1,481 matches
-
cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe el, dând cu el de pământ. Sălbăticia era atât de mare oriunde în acest loc, încât Abdulah simți că își pierde orice motivație. Îndurerat până în străfundurile sufletului, plin de sânge, lovit, spart, mort de foame, moș Abdulah își petrecu următoarele ore în rugăciuni cumplite, vrând să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe Angelica. Agrican abia de putu răbda să-l lase să sfârșească de vorbit. A sărit turbat pe cal, deși era miezul nopții. - Renunță la ea, strigă el, sau mori ! Roland, văzând că păgânul se ridică și ne știind dacă sălbăticia lui nu se înfrățea cu înșelăciunea, încălecă tot atât de repede, punându-se în gardă. Niciodată, exclamă el. Înainte n-aș fi putut s-o părăsesc chiar dac-aș fi vrut, acum, n-aș vrea chiar dac-aș putea. Trebuie să cauți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se afla un mic grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți oameni venind în goană; erau soldații germani, Germani Corporis Custodes. Îl găsiră pe Împărat mort, prăbușit pe pardoseală într-o baltă de sânge, și porniră în căutarea ucigașilor; îi omorau cu sălbăticie pe toți cei pe care-i întâlneau, însă conjurații se ascunseseră în cele mai îndepărtate încăperi ale palatului. Reușiră să ucidă trei senatori implicați în complot, apoi li se ordonă să se oprească, iar ei, disciplinați, se supuseră. Nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului nostru artistic, atît cît s-a păstrat în cîntece, în biserici, în conacuri”. Avem, prin urmare, o definire „organică”, „primitivist-folclorică” a tradiției autohtone. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter. Victimă a persecuțiilor rasiale din anii terorii legionare (fratele său este ucis cu sălbăticie în 1941), părăsește țara, plecînd în Israel, alături de cumnatul său Marcel Iancu. Se va întoarce însă în 1945, iar în perioada „obsedantului deceniu” desfășoară o activitate obscură de traducător. În 1959 se stabiliește definitiv în capitala Franței, unde, potrivit lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spus-o! - Recunoaște că e supărător să i se găsească trupul chiar În locul unde aveați Întîlnire... - Incredibil! Ce ticăloasă! Chiar și moartă tot Îmi aduce ponoase!... Da’ ia stați un pic, și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grădina din spatele casei, ca și de tot ceea ce reprezentau ei. Iar asta Însemna, fără să-mi dau seama, că Începusem deja să calc În picioare sufletul tatălui meu. Tânjeam din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
că noi vom pierde legătura cu ea doar pentru că avem mai puțin acces la ea. Un număr de specii, habitate, ecologii neobișnuite se află În pericol, există probleme majore de poluare; dar până și În țările cele mai dens populate, sălbăticia cea mai banală e departe de a fi pe cale de dispariție. S-ar putea să nu exagerăm primejdiile și amenințările viitorului, dar fără Îndoială că exagerăm starea actuală și reală a acestei națiuni globale - subevaluăm gradul În care ea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
decât am făcut. Nu degeaba, la Începuturile medievale ale atitudinii noastre suspicioase față de natură, atât de mulți pictori au folosit imaginile literale ale grădinii Raiului, ale Paradisului, ale Fecioarei Măria și ale docilei licorne Într-un desiș. Chiar și atunci când sălbăticia și haosul - cele două erau, de fapt, sinonime - trebuiau să fie reprezentate În fundalul picturilor cu sihastri sau scene din iad, ele erau aranjate la fel de pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pună pe pânză, având În vedere lipsa tehnicilor de reprezentare. Însă acele tehnici au apărut cu timpul și mi se pare că nu poate fi ceva mai relevant decât neputința unor pictori precum Pisanello și Dürer de a sesiza realitatea sălbăticiei - și asta În ciuda hotărârii lor, ce răzbate, de pildă, În portretistica umană, de a privi natura drept În față. Nici nu Încape Îndoială că acești doi observatori atenți și excelenți desenatori ar fi reușit s-o redea din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste restul creațiunii. Am putea crede că acum, de vreme ce supraveghetorul a inversat vechiul raport al naturii cu civilizația, asemenea temeri și uri superstițioase față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se află Între granițele lui hortus conclusus. Văd Însă prea puține semne În acest sens și, categoric, nu le găsesc În felul În care gospodarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
le pierdem: ultimele biserici și capele verzi În afara zidurilor civilizației și culturii pe care le-am Înălțat cu propriile unelte. Și asta se Întâmplă oricât de departe am fi fugit, sau am fi evoluat În afara cunoașterii, atașamentului sau interesului pentru sălbăticie, sau ne-am fi folosit de lumea ei de imagini pentru a ne descrie eurile ascunse sau ciudățeniile. A privi crângurile și pădurile doar din perspectivă științifică, economică, topografică sau estetică, a nu Înțelege că cea mai mare utilitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Dartmoor, abia acum mă Întorceam În acel loc. Adevărul este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care tata o avea față de sălbăticie. Apoi, Într-o bună zi, amintirea locului a țâșnit misterios la suprafață, așa cum el Însuși țâșnește din panta terenului mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
am obținut doar pure fantezii: practic Betty Short încercase să-i agațe pe toți, exact ca-n textele din presă sau de la radio, în perioada când ea era de fapt în Dago, cu Roșcatul Manley, sau undeva aiurea, torturată cu sălbăticie. Cu cât îi ascultam mai mult, cu atât povesteau mai mult despre ei înșiși. Își împleteau propriile povești triste cu cea a Daliei Negre, despre care credeau sincer c-ar fi fost o sirenă voluptoasă, ce urma să ajungă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a întors și am văzut că avea obrajii umezi. - Singura mea viață e aici, lângă fluviu, a spus ea cu vocea plină de lacrimi. Ghinionul, lucrul acela rău care mi-a furat ka și m-a aruncat între bestii în sălbăticia din vest, s-au dus, în sfârșit. M-am întors la familia mea, la civilizație, sunt salvată în numele lui Ra. M-am consultat cu preoții pentru care lucrează fratele meu și lor li s-a părut că și ka al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cămile îi trebuie din când în când apă, nu poate trăi din nimic. Simțeam nevoia să ies afară, să sparg capul cuiva, Mopsului sau Arhivarului, să trântesc de podea farfuria din care mâncam, să trântesc uși sau să răcnesc cu sălbăticie. După asta, dacă nu eram alungat pentru scandal din azil, m-aș fi liniștit, poate, lăsând pentru mai târziu, ca Moașa, răzbunarea. Și pentru că nu făceam decât să mă învârt ca un cal de moară prin cameră, mă izbeam din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl simții, deasupra tuturor, și mai aproape de mine decât era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o lipisem de fața lui. Trupurile își simțeau atunci simțurile primitive, astfel încât, în mijlocul naturii sălbatice, noi trăiam propriul nostru moment de sălbăticie. Și totul era moderat de vocea naturii nu prea dură, care ne spunea că totul va fi bine. Ajunși în sfârșit la vilă observarăm că eram singura casă pe o rază însemnată de kilometri. Ceilalți ajunseseră deja, așa că iar avui impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul cu scara să se apropie de un alt tip bizar, care înainta sub povara unui coteț de porumbei, iar, din spatele lor, noi să-i auzim conversând cum că Raicopol le furase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi doi - ce fel de căsnicie am avea? Una mult mai sigură și mai fericită, după cum se pare, i-a răspuns Julia în timp ce-și mesteca ceaiul de mentă. Eu l-aș expedia pe căcăciosul ăla mic undeva, în sălbăticie. —Așa grăi mama pământ, a râs Susan. Celelalte au început să ele să râdă. Inclusiv Julia. Da’ serios acum, a revenit Fiona uitându-se la Alison. Tu trebuie să insiști pe ideea ca Luca să-i țină piept Sofiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută fusese rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte lungă, din dantelă, cu părul căzându-i în cascadă peste umeri și cu chipul strălucitor. Omul intră, clătinându-se. Ușa se închide. Nu există sălbăticie fără o oază. Bărbatul zace în poala unei femei care are o lampă și doarme, timp în care ea îi cântă. în spatele femeii stă o fată goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce, promit!” Cuvintele mușcau cu sălbăticie din sufletul ei și așa rănit de iubirile trecute în care crezuse, de bărbații care o părăsiseră, ca și el. Cum să mai creadă acum în adevărul acestor cuvinte? Și totuși se întorsese, printr-o scrisoare. Îndepărtă eșarfa de față
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]