26,276 matches
-
și zice că Șarik vine să-l viziteze, că atunci când a murit băiatul lui Găină a urlat toată noaptea, că acum poate să vorbească și din când în când are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
electorală, să zădărască biserica. Să vezi cum o să piardă voturi... Pe nebunul care lansase Ora profetică - a făcut un fel de rug în Piața Unirii și i-a dat foc, adepții au dansat în jurul lui și s-au rugat pentru salvarea orașului - ...pe nebun l-au ridicat pentru tulburarea liniștii publice, au cerut expertiză psihiatrică la Socola. E sucevean, de fapt. Dar știi ce-i nostim? Au publicat gazetele fragmente din textul lui și e foarte bine scris. Dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
amenințarea biciului cu va mai fi fost suficientă, Iguana Oberlus avea să inventeze o nouă pedeapsă prin care să-i determine să dobîndească putere din Însăși slăbiciunea lor. Așa că nu era cazul să le se spună că singura speranță de salvare era să vîslească spre est. Pentru ei nu mai exista speranță, nici un fel de speranță, căci nutreau convingerea că, orice-ar fi făcut, povestea lor avea să se sfîrșească acolo, legați de acele vîsle care le transformaseră mîinile În carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea noastră. Nu există altă soluție pentru a ieși din marasmul ăsta decît salvarea prestigiului. Prestigiul Coroanei, al Armatei, al Instituțiilor. Aceasta este calea pe care trebuie să mergem. Și o vom urma!" Pangratty aproape șopti: "și dacă e o cale care nu duce nicăieri?" Locotenentul Georgescu încremeni. Fața i se schimonosi, devenind de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din mușuroi în mușuroi. Cei care fac așa aproape sigur își pun singuri capăt vieții, încredințați că judecă bine întru salvarea ei. Pe cînd un om dotat cu fler și intuiție, cu o privire mai de sus asupra fleacurilor care ne înconjoară va ajunge la concluzia că doar mușuroaiele umede, proaspete sînt adevărate, acelea care au legătură între ele, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea de la Cantacuzino nu e decît un moment psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu?". Iar el a rîs cît a putut de tare și de demonstrativ, arătîndu-și dinții, deși nu-l prea avantaja gestul, "onoarea de a fi în capul listei, nici măcar dumneavoastră n-ați semnat. Chiar ar fi nemaipomenit ca acțiunea de salvare a Țării să înceapă de aici, din Vladia, capătul cel mai îndepărtat de toate cîte sînt înfierate în programul vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat seama că nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar Leonard Bîlbîie, un om într-un oraș atît de mare, încît în imaginația sa era la fel de amenințător pe cît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
supraviețui, ori să le asigure propriul lor mijloc de transport, cu speranța că vor reuși să găsească drumul de întoarcere către căminele lor. Din fericire, descoperiseră printre recife o mică ambarcațiune avariată, care trebuia să fi servit drept barcă de salvare pe corabianaufragiată, iar dulgherul de pe Marara aprecie că ar fi în stare, cu puțin noroc, să o repare, folosind pentru această marea cantitate de lemn de excelență calitate rămasă din corabie. Îl surprinse totuși să constate că încheieturile bărcii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât de adânc în lemn. A doua zi, însuși Miti Matái se strădui să-i explice celui mai în vârstă dintre naufragiați că singura lor speranța de salvare constă în recuperarea bărcii, desi celălalt insistă să fie primit - împreună cu oamenii lui - la bordul Mararei. Fermitatea care se putea citi în ochii Navigatorului-Căpitan, care refuză din cap, îl făcu până la urmă să accepte propunerea, astfel că la amiază spaniolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
abandonau copiii, care apoi plângeau ore întregi, ceea ce ii enervă și mai mult pe cei care îi păzeau. Cât timp puteau să reziste în situația asta? Plecaseră din Bora Bora cu intenția să organizeze o operațiune rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două catamarane o abandonează, unul pe la est și celălalt pe la vest, apropiindu-se rapid, în încercarea de a-i prinde la mijloc. Nu bătea vântul și nici nu era de așteptat să bată în acea zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe. Perlele. Atunci am nevoie de aer. Dar când să mă-mping din picioare de pe fund, nu pot. Nu-mi pot așeza picioarele sub mine. Curul mi s-a înțepenit. Medicii de la salvare ți-ar putea spune că, în fiecare an, cam 150 de oameni sunt prinși așa de o pompă de circulație. Îți prinde părul lung sau curul, și te îneci. În fiecare an, o grămadă de lume o pățește. Majoritatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de fier și acizi grași omega 3. Vederea capsulei de vitamine îmi salvează viața. Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci de litri pe minut. Asta-i cam două sute de kile forță. Marea problemă e că înlăuntrul nostru toate-s legate între ele. Curul e doar capătul îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe al doilea monitor, spune blonda, e ceva și mai trist. Acolo, în colțul celălalt, îl vezi pe fraierul care a intrat în segmentul A al programului, un babalâc care și-a pieptănat peste chelie șuvițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se strecura jos să distrugă toate pungile de Mylar care aveau printre ingrediente ardei gras. Așa s-a întâmplat. Fără să știm că fiecare avea același plan. Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întrebare pe care și-o pusese și ea de sute de ori În toți acești ani, analizând orice mărunțiș petrecut Între ea și Karl. și tot nu era sigură de răspuns. — Răbdare, călători osteniți, n-o să muriți voi de foame, salvarea-i aproape! Mick Își făcuse apariția pe ușa bucătăriei cu o tavă cu mâncare. Margaret l-a privit pe Adam cum mănâncă și a bucurat-o nespus să-l vadă hrănit. Tot mai auzea ultima lui Întrebare și Îi amintea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-ar fi părut și umilitor, ea, tocmai ea... își punea în joc toate relațiile și nu avea puține, se convingea de fiecare dată de marea calitate a oamenilor, aceea de a coopera, cu aleasă înțelegere, atunci când era vorba de salvarea unei loaze. Bineînțeles, tuturor acelor persoane atât de îndatoritoare, le vorbea despre o groază de situații absurde, ce-au generat o serie de scandaloase persecuții, îndurate de sărmanul copil care avea fără doar și poate sufletul anihilat și era pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă o să fie găsit de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a căzut cu capul de bordură, îngrozitor, apare și o salvare, sau nu, un taxi, mai bine... se lasă târât, picioarele lui țepene zgârie locul. Afară, pe sârmele de telegraf se adunaseră sute de rândunele. Ori eu visez, își zise, am halucinații, mi-e rău! Trecu strada prin fața poștei și pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe Ovidiu plecat, Sidonia se echipă de urgență și se grăbi să-și găsească salvarea la coafor. Știa că iar începe calvarul cu vopsitul părului în nuanțe dintre cele mai subtile, știa că numai dacă realiza un contrast izbitor și de bun gust se putea salva cât de cât ca aspect, putea să șadă alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o dată cum strângea ea apa și gândacii plutitori cu palmele, dantela de la rochie muiată, ce bine că a venit cealaltă Prietenă a mea care pupă câinii mei până în dinți și îi înghite pe jumătate, aș fi vrut să sun la Salvare sau la Pompieri, ceva, că nu mă descurcam, și iar fața ei expresivă și irezistibilă pentru mine, Miau mă pupă pe mână, Mamiii... cu ochișorii ei care privesc peste pupături scurte, râdem și bem și vorbim, păstrez distanță cu Pinochio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Pinochio vorbește la telefon și mă ia de umăr, Miau e în palma mea și mergem fericiți pe stradă vă dau foc la toți, vă împușc pe toți, vă fut în gură pe toți, unii sunt greșiți, iremediabil greșiți, fără salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde tot poate să piară, tot ce pare și nu e, dacă este, și ceea ce nu este nu este, negrul devine negru și albul alb și zâmbetul de după sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de durere și melancolie pe care autorul a reușit s-o construiască punând în valoare prin intermediul personificării o dramă convingătoare și emoțională. În această narațiune, mama este pusă în situația dramatică de a alege între moartea unui singur pui și salvarea celorlalți șase. La această cumpănă s-a ajuns din cauza lui ,,nenea”, puiul cel mare, care a uitat de prima spaimă și de vorbele prepeliței: Când te-i face mare, o să faci cum îi vrea tu, dar acum că ești mic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]