3,569 matches
-
instituții înființate din inițiativă particulară. O nouă perioadă în dezvoltarea cooperației de credit agricol avea să înceapă în 1893 prin implicarea învățătorilor și preoților satelor, care au început să înființeze bănci populare sătești. Până în 1898, când în dezvoltarea mișcării cooperatiste sătești intervine Spiru Haret în calitatea sa de ministru al învățământului numărul băncilor populare ajunge la 24. Sub îndrumarea morală a lui Spiru Haret numărul cooperativelor avea să ajungă în 1903, când s-a elaborat Legea băncilor populare sătești și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
mișcării cooperatiste sătești intervine Spiru Haret în calitatea sa de ministru al învățământului numărul băncilor populare ajunge la 24. Sub îndrumarea morală a lui Spiru Haret numărul cooperativelor avea să ajungă în 1903, când s-a elaborat Legea băncilor populare sătești și a Casei lor centrale, la 700. Cu toate că a fost elaborat un statut prin care dobânda era limitată la 10 %, majoritatea băncilor de acest tip percepeau dobânzi mult mai mari și plăteau dividende care ajungeau până la 18 -24%, membrii consiliului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
în protejarea acestora și a celorlalte bunuri ale exploatației împotriva riscurilor naturale. Autoritățile vremii au încercat să rezolve o parte din aceste probleme ale exploatațiilor prin înființarea în cadrul Casei Centrale a Cooperației și Împroprietăririi a unei secții denumite Centrala obștiilor sătești și a exploatațiilor agricole care și-a continuat activitatea până la 12 iulie 1928 când a fost desființată în urma adoptării Codului Cooperației. Aceasta avea următoarele atribuțiuni: îndrumarea și controlul tehnic al exploatațiilor agricole pentru îmbunătățirea metodelor de cultură, aprovizionarea cu mașini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
următoarele atribuțiuni: îndrumarea și controlul tehnic al exploatațiilor agricole pentru îmbunătățirea metodelor de cultură, aprovizionarea cu mașini și unelte agricole, asigurarea creditelor necesare (atunci când se impunea acest lucru), organizarea vânzării în comun a cerealelor produse de obștii (împreună cu Centrala Cooperativelor sătești). Aceste probleme cu care se confruntau micii producători agricoli au deschis calea unor noi forme de cooperație în agricultura interbelică ( în afara băncilor populare și a obștiilor de arendare). Astfel, Victor Pienescu în lucrarea "Cooperația" distingea la începutul anului 1943 următoarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Codul Comercial din 1887, fiind supuse dispozițiilor privitoare la societățile anonime. Ca urmare a acestui fapt, în numeroase cooperative de credit înființate din inițiative locale, au început să se manifeste fraude. Primul proiect de lege care viza înființarea unor bănci sătești prin care să se rezolve problema creditului agricol în vechiul regat se datorează lui Ion Ionescu de la Brad în 1876. In cadrul acestui proiect de lege, autorul renunță la principiul cooperatist al ajutorului propriu și cere inițiativa statului. Această idee
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
care se dădea dreptul Casei Centrale să reesconteze efectele la Banca Națională a României. O modificare mai importantă intervine în 1906, când se separă Casa Centrală a Băncilor Populare de Creditul agricol și se înființează Casa Centrală a Băncilor Populare și a Cooperativelor sătești. Tot în 1906, la 4 iunie se acordă dreptul cooperativelor de a cumpăra pământ în vatra satului. Practic, după elaborarea legii din 1903, operațiunile de vânzare a cerealelor s-au efectuat mai întâi de către Băncile Populare și de federalele lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de către obștiile de arendare. Cantitățile valorificate în acest mod erau însă nesemnificative. Alte organisme care s-au implicat în organizarea vânzărilor în comun de produse agricole, au fost Sindicatele de Vânzare în Comun înființate încă înainte de 1906 și Federala Cooperativelor Sătești. Existau însă dificultăți datorate calității neuniforme a produselor, care îngreunau formarea de partizi mari de aceeași calitate. În parte, aceste dificultăți au fost înlăturate prin îndrumările date de către Centrala Băncilor Populare exploatațiilor agricole pentru uniformizarea semințelor. În anul 1908 dispozițiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
prin intermediul casei rurale erau obligați să se asocieze pentru aprovizionarea în comun cu semințe, unelte agricole, animale de reproducție și alte bunuri necesare unei bune exploatări a terenurilor. Casa rurală se ocupa totodată și cu arendarea de terenuri agricole obștiilor sătești, cu condiția exploatării acestora sub controlul și conducerea agronomilor casei rurale. Prin toate aceste măsuri adoptate această instituție a încercat să modernizeze tehnicile de producție în micile exploatații țărănești. În fine, la 4 aprilie 1910 se legiferează existența obștiilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
forme pe care cooperativele din agricultura românească le-au adoptat până la 1918 au fost: băncile populare (casele de credit rural) și obștiile de arendare și cumpărare de terenuri. Mișcarea a cunoscut o dezvoltare mai mare după adoptarea "Legii băncilor populare sătești și a casei lor centrale" din anul 1903. Evoluția formele asociative, în principal a obștiilor de arendare și cumpărare, au fost influențate negativ de reforma agrară inițiată în 1921. Pentru punerea în aplicare a prevederilor legii au fost constituite obștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de undeva din Bistrița. N-a ajuns la Cluj, a mâncat bătaie, de sculptat a sculptat ceva-ceva În exil, aici În Arad. Nici cu cărțile nu stătea mai bine. I le arunca taică-său pe foc. Cărți de la biblioteca școlii sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
frumuseță încîntătoare si scrise cu atâta poezie încît se pot compara cu cele mai eminente produceri ce le are literatura tuturor popoarelor în sfera concepțiilor poetice populare. Cartea d-nei Kremnitz cuprinde, pe lângă citata narațiune de I. Slavici, încă o istorie sătească (Popa Tanda), de același autor, două "copii de natură" (Popa Gavril și Cucoana Nastasia) de I. Negruzzi, o novelă (Mihnea cel rău ) de A. I. Odobescu, o novelă de N. Gane (Șanta) și povestea populară a Gemenilor cu stea în frunte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
I. Negruzzi, o novelă (Mihnea cel rău ) de A. I. Odobescu, o novelă de N. Gane (Șanta) și povestea populară a Gemenilor cu stea în frunte. Cu cât humor este scrisă și cu ce plăcere se citește d. c. simpla istorie sătească a d-lui Ion Slavici! Popa Tanda, prin caracterul lui cam prea drept, își atrage defavoarea mai marilor lui și se vede strămutat în mizerul și sălbăticitul sat Sărăcenii din Valea-Seacă. Aici preotul începe în anul dintâi să predice poporenilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca clasele țărănești, fie sub forma de proprietar mare, fie sub forma de răzaș, moșnean, împroprietărit, să aibă de zis cuvântul cel dîntîi și cel de pe urmă. Am dori asemenea o poziție materială mai bună pentru preoțime și pentru învățătorul sătesc, cu un cuvânt toate ramurile de activitate câte au în vedere ridicarea și emanciparea prin cultură a claselor agricole am dori să se bucure de o deosebită atenție, ceea ce astăzi nu se întîmplă, căci Constituția a creat un povârniș fals
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
principiile scriptologiei, adică a învățării citirii prin scriere, el cuprinde o parte (întîia) numai cu litere de scrisoare. Învățând de timpuriu a scrie, și anume deodată cu cititul, școlarii sânt de-a pururea activi și, pe când învățătorul (mai ales cel sătesc) se ocupă cu cei mai înaintați, cei începători se pot pune la scris. Alt folos al învățării cititului scriind e că se face de prisos silabizarea și se întroduce de sine insonarea. Pe întîiele pagini sânt elementele desemnului și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evrei. De acolo țipete și vaiete în toată Europa. Mihai Vodă (Sturza) scotea în fiece zi zeci de evrei din țară, tot peste Dunăre, și nimeni nu zicea o vorbă, D. Cogălniceanu, care era pe atunci redactor al ", Foii (oficiale) sătești", poate să mărturisească câte sentențe de scoatere preste otar s-au tipărit în "Foaia sătească". Dar pe atunci exista autoritate: Domnul era Domn, judecătorul judecător, poliția poliție. Astăzi sânt lăsate în știrea lui Dumnezeu, iar fraza sforăitoare și cârciocul advocățesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zi zeci de evrei din țară, tot peste Dunăre, și nimeni nu zicea o vorbă, D. Cogălniceanu, care era pe atunci redactor al ", Foii (oficiale) sătești", poate să mărturisească câte sentențe de scoatere preste otar s-au tipărit în "Foaia sătească". Dar pe atunci exista autoritate: Domnul era Domn, judecătorul judecător, poliția poliție. Astăzi sânt lăsate în știrea lui Dumnezeu, iar fraza sforăitoare și cârciocul advocățesc sânt chemate a înlocui și minte, și prevedere, și autoritate, și tot. Astfel, vestita fracție
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întîmplîndu-se așa caz - el ar da loc la un lung conflict diplomatic, pe când atuncea falanga era de ajuns pentru a mănține autonomia internă a românilor, iar notele diplomatice erau floare la ureche. În zilele lui Mihai Sturdza în fine "Foaia sătească", al cărei redactor era d. M. Cogălniceanu, cuprindea zilnic decrete de esmitere peste Dunăre de vagabonți și escrochi ovrei, încît cu sutele îi luau slujitorii din urmă și-i depuneau pe pământul fericit al Dobrogei. Astăzi ar țipa toată Europa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ajung indi vizi spre a umplea cu ei aceste goluri create în mod artificial, acolo ei întind mâna în pușcăriile țării sau în cele străine pentru a scoate deputați de coleg[iul] IV din ele, făcând astfel, din vrun scriitor sătesc din Ardeal, urmărit pentru escrocherie, profesor de școală secundară și deputat în Sfatul țării. Lista detaliată a alegătorilor colegiului I de Argeș, pe care o publicăm și azi în capul foii, arată ce fel de nație este aceea în care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se împiedica pe extremă, când fugea, de propriul lui organ procreativ și noi strigam: hai Puloș! hai Puloș!) și în plus băiat plin de viață, cu toate că mediocru la învățătură. Era regățean, taică-său, un om cu stare, proprietar de moară sătească, pe undeva prin Teleorman. Avea rude în orașul nostru și de aceea venise aici, în loc să se fi dus la Pitești sau Turnu-Măgurele. Szekely era un ungur distins, de o eleganță deosebită, simpatizat în tot liceul pentru că vorbea românește perfect și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu știai sigur dacă, cine știe din ce pricină și cu toate că te arătai prietenos cu el, nu va deveni mușcător și nu-ți va insinua o măgărie sau chiar ți-o va formula direct, cu o brutalitate deșănțată de golan sătesc. Acceptai însă să plătești, distracția era mare. Ceea ce avem în noi murdar și abject, te pomeneai că se trezește și își cere drepturile și îți spuneai că decât să riști ca acest gust pentru ceea ce e urât și josnic să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un craniu; și-a terminat bărbieritul, s-a îmbrăcat și s-a dus cu el la poliție; cum el știa cine și în ce an fusese îngropat acolo, nici trei zile nu i-au trebuit judiciarului să descopere o crimă sătească: un, țăran văduv, foarte bogat și destul de bătrân, se recăsătorise cu o muiere, care, să pună mâna pe averea lui, îl omorâse într-o noapte în somn cu o andrea pe care i-o înfipse într-un loc bine studiat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țină până la pensie. Le găseai pe raft la mercerie, în teancuri de câte douăzeci, pătrățoase, în carourile alea vișinii pe fond verde (la partea estetică, stăteau mai prost). Astăzi, poți să cauți oriunde, de la prăvăliile de pe Calea Moșilor, la magazinul sătesc din Dolhasca; nu mai există. Lumea nici nu își mai amintește de ele, râde de tine, dacă întrebi. Oamenii scot din buzunare niște șervețele subțiri, neterminate, albe și moi ca hârtia igienică turcească. De la mamaie la copii, și de la țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Devenirea tri-stadială a naționalismului / 70 Tabel 4. Planul de învățământ prevăzut de Regulamentul școlilor din Moldova, 1835 / 86 Tabel 5. Situația școlilor urbane din Țara Românească și Moldova / 88 Tabel 6. Evoluția numărului de învățători și a elevilor din școlile sătești din Țara Românească / 89 Tabel 7. Data introducerii învățământului primar obligatoriu și rata înrolării în 1870 / 143 Tabel 8. Evoluția ratei de înregimentare a populației școlare în învățământul primar în context internațional, 1870-1940 / 145 Tabel 9. Evoluția ratei de înregimentare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt tip de instrucție) la școlile sătești a fost decretată în 1716, la inițiativa lui Frederic Wilhelm I de a crea statului prusac puternic birocratizat și centralizat o națiune pe măsură. Dacă în pragul anilor 1700, Prusia era considerată "un stat fără națiune", Frederic Wilhelm I a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de competiția școlilor private, care reușeau să încorporeze un număr însemnat mai mare de elevi decât o putea face învățământul public. Regulamentele școlare pentru cele două principate nu conțineau nicio prevedere despre învățământul elementar rural, astfel că rețeaua de școli sătești a fost articulată cu întârziere față de școlile din mediul urban. Infrastructura școlară a învățământului sătesc a fost asamblată doar începând cu anul 1838. În ciuda acestui retard organizatoric, într-o perioadă mai scurtă de un deceniu (1838- 1847) au fost întemeiate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]