2,390 matches
-
Cultural Național „Octavian Goga”, avându-i directori pe Stan Ghițescu și Virgil P. Râmniceanu, iar ca redactor responsabil pe C. Bivolaru. Publicație de orientare tradiționalistă, F. își conturează programul încă din primul număr, în Cuvânt înainte declarându-se continuatoare a săptămânalului „Țara noastră”, ce-și încheiase activitatea la moartea lui Goga: „Cu același program de naționalism integral, care a stat mereu la baza activității literare și politice a lui Goga, apare azi «Flacăra», în scopul de-a merge pe calea trasată
FLACARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287011_a_288340]
-
Conferința de Pace de la Paris. Pentru un timp a fost director la Editura în Limbi Străine (1955-1959) și redactor la secția germană a Editurii Tineretului. F. debutase în 1915 cu articole literare și culturale în revista studențească „Vremuri nouă”. Scoate săptămânalul „Cuvântul liber” (1919-1921, 1924-1926), de orientare democratică și „europeană”, cum subliniază el însuși în editorialul din primul număr al seriei a doua. I se alătură numeroși tineri scriitori (F. Aderca, Adrian Maniu, Al. A. Philippide, N. Davidescu ș.a.), dar și
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
îngrijit, pe rând, Valeriu Braniște, George Candrea, Adrian P. Deseanu, Aureliu Trif și D. Voniga. Schimbările relativ numeroase ale redactorilor trebuie puse pe seama împrejurărilor politice, F.de d. având, împreună cu „Dreptatea”, șaisprezece procese de presă numai în cursul anului 1894. Săptămânalul se adresa locuitorilor din mediul sătesc, cu intenția de a contribui la educația lor politică, culturală și economică. Organizat pentru a răspunde acestui scop, periodicul are rubrici variate, scrise adecvat țelurilor, cu un conținut atractiv, ca și forma în care
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
de la numărul 20/1963, de Tiberiu Utan, ajutat, în calitate de redactori-șefi adjuncți, de Ștefan Gheorghiu și de Ov. S. Crohmălniceanu (în locul acestuia funcționând ulterior Ion Brad iar, de la numărul 49/1965, Ion Lăncrănjan). Și alți scriitori vor fi cooptați în conducerea săptămânalului până la numărul 9/1967, când se renunță din nou la menționarea colegiului de redacție, din care făceau parte Alexandru Oprea (redactor-șef adjunct) și Mihail Stoian (secretar de redacție, în locul lui Haralamb Zincă). Starea de obediență față de modelul cultural sovietic
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
, Alexandru (1937, Méhkerék, Ungaria), folclorist. Licențiat al Institutului Pedagogic din Szeged, activist cultural al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria (1961-1971), redactor-șef, din 1972, al săptămânalului „Foaia noastră” din Gyula, membru, din 1975, al Asociației Maghiare de Etnografie, redactor al mai multor volume ale anuarului „Din tradițiile populare ale românilor din Ungaria”, redactor al revistei de etnografie și folclor „Izvorul” din Gyula, H. este un veritabil
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
secției de cultură și educație a Comandamentului Național al Grănicerilor, devenind cadru activ, cu grad de colonel, în cadrul Ministerului de Interne. Revine în presă (în 1996-1997 este editorialist la cotidianul „Jurnalul național”, între 1998 și 2000 conduce secția română a săptămânalului internațional „New Europe”), apoi, pensionar, se consacră în întregime literaturii. De-a lungul vremii, în afară de ceea ce a scris în gazetele la care lucra, H. a colaborat cu proză, articole, eseuri etc. la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Ateneu”, „Viața militară
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
sunt puțin reprezentate (șase sociologi și politologi, putin prezenți În activitățile grupului din ultimii ani). Artele dramatice sunt reprezentate de doi actori și doi regizori. Sunt patru traducători (din franceză), doi avocați (dintre care unul, cooptat recent, este proprietarul unui săptămânal cultural), un preot (care este și starețul unei mănăstiri din București) și cinci ziariști profesioniști; dar mai mult de jumătate din membrii grupului sunt colaboratori permanenți În presă și televiziune (În special pentru «analizele politice»). GDS-ul numără zece femei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Câmpeanu. Putând să facă dovada unei «culturi politice» superioară celei literare, ei au jucat un rol important În orientarea inițială a GDS-ului, chiar dacă primii trei s-au Îndepărtat relativ repede de grup: Tănase, primul redactor șef al revistei «22», săptămânalul editat de GDS, l-a părăsit la sfârșitul primului an, ca urmare a unui conflict cu Gabriel Liiceanu, filosoful care avea să se impună ca lider informal al grupului; Teodorescu a devenit responsabilul filialei românești a Fundației Soros, pentru ca mai
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Fabiani, Jean-Louis (1999), „Leș règles du champ”, În Bernard Lahire (coord.), Le travail sociologique de Pierre Bourdieu. Dettes et critiques, La découverte, Paris. Faktor, Jan (1994), „Intellektuelle Opposition und alternative Kultur în der DDR”, Aus Politik und Zeitgeschichte (supliment al săptămânalului Das Parlament ), vol. 10, pp. 30-37. Fenner, H. (1919), Die Propaganda-Schulen der Bolschewisten, Berlin. Ferro, Marc (2000), „Nazisme et communisme: leș limites d’une comparaison”, În Nazisme et communisme, deux régimes dans le siècle, Hachette, Paris. Fischer, Mary Ellen (1989
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Verfolgung. Hochschule und Studenten în der SBZ und DDR, 1945-1961, Wissenschaft und Politik, Köln. Krull, Wilhelm (1992), „Neue Strukturen für Wissenschaft und Forschung. Ein Überblick über die Tätigkeit des Wissenschaftsrates în den neuen Ländern”, Aus Politik und Zeitgeschichte (supliment al săptămânalului Das Parlament), vol. 51, pp. 15-28. Kuczynski, Jürgen (1986), Bemühungen um die Soziologie, Akademie, Berlin. Kuczynski, Jürgen (1992), Ein linientreuer Dissident. Memoiren 1945‑1989, Aufbau, Berlin. Kuczynski, Jürgen (1993), Frost nach dem Tauwetter. Mein Historikerstreit, Elefanten Press, Berlin. Kuczynski, Jürgen
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Transformationsprozeß, Campus, Frankfurt/New York. Mazon, Brigitte (1988), Aux origines de l’Ecole des hautes études en sciences sociales: le rôle du mécénat américain, 1920-1960, Cerf, Paris. Meier, Artur (1990), „Abschied von der sozialistischen Ständegesellschaft”, Aus Politik und Zeitgeschichte (supliment al săptămânalului Das Parlament), 16-17, pp. 3-14. Mele, Giannarita (1989), „Théorie et organisation des pratiques culturelles à l’époque du Proletkult”, În Marc Ferro și Sheila Fitzpatrick (coord.), Culture et Révolution, EHESS, Paris. Meyer, G. (1991), Die DDR-Machtelite în der Ära Honecker
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Marc Ferro și Sheila Fitzpatrick (coord.), Culture et Révolution, EHESS, Paris. Meyer, G. (1991), Die DDR-Machtelite în der Ära Honecker, Francke, Tübingen. Meyer, Thomas (1992), „Die Gleichzeitigkeit des Ungleichzeitigen. Politische Bildung im vereinigten Deutschland”, Aus Politik und Zeitgeschichte (supliment al săptămânalului Das Parlament), 37-38, pp. 9-17. Michael, Klaus (1997), „Zweite Kultur oder Gegenkultur?”, În Detlef Pollack și Dieter Rink (coord.), Zwischen Verweigerung und Opposition. Politischer Protest în der DDR 1970-1989, Campus, Frankfurt. Mickiewicz, E. (1993), „The commercialization of scholarship în the
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
, Brașov), traducătoare. Este fiica poetului Szemlér Ferenc. După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
unde a urmat dreptul și filosofia. A profesat toată viața avocatura la București. Având simpatii legionare, după 1950 a făcut mai mulți ani de închisoare, unde l-a cunoscut, printre alții, pe N. Steinhardt. Debutul lui L. are loc în săptămânalul craiovean „Drum drept” (1915), cu nuvelele Vanușa și Boarul Baltă, urmate de câteva poezii în „Tribuna” (1915-1916). Adună folclor, pe care îl publică în revista „Ion Creangă” din Bârlad. Colaborează destul de frecvent cu schițe, nuvele, versuri, eseuri, recenzii, foiletoane de
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
26.X.1949, Bursuceni, j. Bălți), poetă și eseistă. După studii de filologie română făcute la Universitatea de Stat din Chișinău (1965-1971), a fost colaboratoare la Muzeul Literaturii Române din Chișinău, redactor la Editura Cartea Moldovenească (din 1977) și la săptămânalul „Literatura și arta” (din 1979). Din 1987 este redactor-șef la gazeta „Glasul” („Glasul națiunii”). În 1988 va fi aleasă deputat în Sovietul Suprem al URSS, iar în 1992, deputat în Parlamentul României. Tipărește cu mari dificultăți, din cauza cenzurii ideologice
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
și Al. Arbore), „Momentul”, „Drapelul”, „România liberă” (1945-1950). Între 1951 și 1958 este profesor și director de școală, din 1958 până în 1967 activează ca metodist la Școala Populară de Artă din Iași, iar din 1966 până la pensionare, ca redactor la săptămânalul „Cronica”. A debutat cu o schiță în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
LIBERTATEA LITERARĂ, publicație apărută la Vârșeț (Iugoslavia), lunar, între 1 aprilie și 31 decembrie 1946, ca supliment literar și artistic al săptămânalului „Libertatea”. Redactor-șef este Vasko Popa, iar din comitetul de redacție fac parte Radu Flora, Ion Bălan, Aurel Păsulă, Doina Mihailov și Florica Ștefan. L. l. este prima publicație a românilor din Iugoslavia care are un caracter strict literar. Într-
LIBERTATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287797_a_289126]
-
stimuleze oamenii de talent. Cum însă între timp mișcarea socialistă hotărăște să tipărească un cotidian politic cu acest titlu, Gherea se oprește la denumirea L. și ș. Publicația înlocuia „Contemporanul” și, la rându-i, în 1895 va fi înlocuită de săptămânalul „Lumea nouă literară și științifică”, supliment al oficiosului socialist. Director este Gherea, care are, totodată, și colaborarea cea mai consistentă. Spre deosebire de „Contemporanul”, la care exista un echilibru între rubricile literare, științifice și culturale, L. și ș. este o revistă în
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
intelectuali a avut inițiativa reluării, într-o a patra serie, a R. n., publicația lui B. P. Hasdeu, conferindu-i o anvergură ce depășește cu mult nivelul unui periodic provincial. Primele numere se tipăresc sub formă de supliment literar al săptămânalului „Zarva” din Câmpina. Un program editorial bine conceput, respectat în linii mari, prevede resituarea dintr-o perspectivă actuală a contribuției științifice și literare a lui B. P. Hasdeu. Sfera de preocupări se dovedește însă mult mai largă, după cum o arată
REVISTA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289242_a_290571]
-
sub titlul Rușinea și apoi Zestrea. Întors la București, continuă să facă gazetărie, mai ales teatrală. Editează împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul revista „Scena” (1910-1911), scrie cronici dramatice la „Rampa” (din februarie 1912 până în august 1914), colaborează la „Universul literar”, la săptămânalul „Scena” (1914) și la alte publicații. Sub directoratul lui Emil Gârleanu (1911-1912), este secretar literar al Teatrului Național din Craiova, unde o cunoaște pe actrița Fanny Rădulescu, pe care o ia în căsătorie, adoptând-o și pe fiica acesteia, Puia
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
de lângă Valea Mare, unde avea intenția să plaseze acțiunea, și stătuse de vorbă cu nenumărați săteni, supraviețuitori ai convulsiunilor sociale din 1907. Aici își cumpărase în 1930 și o mică proprietate. La Răscoala a lucrat începând din noiembrie 1926. După săptămânalul „Mișcarea literară” (1924-1925), R. conduce „Gazeta literară” (1929, două numere) și „România literară” (1932-1934), o revistă cu colaboratori de seamă: Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Perpessicius, G. Călinescu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu ș.a. Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români (1923), va
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ca suferind de ermetism. Cu poezii, proză, cronici plastice, articole de atitudine civică mai colaborează la „Epoca”, „Cronicarul”, „Linia nouă”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Drumul femeii”, „Universul literar”, „Reporter”, „Dacia nouă”, „Revista Fundațiilor Regale”. A fost prim-redactor și coeditor la săptămânalul independent „Atlas” (1936), interzis după câteva numere pentru agresivitatea unor intervenții. După război semnătura îi poate fi întâlnită în „Drapelul”, „Orizont”, „Luptătorul bănățean”, „Lupta CFR”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Teatrul”, „Veac nou”, „Gazeta literară”. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1948-1950
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
doua, responsabilitatea redacțională revenind unui comitet compus din I.C. Frimu, Al. Ionescu, C.Z. Buzdugan, T. Scutaru, I. Radu, Iosif Nădejde. Între 11 iulie 1899 și 28 mai 1900 C.Z. Buzdugan a fost secretar de redacție. L. n. înlocuiește săptămânalul socialist „Munca” (1890-1894) și, continuând o bună tradiție, editează începând din 7 noiembrie 1894 un supliment literar, „Lumea nouă literară și științifică”, mai întâi ca număr de duminică (rar în numărul de luni al ziarului), apoi într-o ediție separată
LUMEA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287887_a_289216]
-
o bursă, trăiește un timp în Anglia, apoi în Germania și în cele din urmă se stabilește la Paris. O vreme lucrează ca vânzătoare, bonă, bucătăreasă; după ce termină o școală de design la Londra, este angajată la arhiva fotografică a săptămânalului de modă „Vogue” din Paris. Publică, rar, versuri în revista „Limite”. L. a debutat cu poezie în 1961, la revista „Contemporanul”, și în volum în 1965, cu Amiaza mării, care anunță câteva dintre notele considerate de critică definitorii pentru poetă
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
În 1946 obține licența, cu specializare în limba franceză, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Devine asistentă a lui Camil Petrescu la Seminarul de regie experimentală, organizat pe lângă Universitatea bucureșteană. În paralel susține cronica dramatică la săptămânalul „Democrația”, condus de Anton Dumitriu. În septembrie 1947 pleacă la Paris ca bursieră a statului francez și în august 1948 obține azil politic, stabilindu-se în Franța. Revista „Dimineața copiilor” îi publică, în 1931, un basm. O altă scriere în
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]