15,319 matches
-
faptul că ambele tabere căutau să convingă publicul neutru atât de justețea cauzei ce o susțineau, cât și de iminenta victorie a acesteia pe viitor. Din acest punct de vedere, retorica cremaționistă a fructificat prezența lui Șerboianu în paginile Flăcării Sacre, nu doar prin simpla tratare a unei subiect spinos de către un cleric ortodox convertit, ci, mai ales, exagerând efectele acesteia. Astfel, Flacăra Sacră sublinia cu mare satisfacție, în câteva rânduri, faptul că Șerboianu, prin intervențiile sale, determinase chiar o schimbare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe viitor. Din acest punct de vedere, retorica cremaționistă a fructificat prezența lui Șerboianu în paginile Flăcării Sacre, nu doar prin simpla tratare a unei subiect spinos de către un cleric ortodox convertit, ci, mai ales, exagerând efectele acesteia. Astfel, Flacăra Sacră sublinia cu mare satisfacție, în câteva rânduri, faptul că Șerboianu, prin intervențiile sale, determinase chiar o schimbare de atitudine în rândul clerului ortodox lucru neadevărat de altfel: "Ca un succes al publicației noastre și ca o consecință de recunoaștere quasi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este foarte adevărat faptul că preoții ortodocși înșiși, în ciuda deciziilor sinodale din 1928 și 1933, continuau și continuă să săvârșească serviciul religios pentru cei incinerați. Parcurgerea tuturor rapoartelor de activitate din perioada interbelică ale Societății "Cenușa", parcurgerea colecției revistei Flacăra Sacră, precum și a materialului documentar aflat în arhiva Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane (ACCU) din București, privind mișcarea cremaționistă și crematoriul Cenușa, nu relevă faptul că Calinic Popp Șerboianu ar fi deținut vreo funcție în cadrul societății și, nici măcar, situația în care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la Crematoriul Cenușa pentru construirea unui columbariu principal și a unui preconizat parc al edificiului, care ar fi cuprins inclusiv o monumentală fântână arteziană (conform planurilor arhitectului Ioan Trăjănescu), se ridicau la un cost foarte mare. Prin urmare, în Flacăra Sacră, la 1939, se publica un apel adresat tuturor membrilor societății, dar și simpatizanților cremațiunii neînregimentați în societatea Cenușa, precum și acelora "care doresc progresul, civilizația și pietatea"109, de a contribui financiar la realizarea acestui proiect. Suma totală implicată ar fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
împrumuta societatea, suma urma să fie restituită familiei)110. Acest apel s-a repetat în mai multe numere ale revistei, prezentându-se și numele celor care au acordat acest împrumut societății Cenușa. Astfel, în numărul din noiembrie al revistei Flacăra Sacră apar 14 persoane care au făcut acest gest, ultimul dintre aceștia fiind Calinic I. Popp Șerboianu, cu un împrumut de 10.000 de lei. Gestul arhimandritului reliefează, din nou, implicarea sa militantă în cadrul mișcării cremaționiste din epocă 111. O altă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremaționiste din epocă 111. O altă dovadă a adeziunii arhimandritului în mișcarea cremaționistă din România interbelică o reprezintă participarea acestuia la un concurs organizat de Societatea Cenușa în 1937. A fost vorba despre un concurs ce propunea cititorilor revistei Flacăra Sacră găsirea unei inscripții potrivite, formate din cinci cuvinte, pentru frontispiciul crematoriului care "să corespundă tradițiunii și eticei religioase a tuturor credințelor și pentru a sintetiza filosofia vieții în fața realității crude a finalului inevitabil"112. Șerboianu trimitea astfel o propunere care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care "să corespundă tradițiunii și eticei religioase a tuturor credințelor și pentru a sintetiza filosofia vieții în fața realității crude a finalului inevitabil"112. Șerboianu trimitea astfel o propunere care sintetiza crezul său cremaționist: "toate sunt cenușă, țărână, umbră!"113 Flacăra Sacră a continuat să pomenească în paginile sale ecourile articolelor arhimandritului asupra cremațiunii. Cea mai relevantă dintre acestea ar fi o informare publicată în noiembrie 1936, când cititorii revistei erau informați că "forurile superioare bisericești"114, ca urmare a activității lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca toți să știe să se ferească din vreme"120. În consecință, la finalul articolului îndemna cititori să-și găsească drept ancoră a existenței modelele oferite de școală și mai ales biserică. 25 de ani mai târziu, în revista Flacăra Sacră, arhimandritul revenea asupra intervenției sale din 1910, clarificând-o din punctul de vedere al opțiunii sale pro cremațiune 121. Explicațiile pe care le vehicula porneau de la ideea că orice discuție/dezbatere despre tematica incinerării umane încorpora o latură subiectivă implicită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
situația cu cea a unui bolnav, care ar trebui să fie tratat. Prin urmare, cea mai mare stavilă pentru însănătoșirea acestuia o vedea în spiritul vremii și în "reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe". Șerboianu era prezent în paginile revistei Flacăra Sacră de la primul număr al acesteia, în decembrie 1934. Acest lucru demonstrează că, în acel moment, arhimandritul trecuse pe deplin în tabăra celor susținând arderea cadavrelor. Rolul său în cadrul mișcării cremaționiste din România interbelică devenea fundamental, fiind primul (dar și ultimul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
război a renunțat la orice activitate ecleziastică. Moare în 1969, fiind incinerat, iar urna cu cenușa sa a fost înhumată în Cimitirul Orășenesc din Oradea 127. Cel mai consistent și reprezentativ studiu al activității publicistice a lui Șerboianu în Flacăra Sacră, precum și pe tărâmul cremațiunii, a fost cel dedicat Cremațiunii și religiei creștine. Acest studiu a apărut, cu intermitențe, în 16 numere ale revistei între decembrie 1934 și aprilie 1936. Datorită complexității și dimensiunii sale am preferat să editez toate textele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
legătură cu cremațiunea, sub acest titlu, care mi se pare cel mai potrivit pentru a denumi activitatea sa în domeniu. La nivel general, contribuția lui Șerboianu devenea fundamentală raportată la scopurile declarate urmărite de cremaționiștii români, prin apariția revistei Flacară Sacră. Astfel, programul publicat în primul număr al revistei, din decembrie 1934, reliefa traseul viitoarei lupte, în condițiile opoziției față de cremațiune, mai ales, din partea Bisericii Ortodoxe Române: "incinerarea să fie considerată egală ca utilitate și scop cu înhumarea, să se bucure
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
332 470 602 580 480 364 581 230 261 243 Deși retorica tradiționalistă ortodoxă scăzuse în cantitate în deceniul patru al secolului al XX-lea, ea se manifesta încă extrem de vehement la adresa cremațiunii. Acesta ar fi contextul apariției revistei Flacăra Sacră. Semnificația apariției acestei publicații a fost multiplă. Pe de o parte, cremaționiștii români aveau de acum o tribună de unde să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să răspundă tuturor acuzelor și zvonurilor apărute legate de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost multiplă. Pe de o parte, cremaționiștii români aveau de acum o tribună de unde să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să răspundă tuturor acuzelor și zvonurilor apărute legate de ideea cremațiunii umane. Prin Flacăra Sacră, urmând un model occidental, se putea trece la o nouă etapă în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
culturi teologice, capacitatea de identificare a unor posibile argumente de natură teologică și nu numai, precum și, raportat la momentul reprezentat de anul 1934, un act de mare curaj. Prima parte a studiului său apărut în numărul 1 al revistei Flacăra Sacră a fost semnată de către arhimandrit cu un pseudonim, pe care, după unele indicii, se pare ca l-a mai folosit în alte apariții ale sale din presa vremii: Piconșer. De altfel, în al doilea număr al Flăcării Sacre se preciza
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
revistei Flacăra Sacră a fost semnată de către arhimandrit cu un pseudonim, pe care, după unele indicii, se pare ca l-a mai folosit în alte apariții ale sale din presa vremii: Piconșer. De altfel, în al doilea număr al Flăcării Sacre se preciza limpede că sub pseudonimul Piconșer era vorba despre Șerboianu, care era lăudat pentru "îndrăzneala" sa de a sparge "canoanele" Bisericii Ortodoxe Române, printr-un act sinonim cu eroismul: "este primul cleric de la noi, care are curajul, demn de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ignoranței teologice, dar și profundei lor necredințe. Șerboianu dădea exemple din Vechiul și Noul Testament, arătând netemeinicia afirmației (Ezechiel, Isaia, Sfântul Pavel etc.)171. Însă crezul său cremaționist se afirmă cu cea mai mare forță într-un articol publicat în Flacăra Sacră la începutul anului 1938. În acest caz, Șerboianu folosea drept pretext de expresie ideea de fericire. O definea ca fiind armonia între indivizi, însă constata cu amărăciune că în acele vremuri conceptul de fericire era greșit înțeles, indivizii căutând să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca să arate concordanța învățăturilor creștine cu practica cremațiunii. În fapt, revista Flacăra Sacră consacra fiecărei sărbători religioase spații largi de expunere, urmărind același scop explicit. Desigur, arhimandritul Calinic I. Popp Șerboianu era cel mai potrivit să deslușească în sens cremaționist semnificația acestor sărbători și să transmită gândurile bune ale adepților cremațiunii către posibili
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asupra semnificației sărbătorii pascale din 1938, el vorbind în numele unui întreg corp al cremaționiștilor români din care se simțea, pe deplin, că făcea parte. Forța mesajului era dublată prin referința directă la divinitate și la istorie: "Cei de la revista "Flacăra Sacră" continuându-și cu încredere, acțiunea de lămurire, ca ceia ce lucrează nu este în potrivnicie cu învățătura Mântuitorului și nici în vrăjmășie cu sfânta noastră biserică, cu umilință plecându-se înaintea Aceluia Care de veacuri strigă întregii omeniri: "Veniți de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
această perspectivă, ceea ce interesează este, mai degrabă, ultima parte a studiului, unde arhimandritul sintetizează, concluzionând pe marginea lucrării lui Maizières. Conform lui, religiile sunt grefate una peste alta, având faze de dezvoltare similare cu cele ale existenței umane. Dar caracterul sacru al religiei este dat de către "fondul comun de sentimente și idei religioase care se găsește la întreg neamul omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii"187. Un punct
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!..."190 Ultimul articol publicat de arhimandrit în revista Flacăra Sacră datează din ianuarie 1939. Are un titlu cu iz profetic, Șerboianu parcă anticipându-și moartea, survenită doi ani mai târziu. El tratează o problematică spinoasă a acelor vremuri și nerezolvată până astăzi, și anume dorința exprimată de cineva, ca ultim
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ionescu, senator și prefect al județului Baia, Ion Ciorăneanu, secretar particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care nu trebuie să surprindă deoarece această revistă a fost cea mai vehementă voce din presa de orientare ortodoxă împotriva cremațiunii. Prima parte a studiului său dedicat relației dintre cremațiune și religia creștină, publicat în numărul inaugural a revistei Flacăra Sacră, făcea ca Glasul Monahilor să-l "taxeze" în termeni radicali. Șerboianu era considerat un "derbedeu", un "amărât", care s-a apucat, "pentru parale", "să facă teorie", adică să arate că "religia creștină nu poate fi împotriva cremațiunii"203. Glasul Monahilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
bisericii au altceva de făcut..."204. Câteva luni mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda interdicțiilor Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a demonstra o dată în plus inconștiența arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti cremațiune a acestuia din 1910. Prin urmare, această nouă intervenție din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cel de-al doilea era Nifon Ianculescu, care la un moment dat ajunsese pe la mânăstirea Bogdana. Atât Șerboianu, cât și Ianculescu erau aspru criticați în Glasul Monahilor pentru faptul că "slujeau" la crematoriu. Preluând informații din "revista de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]