2,895 matches
-
locul nostru că blestematul de pământ o să trebuiască în final să te înghită, până când o să fii turnat pe gât până la capăt. SEPP BOTDEJIGODIE (foarte liniștit încă luându-și gustarea): Acum am ciugulit destul Din oamenii putreziți de lumea asta Sunteți sătui de lume cum sunt eu de mine Al meu Euînsumi aparține întregii lumii înfundate Ar trebui să nu mai fiți văzuți Ar trebui să nu mai puteți fi recunoscuți (Fiul și Nevasta merg posomorâți) Înainte de viața mea povestește Fructul o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apucat să devoreze toți copiii pe care Rhea, soția sa, Îi aducea pe lume. De fapt, se temea ca profeția conform căreia va fi la rândul lui detronat de unul dintre fii să nu se adeverească. Urmarea poveștii este cunoscută: sătulă să-și mai vadă progeniturile ingurgitate, Rhea Îi va da, În locul lui Jupiter, un pietroi Înfășurat În scutece, pe care el Îl Înghiți fără să clipească; acest Jupiter, devenit adult, Îl va detrona și-l va exila În Latium. În
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
spectaculos cu ele. Ionel Teodoreanu se duce din casa bunicilor la școală cu sania trasă de cai. La fel se plimbă iarna Felix și Otilia în București la 1910. Pascalopol deține la moșie trăsuri și cai de călărie. O femeie sătulă de soțul ei, într-o povestire de G. Brăescu, alege brusc libertatea coborând din sanie și fugind pe câmpul înzăpezit. Sania o trag caii. Doar Messerul astrolog îl plimbă pe Princepele lui E. Barbu într-o sanie trasă de cerbi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
din povestirile lui Bacalbașa sunt indiferenți („moft, dă-i o chinină”), brutali sau chiar sadici. Un soldat înnebunește din bătăile superiorilor, crede că are un sfânt în cap. E internat, bănuit de simulare, și i se fac șocuri electrice până când, sătul de tratament, se aruncă pe fereastră. Sanitarii se poartă și ei strașnic cu soldații bolnavi făcând injecțiile „melitărește”. Nu mai blânzi sunt medicii lui Ștefan cel Mare, dar ei au scuza epocii. În piesa lui Delavrancea par, mai ales Șmil
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Dar evident că el va colabora cu miliția populară. Între 1945 și 1989 se întinde un ocean de pace și de literatură cu personaje cazone pacifiste, literatura de acest fel fiind de cea mai slabă calitate, ca și armia română. Sătule, se vede, de o lungă inactivitate, personajele militare reale se desfășoară din plin în decembrie 1989. Literatura de inspirație militară a acelui moment memorabil nu s-a scris încă. Pentru urechile și sufletul personajelor Curat constituțional! Muzica! Muzica! Ghiță Pristanda
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
zbucium al adolescenței, a devenit conștient de capacitățile sale și s-a hotărât să profite de pe urma lor. Colegii i se păreau nătângi, iar profesorii - mediocri. Pentru că Îi plăcea să-i manipuleze pe ceilalți, a ajuns capul unei găști de băieți sătui de școală și a trăit povestea banală a unui Napoleon de cartier. Îi incita să comită mici furturi, Îi plăcea să dispună de mulți bani, să umble cu droguri și, Într-un final, s-a lăsat de școală, susținând că
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
din 1 decembrie 1921‐ este de îndrumător al conștiinței sociale și controlor al vieții publice” el „nefăgăduind nimic altceva d ecât: credință și sacrificiu, muncă și cinste”. Ziarul se adresa îndeosebi preoților, învățătorilor, gospodarilor, oamenilor de dreptate, „cinstiți, harnici dar sătui de vorbe goale...” Apărea sub conducerea unui comitet, redacția și administrația în Bârlad, str. I.C. Brătianu nr. 25, iar tipografia la N. P. Peiu. * Biblioteca din Bârlad deține 11 numere din „Brazdă nouă” din anii 1923,1924, 1925, 1927, 1928
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și pârjolul prin fonduri pentru acest motiv trebuie să ne dea de gândit. Când îi văd pe vecini, de la bl. 32, cântând toată ziua, jucând barbut, înjurând, trândăvind, mă întreb cât mai poate încuraja statul nemunca ? E drept că unii "sătui" de muncă de pe aici au șters-o la furat prin Europa. Dar nu e drept să fie plătiți niște puturoși care adună un sac de uscături într-o zi, cârtind că (încă) primesc puțin pentru "efortul" lor ! Altfel spus: avem
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
varietatea. În plus, atunci când psihologii au întrebat 387 de persoane: „Din ce motiv vă opriți din mâncat?”, s-a constatat că bărbații și femeile au dat răspunsuri diferite. Firește, mai întâi de toate, toți au răspuns „Mă opresc atunci când sunt sătul, când nu mai mi-e foame”. Dar dacă analizăm celelalte motive date de participanții la acest studiu, remarcăm că în al doilea rând bărbații spun: „Când nu mai am nimic în farfurie”, în timp ce femeile răspund: „Dacă mâncarea nu este chiar
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Persius 164, poet satiric contemporan cu Petronius, privitoare la gloria eternă obținută prin artă. Versurile următoare descriu, de fapt, intențiile operei din acest moment încolo, parodiind și tipul uneori rezumativ de prezentare a episoadelor anterioare din versurile unor epopei: Lesne sătul de socratica turmă, să lase mai slobod/ Hățul să zăngăne armele lui Demostene cel Mare/ să-l înconjoare romanele cete scăpate de-accentul/ Grecilor și să-l inspire, schimbându-i de-asemenea gustul/ Forului, smuls uneori, să-i alerge condeiul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
respectiv: zece zile de carceră, ceea ce înseamnă înfometare ("trei sute de grame de pâine pe zi și mâncare caldă o dată la trei zile") și accentuarea slăbiciunii fizice, încât îi va veni greu "să revină la starea de acum, nici de om sătul, dar nici chiar mort de foame, cu ceva vlagă în trup"181. În lagăr există întotdeauna un termen de comparație superior în ce privește suferința. Totul se măsoară pe o scară negativă, astfel încât valoarea zero, care înseamnă absența suferinței, devine punctul superior
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să construiască relațiile de prietenie care l-au determinat să dedice romanul Primul cerc prietenilor săi din șarașka: Cei care se aflau pe arcă erau ei înșiși imponderabili, așa cum erau și gândurile lor. Nu le era foame, deși nu erau sătui. Nu aveau fericire și de aceea nu îi încerca neliniștea de a o pierde. Mințile lor nu erau ocupate cu meschine interese de serviciu, cu intrigi, cu promovarea, umerii lor nu erau împovărați de preocupările pentru locuință, pentru combustibil, pâine
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Dioclețian, atât de însetat de noi recruți, la un moment dat a permis ca Maximian și Galerius să facă niște purificări între soldați pentru ca, mai apoi, să se pronunțe personal în vederea îndepărtării soldaților creștini, despre care Galerius spunea că e sătul de prezența lor în rândurile armatei sale. Trebuind să întreprindă campania germanică pe Rin și Dunăre, Galerius intenționa să ia cu sine doar soldații păgâni din Iliria și din Moesia, cu sprijinul cărora îl învinsese pe regele Narses (293-302), sperând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
loviți de nevoi și de sărăcie, morarii - rubiconzi și veseli, hălăduiesc în locuințe monumentale, ceea ce reflectă traiul de mizerie al producătorului grâului, cel de huzur al speculanților pâinii.” ...” Dacă lacrimile celor flămânzi se prefac în mărgăritare pentru vanitatea neroadă a sătuilor... statornicia și liniștea societății se tulbură! Cei care au urechi de auzi t să audă!” * Anul 2008. Prețul grâului - 0,35 lei kg la țăranul producător și 0,70 lei prețul covrigului la comerciantul din colțul străzii. Ocupate cu problemele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
bunicul povestea împăratului Roșu. Pe atunci vedeam cu ochii închipuirii, prinți cu bucle de aur și prințese diafane în rochii vaporoase, care de abia atingeau pământul, în trăsuri de aur, înconjurați de rude și sfetnici gravi și înțelepți, popor civilizat, sătul și cu cartea de muncă la zi, cu flori în mână și bucurie în priviri. Dar totul a fost întors pe dos aici. Un prinț cu vădite semne de chelie ereditară, cu mireasă cu chip comun, ce parcă dorea să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în grupuri, probabil majoritatea constructori, cu hainele mânjite de var sau vopsele, cu fețe obosite dar vesele, trăgând scaunele cu mișcări repezite, strigând după ospătară să le aducă vin și să dea măgăoile acelea să cânte mai tare, că-s sătui de toate și tu-i ceara și Dumnezeii... O veselie plină de neastâmpăr puse stăpânire pe el când ospătara, fără să ia aminte la făptura lui uscată, cu picioarele strâmbe, ascunse încrucișate sub scaun, desfăcu grațios cu un gest larg
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Brrr, ce atmosferă englezească. Dacă nu ar fi acea curiozitate perfect omenească de afla până la urmă cine va trebui să fie dat pe mâna călăului, nici picați cu ceară nu am sta până la sfârșit cu ochii holbați la ecran. Sătul de Poirot, ce mi-am zis? Parcă-i mare brânză să scrii și tu un scenariu de film la care să se uite alții, stând ca lipiți de scaun? Și nu numai atât vreau. Nici nu mă apuc de scris
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ceva mai răcoare. Ferestrele deschise la maximum îi ofereau posibilitatea să trimită fumul direct în atmosferă. Tot în același timp, putea să privească și să se bucure de spectacolul gratuit oferit de natură, transformând călătoria într-un veritabil cinematograf panoramic. Sătul de atâtea seminarii, colocvii, examene; precum și de același peisaj citadin în care se mișca permanent, cu funcționari nervoși, puși pe harță și mereu în întârziere din cauza mijloacelor de transport în comun, acum, în timpul călătoriei, trebuia să uite de ei și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puf, care plutesc deasupra unor livezi cu pomi roditori, încărcați cu fructe zemoase și parfumate, bune de mâncat; izvoare cristaline din care te poți adăpa oricând; câmpii cu plante și flori exotice, multicolore, chiar și cu animale pașnice și permanent sătule. O întrebare, la care încă nu știa ce să răspundă, îl chinuia mai mult ca orice: Sfera a venit spre el sau el s-a apropiat de sferă? Când nu se mai aștepta la nimic bun, când pierduse orice speranță
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În ultimele zile, bărbații, femeile și, mai ales, copiii se culcau și se sculau visând, cu gândul la hrana îmbelșugată și suculentă din jurul peșterii. Venise timpul confruntării. În curând vor da ochii cu uriașul animal de pradă, lacom și niciodată sătul, ce pândea fără întrerupere la intrările și ieșirile din peșteră. Acesta, permanent pe urmele lor, nu le lăsau posibilitatea să facă nici un pas în afară și făcea aproape imposibilă orice încercare a lor de a culege ceva din roadele bogate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu zăpadă, să își hrănească câinii epuizați de puteri după atâta drum, să mănânce din bucatele aduse în sanie, să se odihnească puțin în interiorul cortului, căptușit cu piele de ren și... din nou la drum! Într-adevăr, după odihnă, câinii sătui, vrând să arate de ce sunt în stare, au smucit sania chiar în secunda când și stăpânul a împins-o. De la început au pornit-o în viteză. Va fi cea mai plăcută etapă din călătoria sa. Cerul senin, nici urmă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dușmanul nu doarme!" o știe și un copil mic. Așa că l-au închis în magazia cantinei. Unde era frig și destule alimente. Câte în cămara notarului Plașkin. Dimineața, când au vrut să-l scoată și să-l împuște, Sâlkin era sătul. Dar nu l-au mai împușcat pentru că ai noștri s-au repliat și au recucerit comuna Rander. Deci, revenind glorioasele trupe a lor noștri, pe cine au găsit la Rander? Pe Grigori Ivanovici Sâlkin, al treilea fiu al lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
o caute pe Lidia Mihailovna, cică "marea sa iubire". Așa că l-au închis în magazia cantinei. Unde era frig și destule alimente. Câte în cămara notarului Plașkin. Dimineața, când au vrut să-l scoată și să-l împuște, Sâlkin era sătul. Dar nu l-au mai împușcat pentru că și dușmanii s-au repliat și ei și au recucerit comuna Rander. Unde de cine au dat? De Grigori Ivanovici Sâlkin! Care, deși sătul, pretinde că este al treilea fiu al lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
să-l scoată și să-l împuște, Sâlkin era sătul. Dar nu l-au mai împușcat pentru că și dușmanii s-au repliat și ei și au recucerit comuna Rander. Unde de cine au dat? De Grigori Ivanovici Sâlkin! Care, deși sătul, pretinde că este al treilea fiu al lui Ivan Ivanovici Sârkin. Dar pe Ivan Ivanovici îl cheamă Sârkin și nu Sâlkin! Înțelegând că este vorba despre un ticălos, despre un spion, l-au închis în magazia cantinei. Unde era frig
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cantinei. Unde era frig și destule alimente. Câte în cămara notarului Plașkin. Însă dreptatea învinge întotdeauna: ai noștri au restabilit hotarul istoric, au recucerit în mod eroic Rander și l-au găsit din nou! pe Sâlkin. Care era groaznic de sătul. A șaptea dimineață, când au vrut să-l ducă să-l împuște, l-au găsit pe Grigori Ivanovici Sâlkin mort de sătul ce era în magazia cantinei. "Să iei ultima cină timp de șapte nopți e periculos!" a spus, dând
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]