1,828 matches
-
din oameni, îngeri”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 500) „...nu s-a rușinat de noi Stăpânul întregii firi văzute și nevăzute, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, s-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Evr. 4, 15
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
te mai necăjești punând mereu aceste întrebări, scapă de orice nedumerire spunând: Dumnezeu a făcut minunea! Chiar evanghelistul spune așa: Nu știu nimic mai mult; atât știu, că ceea ce s-a făcut, s-a făcut de la Duhul Sfânt. Să se rușineze dar cei care caută să pătrundă cu mintea lor nașterea cea de sus a Fiului! Dacă nimeni nu poate explica nașterea aceasta în timp din Fecioară, naștere cu nenumărați martori, prezisă cu atâția ani înainte, văzută și pipăită, cât de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Hristos, când a găsit sfânt, și trupul, și sufletul Fecioarei, Și-a făcut Lui Templu 51 însuflețit, plăsmuind Omul din Fecioară, în chipul în care a voit și îmbrăcându-Se cu el astăzi, S-a născut, fără să Se rușineze de urâciunea firii omenești. Nu I-a adus ocară îmbrăcarea cu făptura mâinilor Sale, dar făptura mâinilor Sale a cules nespus de mare slavă, ajungând îmbrăcăminte Plăsmuitorului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de primejdii de moarte în fiecare zi, dacă nu s-ar fi putut bucura de puterea și ajutorul Celui înviat? Minuni asemănătoare făcuse Domnul; înviase atâția morți; dar nici una din aceste minuni nu i-a făcut pe iudei să se rușineze, ci au răstignit pe Săvârșitorul lor. Aveau, oare, să creadă popoarele în învierea lui Hristos numai pe spusele ucenicilor? Nu! Lucrul acesta nu se poate, nu se poate! Că pe toate le-a lucrat puterea Celui înviat!”. (Sf. Ioan Gură
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
voi vedea ce fac după strigarea care vine la Mine; iar de nu, să știu (Fac. 18, 20-21); iar în altă parte zice: Dacă ar auzi, dacă ar înțelege! (Iez. 2, 5); în sfârșit, în Evanghelie spune: Poate se vor rușina de Fiul Meu (Mt. 21, 37). Sunt, oare, toate aceste cuvinte, cuvinte de neștiință? Tatăl nu le-a spus pentru că nu știa, ci pentru a rândui cele ce erau cu cuviință. Cu Adam, ca să-l facă să-și spună păcatul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nu osândim niciodată înainte de a cerceta lucrurile; cu profetul, ca să nu creadă oamenii fără judecată că o prezicere duce neapărat la săvârșirea păcatului prezis; cu pilda din Evanghelie, ca 74 să arate că ar trebui să facă asta, să se rușineze de Fiul. Aici, în cazul nostru, a spus-o și ca ucenicii să nu mai iscodească, să nu mai caute să afle, dar și ca să arate că o astfel de cunoștință e o cunoștință rară și de mult preț”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Psalmul XXXVI, VIII, în PSB, vol. 17, p. 273) „Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura (Mt. 7, 2). Ai necăjit pe fratele tău? Primește la fel! Ai răpit averile celor mai lipsiți decât tine, ai lovit săraci, ai rușinat pe cineva cu ocări, ai calomniat, ai spus minciuni, ai stricat casele altora, ai jurat strâmb, ai mutat hotarele moștenite de la părinți (Prov. 22, 28), ai tăbărât pe averile orfanilor, ai împilat pe văduve, ai preferat plăcerea de aici în locul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Matei, omilia LVI, IV, în PSB, vol. 23, p. 654) 83 „Acum însă, în fața întregii omeniri, la arătarea slavei aceleia nespuse, Domnul te va proclama și te va încununa, te va numi hrănitorul Lui și găzduitorul Lui. Nu Se rușinează să grăiască așa. Vrea să-ți facă mai strălucitoare cununa”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, în PSB, vol. 23, p. 899) „... sunt multe locașuri la Tatăl (In. 14, 2), deoarece răsplata se pregătește tuturor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai fi atunci bărbat sau femeie, rob sau slobod (Gal. 3, 28), toți se vor transforma în natură divină, vor deveni Hristoși dumnezei, și fii ai lui Dumnezeu. Atunci fratele va adresa cuvânt de pace unei surori, fără să se rușineze, pentru că toți vor fi una în Hristos (Gal. 3, 28). Odihnindu-se toți într-o singură lumină, vor privi unul către altul și această privire îi va face să strălucească iarăși, în adevăr, în contemplarea adevărată a luminii celei de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
un prilej de mare folos pentru noi, în vol. Cateheze baptismale, p. 110-111) „Dar ce, zici tu, oare bunurile acelea stau în speranțe? Desigur că în speranțe, însă nu în speranțe omenești, care de multe ori se spulberă, și îl rușinează pe cel ce speră, deoarece a murit deja cel ce făgăduise, sau că fiind viu și-a schimbat părerea, însă ale noastre nu sunt așa, căci speranța noastră este sigură și nemișcată. Cel ce a făgăduit acele bunuri ființează în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sunt așa, căci speranța noastră este sigură și nemișcată. Cel ce a făgăduit acele bunuri ființează în veci, și noi, care ne vom bucura de acele bunuri, chiar de murim, vom învia iarăși, și nimic nu este care să ne rușineze în toate, ca și cum am fi robii unor speranțe deșarte”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia IX, p. 154-155) „Nici un bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi Omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p. 132-133) „Chiar de-ar trebui să dăm toată averea, chiar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru de seamă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de om eminent și ajunge, prin urmare, ca un copil. Adică fără poziție, demnitate și distanță față de ceilalți. A te deschide în fața celorlalți este cu putință numai printr-un fel aparte de iubire. [Ă] Trebuie, bineînțeles, să continuăm a ne rușina de ceea ce este înăuntrul nostru, dar nu să ne fie rușine de aceasta în fața 356 GÂNDITORUL SINGURATIC oamenilor.“65 Pentru ființe care aspiră la puritate morală, așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
omului este inefabil, nici o tehnologie nu se va ridica vreodată la altitudinea sa, chiar dacă, într-adevăr, tendința faptică a epocii coduce tocmai la forțarea cu mijloace exagerate a metamorfozei. Se exagerează cu aceste exagerări, decalaje, metamorfoze. Nimic senzațional. S-ar rușina și Prometeu. S-a smintit ordinea lucrurilor: creatura devine creator. De ce nu? Unii numesc asta nihilism, în ideea că ordinea morală a lumii și a omului nu mai este ea însăși fundamentabilă moral. Ar fi foarte grav dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
km. De la vad, cale de vreo 6 km, urcă spre nord-est un drum șerpuit, pe sub deal, pînă în satul Sarafinești. Întîlnirile dintre cuconașul Grigore și Paraschiva Donțului au început la vad și prin lunca de alături. Fata nu s-a rușinat și nu s-a ferit. Nici după ce ea s-a măritat, tot nu s-a ferit. Cînd Iurașcu pleca de la Sarafinești pe altă moșie a lui Balș, Paraschivei i se făcea dor de tată-su și cobora la Vadul Donțului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcu, era "Vasile Jura, boier de neam din Moldova, din timpul lui Alexandru Mușat cel Bun", iar tatăl său a devenit "George cavaler de Eminovici, castelan ereditar al Regnului Poloniei"7. În celelalte ocazii, fiind deplin conștient, nu s-a rușinat de originea lui țărănească. În polemicele purtate cu ziarele "Românul" și "Telegraful", din București, el a mărturisit: "Scriitorul acestor șire e însuși neam de țăran... și a ținut coarnele plugului, pe moșie părintească" ("Timpul", 15.1.1878). Iar altădată: "Vă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a pus să ni se umple sacii cu păpușoi. Ne-a mulțumit și ne-a omenit cu de toate, numai în casa lui nu ne-a luat, că noi eram țărani, iar el era boier și domn mare și se rușina să-i arate cucoanei lui din ce oameni se trage..."84. I-a primit în casa din ogradă, la bucătărie. Odăile "de sus" le ținea de curat. Tot în vremea aceea, Mihai, ca privatist la Cernăuți, a suferit o grea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Așa cum liberalismul economic generează o nouă sărăcie, liberalismul sexual dă naștere unui neopauperism atât libidinal, cât și afectiv. În acest univers hiperconcurențial, doar unii profită de pe urma liberalizării moravurilor, cei mai numeroși fiind condamnați la izolare, la frustrare, la a se rușina de ei înșiși. Ca și cum „oroarea economică” n-ar fi de-ajuns, ea e dublată acum și de oroarea libidinală 61. La urma urmelor, individualismul și liberalismul cultural n-au făcut decât să izoleze tot mai mult oamenii, să-i facă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Îi explică Evei că nu va muri dacă mănîncă din roadele Pomului Cunoașterii, ci va fi „ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul” (3:4-5). Eva mănîncă din fruct și Îi dă și lui Adam să mănînce (3:6). Ambii se rușinează de faptul că sînt goi și se ascund de privirea lui Dumnezeu (3:7-8). Dumnezeu nu știe unde sînt (3:9) și nici ce au făcut (3:11), apoi descoperă și Îi blestemă pe Șarpe, femeie și bărbat (3:14-19
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rușine -, după cum este posibil chiar că rușinea să fie trăită subiectiv că mândrie. Să ne gândim, de exemplu, la elevii care își privesc profesorii în ochi fără să roșească, în condițiile în care în mod normal ar trebui să se rușineze de dojana pe care aceștia le-o fac. Ei etichetează, probabil, situația că pe o dovadă a controlului de sine cu care se pot lăuda. Peggy A. Thoits consideră că în procesul socializării copiii învață conexiunea dintre cele patru componente
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
moralitate; multă; naș; nimeni; noblețe; normal; normalitate; nouă; nu; nuc; oamenilor; oaspete; obraz; omagiu; omenos; și onoare; onora; ospăț; patrie; patriotism; părinte; plasă; plăcere; plăcut; a plăti; politic; pomană; a prețui; prețuire; primire; primul; prînz; prostie; rang; raritate; ras; responsabilitate; rușina; sănătate; serbare; servește; servire; sfinți; statut; stimă; student; suferă; super; susținere; șpagă; a ta; tata; tărie; tezaur; tîmplar; trișare; țară; țăran; vară; vesel; viu; zile importante; ziua lui (1); 766/223/81/142/0 citi: carte (220); cărți (57); lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ofensă; oribil; oroare; palpitații; panică; păcate; pămînt; părere; părere de rău; părinți; părinții; a păți; pedeapsă; penibil; pesimist; pierde; poate; pocăință; porcărie; povară; povață; profesor; profesori; prostii făcute; pudic; puțină; rece; reproș; de rîs; roș; roșcată; roșie pe față; roșire; rușinat; sat; sărut; sensibil; sentiment urît; senzație; sex; sfadă; sfidare; simțit; de sine; slavă; speranță; speriat; stare; stare proastă; statutul unui act; stînjeneală; stînjenit; stînjenitor; în suflet; supărat; supunere; surplus; șarpe; tabu; tăcere; temere; temperament; timidă; timp; de tine; de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
grijă deosebită atunci când li se adresează femeilor care au fost incluse în cercurile dominate de bărbați ale afacerilor contemporane. Aceste femei sunt mult prea des tratate ca „unul dintre băieți”, ceea ce implică supunerea lor la agresiuni verbale de care se rușinează și pietrele. Femeile reacționează deseori la astfel de medii lingvistice prin retragerea din clubul băieților sau prin simularea unui răspuns pozitiv care se va dovedi rapid nesincer. (Desigur, anumite femei se simt ca peștele în apă în medii de tipul
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
a produce cunoaștere” (II, 63). Devotat suferinței, pe care și-o asumă privind în jur hâtru, chiar chicotind în surdină, zâmbind poznaș, Cioran nu exersează decât cunoașterea de sine. Și se descoperă fragil, neputincios, reductibil la trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie frică de Emil Cioran? Că face critica modernității? Că își acuză neamul de fatalism și se dezice de ai săi? Că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]