10,776 matches
-
portiță de ieșire, adică să mă atenționeze măcar, Iozefina mă privește de undeva de sus, ca o pasăre de pradă, și îmi răspunde: - Dar ce, Gerard, tu mai nou nu vezi în mine decât o simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la revedere
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de ieșire, adică să mă atenționeze măcar, Iozefina mă privește de undeva de sus, ca o pasăre de pradă, și îmi răspunde: - Dar ce, Gerard, tu mai nou nu vezi în mine decât o simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la revedere rece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ieșire, adică să mă atenționeze măcar, Iozefina mă privește de undeva de sus, ca o pasăre de pradă, și îmi răspunde: - Dar ce, Gerard, tu mai nou nu vezi în mine decât o simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la revedere rece și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu gălbejita aia de supervizoare care pute a transpirație? - făcu Iozefina pe un ton definitiv ridicat, parcă fără intenția de a-l mai coborî vreodată, apoi rosti vorbele când cu o ușoară solemnitate, când în răspăr-Mi-ar fi și rușine. Nu mă priviți așa, domnilor. Spune, iubite soț, cine pe cine a neglijat? Ha, ha, ha! Și cine pe cine acuză? Hai să bem, ‘tu-i amaru’! Soțul o privi dur. Ca și cum ar fi desființat-o și ca sau cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Faci ce vrei. Desigur, o femeie nu face astfel de destăinuiri intime mai ales unui bărbat. Eu cred că întotdeauna am fost față de tine cât se poate de sinceră. Ți-am mărturisit necazul vieții mele, nenorocirea. Nu mi-a fost rușine să-ți spun că n-o să mai pot face copii, lucru pe care mi-l spusese medicul când născusem acel băiat mort, intrat deja în putrefacție, de altfel copilul lui Gicu. În concluzie, eu aș ori să salvăm măcar ce-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe țoiul cu rachiu și în minuta următoare treaba era mântuită... Apoi cu tine, Pâcule, oamenii iștia mor de foame și de sete, așteptând să afle cine va fi ajutorul lui Hliboceanu. Lasă că nici cu tine nu mi-i rușine. Vorbești ca cu gura mortului. Ca să nu fie cu supărare, eu zic să-l lăsăm pe Hliboceanu să-și aleagă ajutorul - a propus moș Dumitru. La auzul acestor cuvinte, toți ochii s-au îndreptat spre Hliboceanu. Acesta, fără alte cuvinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
merg după spusa ei și altmintrelea nu. Moș Dumitru, care trăia aceleași tristeți ale despărțirii de cărăușie, a dat din mână a lehamite... Hliboceanu a băgat de seamă că lucrurile nu se leagă și a intervenit: Apoi mă faceți de rușine, fraților. Ridicați ulcelele celea, că parcă au prins rădăcini, așa stau de țepene pe masă. Treziți ca din somn, cărăușii au pus mâna pe ulcele... Pâcu, ca de fiecare dată, a ridicat ulcica, a drămăluit-o, a dus-o la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cei ce poartă nădragi... Semn că Măriuța trăgea cu urechea la ce se vorbește în crâșmă, a apărut în ușa cuhnei și l-a liniștit pe Pâcu: Lasă, moș Pâcule, că doar nu-s fată mare și mi-a fi rușine. Tu ce zici, Costache? a întrebat ea, privind galeș la Hliboceanu. Costache, care - se vedea bine că nu are chef de vorbă - i-a răspuns: Dacă Pâcu zice așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mi s-o cam uscat gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vrândnevrând o trebuit să stai în capul mesei. Ei. Oi vedea eu de-acuma cine o să mai spună povești, că tare vă mai place să stați cu gurile căscate!. Stați ca la panaramă și ascultați polojăniile mele. Nu mi-i rușine nici cu tine, Dumitre. Băieții n-au decât să caute unul bun de șotii, care să te și întreacă, Pâcule - l-a zgândărât moș Dumitru. Lasă că nu trebuie să caute. Știu eu pe unul bun de gură, dar și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că Dumitru nu șăguia deloc, pentru că ochii scoteau scântei. Atunci mi-am dat seama că aș face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
face o mare greșeală de nu i-oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oi asculta sfatul spus în felul lui...aprig și fără portiță de scăpare. Gândește și tu: întâi rușinea de a fi scos din rândul cărăușilor. Și pentru ce? Pentru o muierușcă...Pe urmă, rușinea în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare rușine acest lucru... Dacă n-ai aflat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în fața cărăușilor și nu mai puțină rușine în fața lui Costache și chiar a Măriuței... Și ce dacă nu mai erai cărăuș? Se sfârșea lumea? - a întrebat Hliboceanu, mai mult pentru a-l auzi pe Pâcu dovedindu-i că era mare rușine acest lucru... Dacă n-ai aflat până acum, atunci ți-o spun eu, băiete. Să intri în rândul cărăușilor era și este o mare cinste. Să rămâi o viață în rândul lor este cea mai mare onoare pentru un gospodar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Crâșma lui Costache și a Măriuței este singurul loc unde cărăușii se simt ca la ei acasă... Am înțeles, moș Pâcule, tot ce mi-ai spus. Vezi, poate te împinge ucigă-l toaca să calci strâmb, Hlibocene, că păcatul și rușinea sunt ale tale. Și apoi să nu mai dai ochii cu mine și cu Dumitru! Abia noaptea târziu s-au dus la culcare... Dimineața, Hliboceanu părea alt om... Se vedea de departe că n-a închis ochii în acea noapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de luleaua lui și-l urmărea pe Hliboceanu... Uneori dădea din cap abia vizibil, ca și cum ar fi spus: „Așa te vreau, băiete! Doar pe umerii tăi o rămas cărăușia... Acum să te văd ce poți! Să nu mă faci de rușine, flăcăul moșului!” Pe drum, moș Dumitru s-a apropiat de Pâcu. Ghiontindu-l cu cotul, i-a zis de-a dreptul: Și zi așa, Pâcule. I-ai tăiat aripile fluturelui înainte de a și le pârli la lampă... Despre ce aripi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha, ha! Lasă că eu îl știu și de bun și de rău. Dar vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Numai că nu mi-i rușine nici cu tine, Pâcule... Dacă după o săptămână încă mai mănânci mâncare caldă, înseamnă că drumurile ți-au mai tocit năravurile... Asta om mai vedea-o noi. Până atunci, mai rămâneți sănătoși, că se minunează și boii de atâta ședere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drept, dar... să nu zicem hop până nu sărim. Adică cum vine asta? Întâi să-i vedem pe cei doi în ce ape se scaldă și după aceea să deschidem vorba. Altfel... dacă nu sunt de soi, ne facem de rușine în fața ovreiului. Știi doar că vrea să aibă cărăuși numai unul și unul. Așa că nu merită să ne facem de lucru dacă nu-i nevoie. Eu cred că dacă îi cunoaște moș Pâcu, apoi știe el ce spune. Întâi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iertat nici pe unul - a apreciat moș Dumitru. Spune-i Măriuței că diseară, fără tochitură și fără plăcinte poale-n brâu, nici nu vreau să știu de ea - a aruncat vorbă provocatoare Pâcu. Nici o grijă. Nu se face ea de rușine, Pâcule. Până una-alta, noi o luăm din loc, pentru că mai avem oleacă de drum... Acușica-i seara - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Au plecat înșiruiți ca mărgelele pe ață... Din când în când, cărăușii se adunau câte doi-trei și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu sania și îi mai mare rușinea să te găsească încă dormind” - a început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după sanie. Dar... nu se zărea nici o scânteie de lumină. Continua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
efectivele și, În fruntea lor, s-au năpustit În amonte, astfel Încât atunci când Fauvé a ieșit din tunel să savureze aerul rece al dimineții, s-a trezit față În față cu o armată motorizată, condusă de oameni gata să-și spele rușinea și mahmureala. Degeaba s-a năpustit Fauvé ca un nebun spre digul de bare strălucitoare, deasupra cărora sclipeau, ca un semn rău, zeci de girofaruri, În zadar cei 125 cai-putere ai săi au prins a necheza, cerând Înțelegerea fraților de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe care i le trasasem. Se vede Însă treaba că mă Înșelasem. Cineva și-a băgat nasul acolo unde nu-i fierbea oala, călcând În picioare o lege nescrisă a scriitorilor: nu intervii asupra personajelor unui coleg de breaslă. Așadar, rușine! Mă Întreb dacă editura care a publicat această carte are cunoștință despre acest caz evident de furt și de amestec grosolan În acțiunea unei alte cărți. Nota lui Adrian Georgescu. Din acel moment, acțiunile detectivului Igor Kravciuk devin Încâlcite și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scriitorilor elvețieni Gottfried Keller, Carl Durheim și Mariella Mehr; în timp ce extrem de interesanta analiză a Iuliei-Karin Patrut ("Zigeuner", Juden und die Kunst. Zu einem Ausgrenzungsdiskurs bei Richard Wagner, Franz Liszt und Houston Stuart Chamberlain) abordează durerosul capitol al discriminării - practicată, spre rușinea breslei, chiar de mari artiști. Clișeele adânc înrădăcinate au, din păcate, ecouri până în zilele noastre, când nu se poate încă vorbi de înțelegerea corectă, nediscriminatorie, a migrației romilor în spațiul UE sau de tratarea și protejarea lor ca cetățeni egali
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
de natură social-politică: problema cerșetorilor din România anului 2007, recent integrată în Uniunea Europeană. Psihologia maniheistă a mulțimii este redată în carte cu fidelitate de studiu sociologic: mesmerizare sau euroscepticism, indiferență și dispreț față de această categorie marginală care "ne face de rușine în Europa" sau amăgirea că, în sfârșit, "Europa ne va rezolva problema cerșetorilor". Aderarea începe să-l obsedeze și pe Antoniu, care citește ziarele și discută "minunea" din viața românilor cu prietenul Kawabata. Se nasc în sufletul său vagi iluzii
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
limba franceză de la inventarea acestei forme, cred ca pe la mijlocul secolului al XVI-lea. A fost un record mondial de prostie. Era dedicat lui Cyrano!A fost primul lucru pe care l-am scris, dar din pudoare, sau ce mai, de rușine, nu l-am păstrat. V-ați pierdut inocentă destul de devreme... ...literară... ...desigur. Apoi a fost cineva care v-a ghidat lecturile? Profesorii! Era o vreme, o altă lume, mai veche decât descoperirea focului, în care nu numai că ne respectăm
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]