pentru această întruchipare, toate însușirile cerute: cultură întinsă, orizont lingvistic de mare lărgire, o bună cunoaștere a oamenilor, ba chiar și ceva talent literar.
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]