1,533 matches
-
se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde pentru asta. Celălalt își înghiți saliva, respiră cu greutate și întinse mâinile într-un gest de rugăminte: — N-am fost eu, dom’ sergent. De ce-aș fi făcut-o? Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul om. Coșul, acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom... Se încearcă înghițirea salivei de către cel care răspunde, dar are gura uscată și, din acest motiv, înghite cam des. Unul pare mai dezinvolt și acela este Rodion. Și mata? Ce vei face? Antevorbitorii mei bat cîmpii.. Fără atac la persoană... Eu voi face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neatenție Raul și-a lipit gura de gura Dianei. Aceasta n-a zis nimic și a grăbit despărțirea ca să poată scuipa în voie. Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă. Te înveți, draga mamei, o să-ți placă în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pînă te lovea în cap. Acum însă, și-a inversat ordinea etapelor pentru care venise. Mai întîi o va jupui și apoi o va iubi. A scos cuțitul și, cu mișcări încete, se apropie de păcătoasă. Avea ochii injectați, puțină salivă pe la colțurile gurii, adică era pus pe fapte mari. Cînd Parșivu se întreba de unde să înceapă jupuitul, i s-a rupt filmul instantaneu. O măciucă l-a scos din lumea reală și l-a transformat într-un balot de proteine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tras capul spre ea și reacția lui Dorinel creștea în intensitate. Dar nu te mai trage înapoi, lasă-te conduse de mîna mea! Urma sărutul, lung, înădușitor, forțat și cu efect contrar scopului. Copiii se retrăgeau, Ramona era îngrețoșată de saliva de pe buzele băiatului și băiatul respira des, că prea s-a înădușit. Dezamăgiți de efectul "iubirii", s-au bucurat cînd s-au despărțit. Erau convinși că dragostea este o pacoste greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om de afaceri, Viorel. Pe măsură ce trecea timpul, femeia devenea tot mai iritată și își făcea sînge rău din nimic. S-a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și un neg imens contrasta cu pielea netedă a nasului. Cu tot bănetul lui, cred că n-aș opta pentru o viață cu individul ăsta, comenta malițios. Femeia îl dezvelește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inimă. Noroc de Dan, care nu era prea priceput în toate cele. În noaptea de după nuntă Dan a făcut ceea ce el credea că trebuie să facă și apoi a căzut într-un somn adînc. Sforăie încetișor și un firicel de salivă curgea abia văzut, la colțul gurii. Doamne, toți sînt așa de porci?! se întreabă Claudia plîngînd. Trage de plapumă, dar Dan ține și el la căldura patului conjugal și nu cedează. Similitudinea o exasperează și atunci face o criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mașina spre acasă. A început să claxoneze demențial și a blocat strada cu bolidul său. Tînărul șofer s-a speriat rău, a tras cît mai spre trotuar și a oprit. Bădăranul a venit spre geamul deschis al taximetristului și, adunînd saliva de care dispunea, l-a scuipat pe șoferul taxiului drept în față. Proprietate privată, tună sălbaticul bădăran. Dar... n-am... Proprietatea mea, auzi?! Degeaba încerci să-i explici turbatului că strada este domeniu public și nu proprietate privată. Săracul șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile și pantofii și menstrele și lacrimile și coșmarurile, dinții și saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cine o să fie? Încercând să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și așteptându-mă ca gustul și atingerea apei să mă năpădească rece și grea. În schimb, hârtia se rostogoli și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Freud, lângă Jung. Acesta-i trase un ghiont prietenesc, aranjându-i vertebrele Într-o ordine diferită. Freud continua să-și mănânce liniștit porția de broccoli cu năut, În timp ce Napoleon, care nu avusese timpul necesar să treacă pe la standurile cu mâncare, saliva În fața tăvii goale. — Am auzit c-ai avut ceva probleme cu americanii, spuse Freud cu nasul În farfurie. Napoleon nu răspunse imediat. La fel ca Înaintea marilor bătălii, știa cât de important era să amâni un asalt sau o replică
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își dezveli dinții încălecați și-mi întinse un deget. Saliva de satisfacție: - Ce scrii, tinere? Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu. - Da... Ba nu. N-am publicat nimic. - Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărora poți să le explici, spune Sophie, deloc impresionată de această izbucnire. Eu trebuie să plec acum acasă. Și partea ta? Mi‑o dai mâine la școală. Hans și‑a întins deja ghearele în direcția banilor, iar firul subțire de salivă din colțul gurii sugerează discret lăcomia. Da, da, imediat, i se adresează Rainer. Îți stă bine când bați pe cineva, se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui nu l‑ar mângâia niciodată, pentru că oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau de care aș putea profita, deși ei se opun, în fond, idealurilor mele. Și apoi mai am nevoie de 1. disciplină personală ha‑ha‑ha‑hi‑hi‑ha‑ha! Frații se prăvălesc unul peste altul și se împroașcă cu salivă de atâta râs. Iar ultimul lucru ar trebui să fie un proces care să se realizeze mereu ca replică la mediul înconjurător, îți poți închipui că eu am scris cândva chestiile astea? Nu, spune Anna. Oricum e un cuvânt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt pur și simplu alături unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
două femei sunt Sfânta Maria și Sfânta Marta, într‑un mod cam forțat, din moment ce Maria la vremea ei n‑avea decât un fiu, nu și o fiică. Hans înghite în sec, iar mărul lui Adam i se mișcă vizibil. Atâta salivă fără să fi băut măcar o bere. Sophie se scutură de toate și pleacă irevocabil. Lasă în urma ei două goluri, unul în Hans și celălalt în Rainer, pe care ea însăși nu le simte. Adesea, câte o fată aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui Procust, În fine, mizeriile adolescenței, de-abia după - marea literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ei, Doamne! i-am cunoscut pe toți Încă de pe vremea lui James Buchanan, căci eram copil de șase ani cînd a ajuns președinte! Aici se opri o clipă, se aplecă brusc Înainte cu balansoarul și scuipă o șuviță groasă de salivă Încărcată de tutun peste balustrada verandei, drept În mijlocul straturilor parfumate de mușcate, pe pămîntul gras. — Da, da! rosti el grav, lăsîndu-se din nou pe spate, În timp ce vecinii stăteau neclintiți, așteptînd flămînzi și atenți În Întunericul viu. Mi-i amintesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata imediat, lăsîndu-se din nou pe spate, a fost În l872 În Baltimore, pentru acel bărbat de seamă... pentru ostașul acela viteaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în care, Curtea Europeană de Justiție declarase această taxă ca fiind discriminatorie și ilegală. Doamne, oare cât somn trebuie să aibă în ei moșneguții aceia îmbrăcați ca niște clovni în roșu, cu babețică albă la gât, ca să nu le curgă saliva pe piept când dorm în ședință. Acești sărmani cocostârci obosiți, de la Curtea Consituțională, ar fi putut avea măcar minimul bun simț, că de profesionalism nu poate fi vorba aici, să citească decizia magistraților europeni care era deja publică de-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tuturor niște intimități de-ale victimei, sala râdea, animatoarele își mișcau fustițele pe ritm de samba, apoi prada era aruncată în brațele rudelor, care abia așteptau s-o smotocească, s-o piște, s-o scalde în lacrimi și bobițe de salivă. Dar nu, reușise să-și domine primul impuls și bine făcuse. Acum se simțea mai aproape ca niciodată de Leo, de Sabina, de Adelina, de tanti Cucu, de Zuza. De aia și lăsa acum Sfânta Treime peste figura în cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la început / nici n-au așteptat anotimpul prielnic), determină o reacție firească în ordinea viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din urmă / simțurile se atrofiază / mintea acceptă demența / și se retrage-n tăcere / într-un fir subțire de salivă / ce curge singur în colțul gurii încremenite. Nuanța elegiacă a poemelor, oricât se atenuează prin nota ironică, este evidentă în aproape toate creațiile din 2006, în care fiecare imagine a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]