1,442 matches
-
lui Aron Densușianu). De aceea s-a străduit să găsească un document doveditor că boala aceea, de care toți vorbesc, n-a existat. Deși o astfel de problemă e inutilă, totuși întrebăm pe d. Potra: întrucât o boală este mai rușinoasă decât alta? Baudelaire, Heine au avut răul pe care pare să-l fi avut Eminescu și căruia noi nu-i vom face reclama pe care i-o face numind-o și în ciuda intenției, d. Potra. Nimeni n-a căpătat dispreț
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de luptă în confruntarea politică. Legionarii au luptat loial și numai în cadrul legii și au cerut mereu domnia legii. Suntem acuzați de nelegiuiri tocmai de cei care au trăit numai din nelegiuiri, călcând și nesocotind propriile lor legi. După prăbușirea rușinoasă pentru propria noastră istorie a Fuhrerului, I. Antonescu e aruncat în captivitate de proprii săi colaboratori și de regele pe care l-a servit. A urmat apoi perioada neagră a comunismului, regim ilegal și criminal. Guvernarea comunistă nu a avut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zilele viitoare. Această faptă nedreaptă și păgubitoare pentru viitorul neamului își avea resortul în miopia sa politică și nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant, fără să aibă convingerea unei judecăți drepte și dincolo de mormânt, pentru uciderea tineretului legionar, suflete neprihănite. A stat doi ani în captivitatea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o paranteză, că am uitat să vă spun... La Jilava erau niște hârdaie mari În care trebuia să-ți faci necesitățile. Și eu m-am Îmbolnăvit, am făcut o fisură intestinală, că, fiind de la țară, eram foarte... - cum să spun - rușinoasă, să spun așa. Nu-mi puteam Închipui să mă duc să-mi fac necesitățile În timp ce erau În cameră celelalte. Nu puteam concepe asta... Din cauza asta mă constipasem și două săptămâni n-am putut să merg afară... Și m-am chinuit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
i-au spus că dacă se va spăla cu apa aceasta se va întări ca fierul. Rezultatul a fost că barba lui Bărbucică s-a înroșit, pentru marea veselie a bucureștenilor. „Ibric“ era un tip foarte cunoscut pentru un viciu rușinos pe care îl practica. Fusese de foarte multe ori surprins chiar în locuri publice, fusese arestat, bucureștiul în 1871 155 299. V. mai departe, pp. 200-201. dar, bineînțeles, fără urmări. Era mărunțel, slab, purta barbete negre rusești și era sașiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
preciza, la 27 aprilie/9 mai 1877, că „România nu mai poate sta cu brațele încrucișate“) și Telegraful (care se pronunța în favoarea ieșirii neîntârziate a României din starea de neutralitate, inacțiunea constituind „o înjosire a demnității noastre naționale, o nesocotință rușinoasă a trecutului nostru eroic“ - 27 aprilie/9 mai 1877). 47. La sfârșitul lunii aprilie 1877 liberalii radicali au vrut să impună declararea neîntârziată a independenței țării, unul dintre principalele obiective ale programului tor politic, obiectiv care corespundea întru totul cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se mulțumească a executa ceea ce alții gândesc pentru el. Orice abandon de la această obligație mi se pare o trădare, o abdicare mârșavă de la însăși condiția umană. în același timp, consider orice formă de cult al personalității drept una din maladiile rușinoase, nedemne de acest secol. Un mare gânditor ne avertiza, citez: A ridica un monument cuiva care trăiește înseamnă că ne este frică de posteritate. Am închis citatul. Așadar, refuz categoric ideea nefastă conform căreia a critica aspecte din activitatea unor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le întâlnești în mai toate bibliotecile de specialitate din Apus. Fiindcă la capitolul șiretlicurilor politice, înalt Prea Fericitul se dovedește mai priceput decât un secretar de propagandă de la CC. Își închipuie patriarhul Iustin că în felul acesta va acoperi adevărul rușinos al propriei participări mai mult sau mai puțin tacite la dărâmarea bisericilor românești? în 1977, pe când era locțiitor al scaunului patriarhal, a acceptat dărâmarea bisericii Enei și întemnițarea părintelui Calciu fără să crâcnească. S ar putea să o fi făcut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
liniștit situație-limită. Lipsa de perspectivă pe care domnul Ceaușescu și regimul său o oferă românului i-a determinat pe foarte mulți din generația amintită, și nu numai pe ei, să apuce calea exilului. Înțelepciunea populară a decretat că fuga este rușinoasă, dar sănătoasă atunci când orice alt mijloc de supraviețuire sau de salvare nu mai este posibil. Dar, fuga și înstrăinarea în acest caz nu au numai semnificația rezolvării unei stări personale, ci, dimpotrivă, ele se definesc ca un gest de protest
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
era dezarmată, iar ostașii făcuți prizonieri de război și în număr de câteva sute de mii, mânați ca vitele spre lagărele din Gulagul sovietic. în tot acest interval, până la semnarea armistițiului, care de fapt a fost o capitulare necondiționată, extrem de rușinoasă, rușii anunțau prin radio, pe toate lungimile de undă, ocuparea orașelor țării, după lupte grele și victorioase, când în realitate erau primiți cu flori de alogenii din populația orașelor. în partidele politice era o derută generală, pe măsură ce-și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
plimbă prin sat în chiloți, frecventează cârciumile, dând astfel mai mult aspectul unei colonii de vilegiaturiști, care au venit pentru odihnă și reculegere, dar nu pentru muncă. În comuna Sureaua, evreii se poartă obraznic cu populația, acostează femeile cu propuneri rușinoase și încearcă să le determine în schimbul unei sume de bani, propagă idei subversive și contrarii actualei ordinii de Stat, colportează diferite știri defetiste cu privire la mersul operațiunilor de război. Față de această situație, care este foarte gravă din punct de vedere al
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923; Nuvele alese, Arad, 1925; Fecioarele, București, 1925; Norocul cucoanei Frosa, București, 1926; Vieți zdrobite, București, 1926; Monahul
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
și poate nu În primul rînd pe Guy Debord, autorul Societății spectacolului, - alături de alți marginali orgiastici adepți ai textului plăcerii sau angajați În aventuri politico-filozofice ale secolului al XX-lea - Sollers devine părintele unor scriitori preocupați În continuare de limitele rușinoase ale umanului, dar Într-o formă din care textualismul este aproape cu totul absent: Fédéric Beigbeder, Jean-Jacques Schull, Benoît Duteurtre și Dominique Noguez sunt cei mai cunoscuți dintre ei. Un altul, nume respectabil În literatura contemporană franceză, este Régis Jauffret
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
formale, deontologice și nu În ultimul rînd economice ale autobiografiei sînt prea chinuitoare, și-atunci ficționalizarea explicită vine ca o descătușare mult rîvnită În teritoriul imens al literaturii. Are “dreptate” Genette cînd numește autoficțiunea așa cum e practicată ea astăzi “autobiografie rușinoasă”: Într-adevăr, În 2000 nu se mai scrie literatură pentru exact aceleași motive ca În 1977. Nu mai există decît foarte puține proiecte colective (cum e Noua ficțiune), iar membrii lor rămîn În umbră. Scriitorul recurge la tactici ale autentificării
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și indivizilor întrebări precum: „Care a fost cel mai extatic moment al vieții tale?” sau: „Ai experimentat extazul transcendental?”. Extazul transcendental nu a fost clar mărturisit pentru că nu exista calea de a vorbi despre el în public. Cuprinde aspecte jenante, rușinoase, neștiințifice - ceea ce pentru mulți oameni reprezintă un păcat mare. Maslow declară că a descoperit mulți „triggers” în investigațiile făcute; adică multe feluri de experiențe ce pot evidenția experiențele culminante. Aparent, toți oamenii sau aproape toți oamenii au acumulat experiențe sau
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
științifică a faptului că dacă ceva împiedică inițierea sau intensificarea insulinoterapiei, acest ceva este de sorginte psihologică, atât din partea pacientului, dar și din partea medicilor. 214 Unele persoane cu diabet zaharat consideră insulinoterapia ca fiind inconfortabilă, și uneori chiar jenantă și rușinoasă (48). Regimul administrării insulinei poate implica uneori necesitatea administrării unor doze în timpul zilei, atunci când pacientul se poate afla la servici sau în alte condiții sociale, aceasta constituind pentru unii un factor important în refuzul sau amânarea începerii insulinoterapiei. Reprezentarea tratamentului
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
a folosit deseori astfel de armată, cum spune cronicarul, în luptele sale cu muntenii, cu secuii și ungurii și cu leșii. Armata în dobândă era neregulată, probabil avea ghioage, arcuri, baltage, dar tot al lor era și fuga care, „deși rușinoasă însă-i sănătoasă". „Când erau dușmani creștini în țară, care trebuiau scoși, mergea Domnul împotriva lor cu ajutor tătărăsc. Și cu acest prilej tătarii prădau țara chiar sub ochii Domnului și a oștirii lui, fără ca ei să îndrăznească a se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de la șaua calului ce Sultanul trimitea dar domnilor la investitura lor și li se punea în cap cuca cu pene de struț, cuca ienicerilor, pentru că Domnii Moldovei și ai Valahiei erau socotiți în acele zile între cetele Ienicerilor și această rușinoasă și infamă sărutare de picior, și îngenunchiare, a ținut până la 1859 când sări marele deșteptător Alexandru Ion Cuza, cel întâiu domn al României unite, cu ai săi, și cu brațul său puternic zvârli și fiesul și piciorul la o parte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o problemă constantă în lumea satului): Cine este necumpătat în băutură, mai ales în băuturi spirtoase, își otrăvește sângele, își strică creierii, își arde intestinele, își usucă plămânii, își aprinde rărunchii, și curând capătă boalele cele mai dureroase și mai rușinoase. Un alt izvor de boală este necurățenia trupului, îmbrăcămintelor, locuințelor și a altor lucruri ce ne înconjoară"688. Drept concluzie, părintele spunea: Dacă vom fi cumpătați în mâncare și băutură și vom fi curați, vom fi cruțați de multe boale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ceva care vi se lipește de piele (ca o spadă)602, parte obscură pe care am vrea să o refulăm. El îi destăinuiește prima tentație: cea a hanului sordid, murdar, cu un aer duhnitor, unde aluneci pe gunoaie, un loc rușinos.603 Tentația murdăriei, a regresiunii, chiar a animalității - să trăiești ca un porc - este fără încetare legată la Kafka, de această dorință de ospitalitate cu un erotism vinovat. Murdăria este imaginea unei înrădăcinări, a unei legături senzuale: ea poartă urmele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Lefebvre, Lescalie, 1996) realizat pe venele safene lungi și scurte normale și varicoase, fixate prin injectare cu latex și bariu și analizate prin disecție și microradiografii. Rezultatele indică originea vasa vasorum din arterele perforante care provin de la diferite niveluri (artera rușinoasă externă și artera descendentă a genunchiului pentru vena safenă lungă, respectiv artera safenă scurtă, pentru vena safenă scurtă) și care formează o multitudine de anastomoze, realizând astfel un sistem de vasa vasorum arteriale și venoase. În relație cu patologia bolii
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
Operei Române din București, Cătălin Arbore, care pe vremea aceea făcuse el însuși decorul, era un partizan al acestui spectacol și era foarte mult de partea mea, nici nu mai vorbește astăzi de spectacol. Pentru el este, cred, un punct rușinos că a fost făcut. Deci, iată, el însuși, din tânărul revoluționar care lucrează într-un spirit novator, a ajuns directorul Operei, un om foarte conservator, cineva care nu mai are curajul să facă lucruri cu adevărat riscante. A.V. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
schimbat cu nimic hotărârea “Celor Mari”. Dar, totuși, acest protest la un asemenea eveniment major petrecut în sud-estul europei, ar fi fost sigur consemnat de istoria vremii și poate ar fi ridicat Moldova din acea atitudine de supunere slugarnică și rușinoasă, prin care a fost abandonată o populație de aproape un milion de cetățeni moldoveni, unei puteri străine lor. Avea, atunci, Moldova un domnitor? Da, îl avea pe Scarlat Callimachi, un domnitor nepământean, un fanariot care nu avea nimic în comun
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
și prestigiul Statului Român într'o lumină cu totul neplăcută. Opresc dar cu desăvârșire orice acțiune pornită din inițiativa individuală și fac răspunzătoare autoritățile militare și civile de executarea întocmai a acestui ordin. Crime de asemenea natură constituiesc o pată rușinoasă pentru neamul întreg și ele sunt plătite mai târziu de către alte generații decât aceia care le-a comis. Cei ce se vor abate ori s'au abătut dela ordinul de mai sus vor fi dați în judecată și li se
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
NAȚIONALE a primit două tabele, cuprinzând un număr total de 23 ofițeri activi și de rezervă, care au făcut intervenții pe lângă Comandanții detașamentelor de lucru, pentru munca de folos obștesc (constituite din evrei) cerând favoruri pentru evreii din detașament. Aceste rușinoase intervenții arată mentalitatea unor ofițeri care nesocotesc imperativele naționale, și scoboară prestigiul Armatei. Interzic orice intervenții, pe orice cale și de orice natură. În viitor, voi da publicității numele celor care vor mai face intervenții, pentru ca să-i cunoască toată lumea. Ministrul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]