5,379 matches
-
azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau voie să taie niciun lemn din pădurile care le aparținuseră, ba-i amendau când îi prindeau că luau câteva lemne uscate căzute pe jos, așa de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pe Eugen Ionescu se formează un alt triunghi cu aceași bază,dar care închide în jumătatea spațiului un”spațiu al speranței”,în timp ce în spațiul primului triunghi se află”spațiul inutilității”. -Noica spunea că:Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei.Însă,de la dorință la putință e cale lungă.Nu este de-ajuns să dorești,mai trebuie adăugat și un pic de destin istoric,alături de o educație a mentalității.În acest context să ne aducem aminte de bancul care
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ-9 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347016_a_348345]
-
asta-i este zestrea cea mai de preț. Am văzut în verile secetoase fetițele devenite ,,paparude” cum umblă goale, acoperite sumar cu câteva mlădițe de boj ori de alte verdețuri. Ele cântă și joacă sub stropii de apă aruncați de săteni și cheamă, prin cântecul și prin dansul lor, ploaia. Este o formă de rugăciune. Alții sunt îmbrăcați în odăjdii bogate, frumoase și scumpe, au cântări bine strunite, dar poate că înaintea lui Dumnezeu pătrunde mai repede rugăciunea ,,paparudelor”, tocmai că
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
spre răsărit, pe șoseaua strategică a Transnistriei, cea care leagă Chișinăul de Tiraspol. Îmi trecu prin minte, așa, în exces de imaginație, o poveste fără noimă, cu "rakeți" și ostatici și, evident, cu eroii principali aflați în pielea celor doi săteni mirosloveșteni, iar dl. Șoimaru (ce paradox!) executându-și, "sub acoperire", rolul negativ. Dar cine eram noi ca să prezentăm vreun interes transnistrean?, mi-am încheiat eu, în sine-mi, povestea năstrușnică, deși aveam context vizual pentru a o continua. Dincolo de pod
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
de uz gospodăresc, piese de port popular oferită cu generozitate de un fiu al acestor locuri, Mihai Cojman15din Căzănești, interpret de muzică populară mulțumindu-i pe această cale, care îmbogățește astfel reprezentarea zonei. În ansamblu, reconstituirea modului de trai a sătenilor din această parte se face și studiind și documentele care arată cum au reprezentat locuitorii acestor așezări, zona la diferite târguri sau expoziții 16. Aflăm astfel că la marele eveniment cultural internațional, Expoziția Generală Română, București, 1906, Plasa Broșteni a
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
argint cu diplomă specială pentru calitatea porumbului, respectiv pentru țuică. Un număr mai mic de locuitori ai acestei zone (12) au fost prezenți cu lucru manual (produse ale diferitelor meșteșuguri, înpletit, țesut, prelucrarea fibrelor vegetale și animale etc. De asemenea sătenii de aici au fost impresionați și de chemarea comisarului general al Expoziției, Dr. C.I.Istrati, de a participa și la secțiunea Trecutul, (ce urma să devină Muzeul Trecutului Nostru), fiecare cu ce poate și astfel găsim participanți de la Mătăsari, Lupoaia
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
acestei biserici, Statie Ciortan 42. Citind Pisania bisericii din Roșiuța aflăm : Această Sfântă și Dumnezeiască Biserică întru Cinstirea și Laudaînălțării Măntuitorului Nostru Isus Hristos s-a ridicat din temelie spre slava lui Dumnezeu, XC construindu-se și împodobindu-se prin stăruințele sătenilor comunei Roșiuța și cu ajutorul moral și material al bunului creștoin Arhitect Statie Ciortan cu soția sa Ecaterina, ctitori de temeiu, pentru a lor și a rtot neamului lor Veșnică Pomeniere. Zidirea s-a început în primăvara anului 1910 în timpul Domniei
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
pe la mai multe festivaluri și posturi de televiziune. M-a surprins această luptă continuă cu problemele pe care le are și dacă nu le are și le crează singur. Când după o zi de muncă se întoarce la familie, ajută sătenii din Petia să-și construiască case noi. Spiritul muzicii și muncii intense l-a moștenit din familie. Mă bucur sincer să fi cunoscut un asemenea om deosebit Referință Bibliografică: BIBLIOTECARUL Ioan ȘTEFAN / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BIBLIOTECARUL IOAN ŞTEFAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346454_a_347783]
-
orașe și sate. Din interogatoriile luate de comisia de anchetă celor arestați de la mănăstirea Văcărești, rezultă că învățătorii și profesorii participaseră activ la mișcarea revoluționară, de aceea fuseseră arestați și îndepărtați din învățământ. Interesați de a da învățătură fiilor lor, sătenii și orășenii au căutat să angajeze dascăli particulari, așa că, după 1848 asistăm, în unele sate și orașe la decăderea școlilor particulare. Dacă pentru orașe s-au luat măsuri în vederea redeschiderii școlilor, începând din 1858, pentru sate preocuparea statului în această
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]
-
asistăm, în unele sate și orașe la decăderea școlilor particulare. Dacă pentru orașe s-au luat măsuri în vederea redeschiderii școlilor, începând din 1858, pentru sate preocuparea statului în această direcție intervine abia peste șase ani(1857. Școala particulară din Rucăr Sătenii rucăreni, încă din vara anului 1848 au luat măsuri ca fiii lor să nu rămână fără știință de carte și astfel se hotărăsc să angajeze un dascăl particular, plătindu-i 200 lei pe lună. Ca dascăl au ales un tânăr
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]
-
-i dea și pământ. În Rucăr s-a și căsătorit cu o fată din Tohan. O chema Rebeca și era a lui Bucur Aldulea, de fel tot de prin Rucăr. Deschisese școală în Rucăr spre a lumina pe fiii de săteni. În același timp continua activitatea revoluționară, întreținând permanent legătura cu Ioasafat Snagoveanu, un fruntaș al revoluției fugit la Fundata (Brașov), angajat ca cioban la oile lui Moise Moșoiu, un înstărit de-al locului. Sub conducerea lui școala particulară din Rucăr
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]
-
destoinici la predarea învățăturilor în întreg Plaiul Dâmbovița numai patru preoți și între aceștia este și Ion sin Ion Năstase din Rucăr". A murit în floarea vârstei, la etatea de 50 de ani, în anul 1859, fiind regretat de toți sătenii. (din Monografia Școlii generale "Nae A. Ghica"din Rucăr-Argeș, autori Gheorghe Pârnuță și George Nicolae Podișor,revăzută,adaptată și adăugită) Referință Bibliografică: Școala din Rucăr în secolul al XIX-lea (IV) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]
-
de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama în vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate. În amărăciunea ei se va fi putut abține femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică, pentru starea de mizerie în care o aduseseră cei doi? nimeni nu știe. Singurul lucru cert
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
modul de a se manifesta în Lume al lui Dumnezeu”. Iată deci întâmplarea (una dintre cele ce m-au ales ca privilegiat) care avea să mă lege sufletește de revista BiblioPolis și de merituoșii ei artizani, cunoscuți sau necunoscuți de săteanul de la Miroslovești, exponentul categoriei cititorilor “de margine” (margine cognitivă, nu teritorială) care poate fi atinsă de conținuturile elevate ale revistei de biblioteconomie și științe ale informării, publicație editată de Biblioteca Municipală a celei de-a doua metropole a românității - Chișinăul
BIBLIOPOLIS ... ŞI UN REFLEX CONDIŢIONAT (GÂND ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348297_a_349626]
-
cultura românească, în unitatea ei firească (“de la Nistru pân' la Tisa”) și în canonul ei de moralitate creștină - trăiesc sentimentul că rana încă sângerândă a Neamului cel despărțit de veacurile nedrepte ale Istoriei începe să se cicatrizeze. Așadar, iată de ce săteanul de la Miroslovești, exponentul cititorilor “de margine” ai revistei Bibliotecii Municipale din Chișinău, când timpul îl eliberează de tipicurile vieții rustice, spre a se îngriji puțin de minte și suflet, se trezește - ghidat de un reflex condiționat - cu mâna întinsă spre
BIBLIOPOLIS ... ŞI UN REFLEX CONDIŢIONAT (GÂND ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348297_a_349626]
-
și garderoba extrem de sărcăcioasă, un asemenea lux era o adevărată sfidare, o teribilă extravaganță. În Ineu nu puteam să le folosim, erau complet nepotrivite cu simplitatea rochiilor din stambă, obținută și așa cu mari eforturi, ori cu portul tradițional al sătenilor. Pentru mediul în care trăiam, îmbrăcămintea noastră se potrivea ca nuca în perete și s-au aprins comentarii, ieșisem din tiparele cunoscute de ei. Pe atunci la sate și în micile orașe, învățătorul, preotul și doctorul aveau un statut special
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
clasă era complet ocupat de bănci, așa că, am făcut balet... pe bănci. Muzica era...vocea mea. Mi-amintesc ce surprins a fost directorul școlii care m-a găsit la ora de curs făcând balet cu elevii pe bănci. După spectacol, sătenii care nu știau că există pe lume și baletul, având în fața ochilor fetițe cu piciorușele dezvelite până sus, îmbrăcate cu fustițe de-o palmă din hârtie creponată, făcând mișcări de care nu mai văzuseră, ce uimiți au fost și ce
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
aflăm, nu cu oarecare uimire, că edilul șef face parte dintr-o familie care a gestionat treburile comunei de zeci de ani, iar acum, nu ce l-am cunoscut mai bine și am discutat preț de mai multe ore cu sătenii din Ipatele, ne-am convins că povestea a fost facilă și bazată doar pe fapte, nu pe vorbe. * Mi s-a vorbit mereu în ultima vreme despre un mare OM, distinsul Prof. dr. Ioan D. Hăulică, un fiu al satului
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
ridicat, întinzându-le totdeauna o mână de ajutor, dându-le un sfat ori intervenind pentru tămăduirea suferințelor lor trupești sau sufletești. Te întâmpina totdeauana cu bunătate și blândețe, cu fruntea luminoasă și chipul înflorit de un surâs tainic, aidoma unui sătean bătrân și înțelept, gata oricând să-ți aline durerea și tristețea. Mulți dintre fii satului îi datorează reușita, mai ales că toți l-au avut ca model și și-au dorit să-l urmeze. ’’Motiv, așa cum spunea primarul Postârnac, pentru
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
vasluiană Tanacu, viitorul preot a urmat Seminarul Teologic de la Huși, pe care l-a absolvit printre cei merituoși, fiind hirotonit în 1933 și repartizat în parohia de la Ipatele. Pentru faptele sale bune a fost înconjurat cu dragoste și devotament de săteni, inclusiv în momentele sale de restriște, ca acela din 1947, când a fost arestat și dus la Vaslui. Un grup de enoriași, condus de Dumitru Haciu, riscând represiuni din partea autorităților comuniste de la acea vreme, s-au deplasata la Vaslui, pledând
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
Ionel mi-a scris că vine la mine de Sfânta Sărbătoare.“ A suflat în lumînarea din borcanul pus pe scaunul de la capătul patului ce ținea loc de noptieră. Obosit, adormi cu amintirile venite din trecutul tinereții lui. *** A doua zi sătenii au văzut că vântul a troienit zăpada acoperind casa bătrânului Jerdea. Vecinii au început să dea zăpada la o parte. Dar treaba mergea anevoie. Pe drumul dinspre miază-zi înainta spre ei anevoie un autoturism care la un moment dat a
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
pământ din țară, având mari producții de cereale, a fost propice dezvoltării comerțului acestora. În perioada interbelică au apărut comercianți de cereale care s-au impus în comuna că personalități puternice care se afirmau pe un plan superior față de restul sătenilor, desi proveneau din mediul rural, unii chiar fiind la prima generație de schimbare a statutului social, cum era și tatăl meu. Provenea dintr-un neam de țărani falnici și viguroși, bogați și puși pe treabă, înrudiți cu cei din neamul
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
rândul cărora s-au ridicat mulți oameni de seamă, printre care și filosoful Constantin Noica. După 1944 statutul social al părinților mei a fost plătit scump de întreaga famile, dar în vremea copilăriei mi-a oferit o dezvoltare mai deosebită. Sătenii în mijlocul cărora am crescut și tovărășii mei de joacă mă priveau că pe un copil mai cu „moț”. Eram considerată căpetenia de necontestat a grupului de joacă pe care trebuia să-l conduc. Așa cred că s-a născut în
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
respectul necontestate, apoi folclorul, obiceiurile, tradițiile, oamenii satului, întregul climat în care am copilărit. Aș mai aminti ceva care m-a marcat. În această perioadă, tot ce realizau părinții mei trebuia să fie la o mai mare înălțime față de restul sătenilor, casa, mobilă, îmbrăcămintea, mâncarea, comportarea, vocabularul, ținută etc, trebuiau să fie un model de urmat. Așa s-a sădit în mine dorința care m-a însoțit de-a lungul vieții de a ridica mereu ștacheta telurilor propuse, uneori chiar de
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
ideal la care nu încetez să mă uit nici astăzi. George ROCĂ: De ce ati plecat de-acasă? Elenă BUICĂ: Aș fi putut să rămân acasă în dulcele trăi de pe atunci, înconjurată de dragostea, respectul și uneori ori și de invidia sătenilor, nu de puține ori cu neamuri învrăjbite, dar aveam în fața ridicată ștacheta de care am vorbit mai înainte și am plecat la vestită Școală Normală „Ioan Oteteleșeanu” de lângă București, în comuna Măgurele. Desprinderea de comună mea natală n-a fost
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]