KorAP: Find »[drukola/base=sârb & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...121 >

3,007 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

relațiile internaționale. Statul oscilase o vreme între Rusia și monarhia habsburgică. Începînd din secolul al XVIII-lea, mai mullți conducători reușiseră să obțină mari sume de bani de la guvernul rus, iar politica aceasta va continua. În relațiile lui cu guvernul sîrb, Muntenegru adoptase atît atitudini prietenoase cît și competitive. În timpul domniei lui Mihail, Nicolae și domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-lea, mai mullți conducători reușiseră să obțină mari sume de bani de la guvernul rus, iar politica aceasta va continua. În relațiile lui cu guvernul sîrb, Muntenegru adoptase atît atitudini prietenoase cît și competitive. În timpul domniei lui Mihail, Nicolae și domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să-l recunoască pe Mihail drept conducător în cazul unirii celor două state, o rivalitate dinastică fundamentală

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
obțină mari sume de bani de la guvernul rus, iar politica aceasta va continua. În relațiile lui cu guvernul sîrb, Muntenegru adoptase atît atitudini prietenoase cît și competitive. În timpul domniei lui Mihail, Nicolae și domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să-l recunoască pe Mihail drept conducător în cazul unirii celor două state, o rivalitate dinastică fundamentală influența puternic relațiile dintre ei. După

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
o posibilă regiune de exploatat și erau decise să nu permită ca Muntenegru să aibă vreo influență de orice fel în Marea Adriatică. Ele priveau cu neîncredere și legăturile muntenegrenilor cu sîrbii din Bosnia și Herțegovina și cu cei din regatul sîrb. Ținînd seama de ocuparea Bosniei-Herțegovina și a sangeacului Novi Pazar de către Imperiul Habsburgic, singura direcție în care Muntenegru se putea extinde erau teritoriile de la sud locuite de albanezi. Și aici se aflau într-adevăr speranțele muntenegrenilor, așa cum vor demonstra evenimentele

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
întemeierii uneia dintre puținele organizații autentic țărănești din Balcani din perioada antebelică Uniunea Agrară. După cum am menționat deja, cu toată majoritatea covîrșitoare pe care o alcătuia populația rurală, participarea țăranilor la viața politică balcanică era aproape total absentă. Partidul Radical Sîrb, care se străduise să apeleze la acest grup, devenise prin 1914 o organizație tipic burgheză. Primii pași spre fondarea Uniunii Agrare nu au fost făcuți de țărani, ci de intelectuali. Un rol deosebit de activ l-au jucat profesorii bulgari, în

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
interesul grecilor era concentrat în primul rînd asupra Macedoniei. Creta urma inevitabil să ajungă cîndva sub controlul Atenei, dat fiind că nu exista nici un alt pretendent asupra acestei insule grecești. În Macedonia, în schimb, trebuia să fie combătute rivalitățile bulgară, sîrbă, albaneză, ba chiar și românească. Înainte de 1914, problema fundamentală a Greciei era cea obișnuit întîlnită și în alte părți. Liderilor greci le-ar fi plăcut să ducă o politică externă activă și expansionistă și să instituie în același timp un

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
erau legate de chestiunile privind Creta și Macedonia, două probleme extrem de importante pentru opinia publică din Grecia. Pretențiile asupra insulei Creta implicau mai ales relațiile grecești cu Constantinopolul, în timp ce lupta pentru Macedonia afecta interesele tuturor statelor balcanice. Ca și guvernul sîrb, acela grec fusese tulburat de unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Fusese creat un stat de o mărime și o populație considerabile. În general, liderii greci întîmpinau mari greutăți în a ajunge la înțelegere cu această națiune. Provocarea bulgarilor la adresa poziției

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
și sîrbii cooperaseră împotriva autorităților habsburgice. Curînd însă s-au declanșat conflicte între ei, ca și în Croația de altfel, după cum vom vedea în continuare. Motivul esențial al neînțelegerilor era viitorul Bosniei-Herțegovina și chestiunea compoziției naționale a acesteia. Partidul Național Sîrb, înființat în 1879, se opunea energic propunerilor croate de unire cu Dalmația și a nou achiziționatei Bosnia-Herțegovina cu Croația. Acest partid edita o revistă, Srpski List (Știri din Serbia). Datorită dezacordurilor cu croații, sîrbii dalmațieni cooperau cu Partidul Autonomist. În

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
rivalitate în interesul guvernului. El a încercat de asemenea să promoveze ideea unui naționalism bosniac separat, dar, cu toate că acest concept a găsit ecou în rîndul unei părți a musulmanilor, el nu prezenta interes pentru marea majoritate a populației. Deoarece amenințarea sîrbă era considerată ca fiind cea mai primejdioasă, autoritățile austriece favorizau în general interesele croaților. În plus, dat fiind faptul că cea mai mare parte a supușilor habsburgici erau catolici, autoritățile imperiale acordau desigur privilegii speciale Bisericii catolice și îi preferau

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
căruia rămînea provincia, și cel al Parlamentelor Austriei și Ungariei. Musulmanii și croații din dietă aveau tendința să coopereze, lăsîndu-i pe sîrbi în minoritate. După cum vom vedea, zona a devenit centrul unor violente pasiuni ale sîrbilor și focarul atenției statului sîrb. REGATUL UNGARIEI Pînă în 1914, principalele controverse din partea maghiară a monarhiei dualiste au continuat să se concentreze asupra chestiunii naționale și a relațiilor cu Viena, pe de o parte, și cu celelalte grupuri naționale din ținuturile coroanei Sfîntului Ștefan, pe

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
complicată și mai mult de marea atracție pe care o prezenta regatul Serbiei pentru sîrbii bosniaci. Majoritatea acestora, ca și sîrbii din Serbia propriu-zisă, considerau că Bosnia-Herțegovina erau moștenirea lor și că trebuia să fie unite într-un mare stat sîrb. Chestiunea anexării de către Croația a Bosniei-Herțegovina a fost pusă imediat după ce regiunea a devenit posesiune habsburgică. Ban era în momentul acela Ivan Mažuranić, care a deținut acest post între 1873 și 1880. Răscoala din Bosnia și Herțegovina fusese urmărită cu

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
îi favorizaseră pe croați, regimul acesta a inversat situația. Odată cu încorporarea în stat a Frontierei Militare, numărul sîrbilor crescuse. Ei erau încurajați să intre în serviciile publice și în cadrul profesiilor. Cea mai importantă organizație politică a sîrbilor era Partidul Independent Sîrb; el publica un ziar, Srbobran (Apărătorul Serbiei) și avea o orientare anti-croată. Să ne amintim că Serbia independentă era strîns legată, sau, mai bine zis, devenise în perioada aceasta dependentă de monarhia dualistă. Politica imperiului de cooperare cu sîrbii corespundea

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
martori nemijlociți ai înverșunatului conflict germano-ceh în legătură cu controlul asupra Boemiei și criticau foarte aspru multe dintre aspectele guvernului habsburgic. Primul pas important spre reconcilierea cel puțin a unei părți a sîrbilor și croaților a fost făcut în Dalmația. Cu toate că antagonismul sîrb și croat apăruse într-o oarecare măsură aici, acesta nu a atins niciodată nivelurile la care s-a ajuns în Croația. În 1905, liderii politici sud slavi din Dalmația au decis să încerce să profite de criza declanșată la Budapesta

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Croația. Mai multe partide croate și sîrbe s-au unit, formînd Coaliția Croato-Sîrbă. Obiectivul major era asigurarea unirii Croației și Dalmației; problema viitorului Bosniei-Herțegovina a fost evitată. Extrem de importantă pentru viitor era orientarea iugoslavă a programului Coaliției. Atît Partidul Independent Sîrb cît și Partidul Croat al Drepturilor, ca să cităm cele două exemple mai importante, scoseseră în evidență diferențele dintre cele două popoare sud-slave. Implicit, conflictele se puteau sfîrși prin victoria uneia din cele două părți din cadrul ținuturilor habsburgice asupra celeilalte. Coaliția

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
iulie 1883, conform căruia limba noastră comună se numește croată sau sîrbă... În privința școlilor publice din Dalmația, ambele părți vor insista asupra faptului șîn scopulț ca numele Croației și Serbiei să ocupe o poziție de onoare, ca istoria croată și sîrbă să fie luată în seamă în cărțile de școală, ca elevii croați și sîrbi să poată studia principalele evenimente ale istoriei fiecărora din ei și ca atît scrierea latină cît și cea chirilică să fie predate și învățate, pentru ca elevii

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
în momentul anexării Bosniei-Herțegovina, Coaliția fiind total împotriva acestei acțiuni. În 1909 au fost intentate două acțiuni judecătorești împotriva membrilor Coaliției, procesele Agram (Zagreb) și Friedjung, într-o încercare de dovedire a legăturilor de natură trădătoare ale acestora cu statul sîrb. Ambele au constituit dezastre propagandistice pentru oficialii guvernului, care, ca să obțină condamnarea acuzaților, au prezentat documente falsificate și probe nerelevante. În loc să aducă daune sau să distrugă Coaliția, procesele i-au unit și mai mult pe membri. În anii care au

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
o zonă situată în afara jurisdicției Exarhiei. Problema esențială a trasării frontierelor naționale nu era separarea albanezilor, grecilor și turcilor, care puteau fi diferențiați prin limbă, ci distincția dintre slavi. Macedonia era o zonă de tranziție între Bulgaria propriu-zisă și regatul sîrb. Cea mai mare parte a creștinilor Macedoniei erau într-adevăr slavi sudici, dar ei vorbeau mai multe dialecte și aveau obiceiuri și tradiții împrumutate de la sau comune cu fiecare dintre vecinii lor. Populația era în mare parte analfabetă, astfel încît

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
limbă scrisă care să ajute la stabilirea naționalității. Deoarece nu existase în trecut nici un stat slav macedonean, nu se putea apela la documente istorice pentru găsirea unui răspuns corect. Așa cum am văzut, regiunea aceasta fusese parte integrantă a imperiilor medievale sîrb, bulgar și grec. Pretențiile de odinioară și-au făcut așadar din nou apariția pe scena modernă. Din cauza acestei situații confuze, era totodată posibil să fie invocat argumentul că slavii din Macedonia nu erau nici sîrbi, nici bulgari, formînd o naționalitate

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
interesul ca situația să devină cît mai greu de stăpînit. Statele balcanice erau și ele deranjate de cursul evenimentelor. Evident, guvernul bulgar beneficia de anumite avantaje în această competiție pentru obținerea supremației. Văzînd în Sofia cel mai redutabil inamic, guvernele sîrb și grec au încercat în anii '90 să ajungă la o înțelegere. Incapacitatea lor de a împărți între ele teritoriile respective a făcut la vremea aceea imposibilă ajungerea la un consens. Din rîndul marilor puteri, Rusia și Austro-Ungaria erau cel

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
habsburgic preluase administrarea Bosniei-Herțegovina, naționaliștii sîrbi aveau încă speranțe că într-un viitor oarecare vor reuși cumva să dobîndească ceea ce ei considerau drept ținuturile lor naționale. Anexarea îndepărta și mai mult posibilitatea aceasta. S-a declanșat o veritabilă criză. Liderii sîrbi au apelat la sprijinul Rusiei, în vreme ce Imperiul Habsburgic spera în ajutorul Berlinului. Guvernul rus nu era însă în măsură în perioada aceasta să-și susțină prietena balcanică. Înfrîngerea din 1905 în fața Japoniei și problemele interne cauzate de revoluția din același

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
inițială față de anexare și să dea asigurări că țara își "va modifica cursul politicii actuale în privința Austro-Ungariei și... va trăi de acum înainte în bună vecinătate cu aceasta din urmă."5 Episodul constituia astfel o umilire nu numai a guvernului sîrb, ci și a celui rus. Politica de cooperare cu monarhia habsburgică în problemele Balcanilor a fost brusc abandonată. Pe viitor, Rusia a preferat să încheie acorduri și să ducă o politică ce implica practic redeschiderea Chestiunii Orientale. În octombrie 1909

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
insistență pretențiile față de oricare dintre aceste două mari vecine ale sale. În Transilvania, Bucovina și Basarabia trăiau foarte mulți români. România era însă aliată cu Austro-Ungaria, și nu putea interveni în mod activ în vreuna din aceste regiuni. Atitudinea guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Sîrbii habsburgici puteau evident să colaboreze cu partidele iugoslave care urmăreau instituirea unei unități sud slave separate în cadrul Imperiului, sau să pună accentul pe țelurile specifice ale sîrbilor și să sprijine o unire în cele din urmă cu Serbia. Guvernul sîrb avea și mai multe soluții. În primul rînd, el putea continua eforturile din trecut, militînd pentru înființarea unei Serbii Mari. Această politică avea drept obiectiv național anexarea ținuturilor habsburgice considerate ca fiind sîrbești, în special a Bosniei, Herțegovinei, Vojvodinei și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
astfel de organizație putea uni Serbia cu Bulgaria, Muntenegru și cu slavii din Austro-Ungaria, în cazul în care acest stat s-ar fi dezmembrat. O uniune mai vastă ar fi putut include Grecia și România. În al treilea rînd, liderii sîrbi aveau posibilitatea de a adopta un program iugoslav, adică unirea tuturor sîrbilor, croaților și slovenilor într-o singură națiune. Să observăm în acest context că i s-a acordat o atenție foarte mică problemei absolut vitale a alternativei federalizării sau

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
slavilor de sud, națiunea care ar fi rezultat ar fi avut potențialul de a deveni o mare putere. Pe lîngă aceasta, ea ar fi constituit cu siguranță forța dominantă din Balcani. Această doctrină constituia totodată o armă în mîinile guvernului sîrb. După 1903, el a făcut tot posibilul să încurajeze și să atragă sprijinul slavilor sudici din Monarhia dualistă. Deoarece agitația politică devenise periculoasă după criza din 1909, s-a pus accentul pe activitățile culturale. Belgradul a devenit centrul expozițiilor și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]