2,236 matches
-
arhetipului feminin decelabil în imaginea Sfintei Parascheva - Sfânta Vineri, „mama” cea bună și generoasă versus „mama” cea rea și răzbunătoare, pornind de la aspecte hagiografice și mitologice culese de pe ambele maluri ale Dunării. La sudul fluviului este semnalată prezența a mici sanctuare, grote sau izvoare „închinate” Sfintei Parascheva, „amenajate sumar, frecventate în majoritate de femei, venite să se roage și să se adreseze în mod direct Sfintei, fără intermediari (preoți) bărbați” (Mesnil, Popova, 1993 : 743). Imagini ale unor astfel de izvoare miraculoase
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de pelerinaj ori relicve, care își pot schimba pașnic „publicul-țintă” (din perspectiva pelerinilor, ținta însăși se schimbă), primind o altă categorie de pelerini ori mai multe categorii deodată (în bună înțelegere, chiar dacă rămân ferm pe pozițiile lor respective), cât la sanctuarele disputate (Ierusalimul este poate cel mai cunoscut dintre ele), fragmentate, deturnate, „reciclate”, confiscate, distruse (gradul zero al re-semnificării). Pentru a da un singur exemplu în acest sens, dintre locurile de pelerinaj menționate în cartea de față : Mănăstirea Nicula, în ultima
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
buldozerelor în ultima lună au figurat pe listele înaintate de noi la diverse organisme internaționale și date spre citire la postul de radio Europa Liberă. Am sperat ca un dram de rațiune să mai existe în mințile care decid soarta sanctuarelor istoriei noastre. Am crezut că un partid care face atâta caz de istoria României, cu care are de altfel tot atât de mult în comun cât extratereștrii din romanele științifico fantastice cu planeta Pământ, că un asemenea partid, deci, va ezita să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Vechi. Bucureștenii știu și mi-au spus-o și mie, provincialului care sunt, că lăcașul acesta străvechi este în primejdie. Strada care îl ocolea va trece fără milă peste el. Dacă furia distrugătoare de valori va atinge și acest minuscul sanctuar, se va mai adăuga o crimă la șirul lung al celor asemănătoare, cărora le-au căzut pradă unele din cele mai autentice comori ale tezaurului nostru. Într-o epocă în care peste tot în lume monumentele trecutului sunt ocrotite, restaurate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cucerirea Ierusalimului de către romani în anul 70, la sfârșitul primei mari revolte evreiești, readuce la ordinea zilei această doctrină apocaliptică. În fapt, cucerirea este considerată un preludiu al răscumpărării și, prin chiar acest fapt, al venirii lui Mesia. Orașul și sanctuarul lui ar fi fost nimicite ca să grăbească această venirey. Distrugerea Templului deschide era unei dominații complete a școlii de gândire fariseice, care stă la baza a ceea ce s-a numit iudaismul rabinicz. Răspunsurile rabinilor la suferință nu se schimbă radical
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a noua a lunii av 135 cu căderea în mâinile romanilor a Betarului, ultima redută a rebelilor, situată la doisprezece kilometri de Ierusalim; în sfârșit, "ararea" pământului Ierusalimului, aluzie la ridicarea de către Hadrian, în 136, în locul Templului distrus, a unui sanctuar păgân, orașul fiind rebotezat Aelia Capitolina și interzis evreilor. Ulterior, în aceeași manieră, acestei date emblematice i-a fost asociată expulzarea evreilor din Anglia în 1290, din Franța în 1394 și din Spania în 1492. Istoria este astfel absorbită de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lor. Mainz chiar este comparat cu Orașul Sfânt, iar căderea lui cu distrugerea celui de-al Doilea Templu. Cât despre martiriul evreilor de aici și, într-o mai mică măsură, cel al altor comunități, el ar corespunde unei reconstrucții a Sanctuarului. Nu este imposibil ca sacralizarea Mainz-ului să-i fi inspirat pe martiri, care, identificându-se cu preoții Templului, au ales moartea voluntară. Însă ei nu se opresc aici, ucigându-și și familiile, cum făcuseră sicarii din Massada. Evreii descriși în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
decisivă pentru cursul istoriei. Ea deschisese o nouă perioadă istorică, apropiind treptat națiunile de Dumnezeu. Cele două mari dezastre precedente, distrugerea Primului a celui de-al Doilea Templu, contribuiseră la formarea unei diaspore și la inventarea sinagogii ca înlocuitor al Sanctuarului. Prima distrugere a ajutat omenirea, deoarece, împrăștiindu-i pe evrei, le-a permis să răspândească mesajul divin printre națiuni. Cea de-a doua a instaurat un cult mai pur, a antrenat renunțarea la sacrificii și a favorizat conștientizarea omniprezenței divine
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
odinioară la Templu în a doua zi de Paști, potrivit Leviticului, 23:9-14. Biblia prescrie, în plus, să se numere, din această zi, șapte săptămâni până la sărbătoarea Shavuot, care marca sfârșitul recoltării orzului și începutul celei a grâului. După distrugerea Sanctuarului, doar practica computului cotidian al omer-ului s-a menținut. Această perioadă, pe de altă parte, a devenit una de semi-doliu. Motivul general invocat este o epidemie care, între Paști și a 33-a zi de la omer, ar fi provocat moartea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
e vorba de difuziunea prin contact a unui aceluiași sistem ideologic, în speță, acela care marchează "religia cavernelor" (ihid., p. 84)21. Întrucât picturile se găsesc destul de departe de intrare, cercetătorii sunt de acord în a considera grotele asemeni unor sanctuare. De altfel, multe din aceste peșteri erau nelocuibile, și dificultățile de acces accentuau caracterul lor numinos. Pentru a ajunge în fața pereților pictați, trebuiau parcurse sute de metri, ca în cazul grotei de la Niaux sau a celei de la Trois Freres. Grota
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost interpretate drept dovezi ale "magiei de vânătoare"22. Ipoteza este plauzibilă, dar unele din aceste opere ar putea fi interpretate ca reactualizarea unei vânători primordiale. Este, de asemenea, probabil că riturile erau celebrate în zonele cele mai profunde ale "sanctuarelor", poate înaintea unei expediții de vânătoare sau cu ocazia a ceea ce s-ar fi putut numi "inițierea" adolescenților 23. O scenă din peștera Trois Freres a fost interpretată ca fiind reprezentarea a unui dansator mascat 20 A. Leroi-Gourhan, Leș religions
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că există un cuplaj de valori mascul-femelă, de exemplu, bizonul (feminin) și calul (masculin). "Descifrată" în lumina acestui simbolism, peștera se revelă ca o lume organizată și încărcată de semnificații. Pentru Leroi-Gourhan nu e nici o îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor admite că sinteza pe care el consideră că a reconstituit-o nu ne revelă limbajul religiei paleolitice. Metoda sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bizonul (feminin) și calul (masculin). "Descifrată" în lumina acestui simbolism, peștera se revelă ca o lume organizată și încărcată de semnificații. Pentru Leroi-Gourhan nu e nici o îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor admite că sinteza pe care el consideră că a reconstituit-o nu ne revelă limbajul religiei paleolitice. Metoda sa îi interzice să recunoască "evenimentele" evocate în anumite picturi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ritualuri și rugăciuni, căci prin el are loc comunicarea cu Ființele supraumane. Nu cunoaștem semnificațiile religioase atribuite de oamenii neoliticului din Orientul Apropiat caselor și satelor lor. Se știe, doar, că, începând de la un anumit moment, ei clădeau altare și sanctuare. Dar în China se poate reconstitui simbolismul casei neolitice, pentru că există o continuitate sau o analogie cu anumite tipuri de locuințe din Asia de Nord și din Tibet, în cultura neolitică din Yangzhou există mici construcții circulare (circa 5 m
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pp. 315 sq. 31 K. M. Kenyon, Archaeology în the Holy Land, pp. 39 sq. Formula - "primul oraș din lume" - a fost criticată de G. Childe și R. J. Braidwood. După Kathleen Kenyon, primii natufieni construiseră, lângă marele izvor, un sanctuar care a ars înainte de ~ 7800. 32 Cf. E. Anati, Palestine before the Hebrews, p. 256, care admite interpretarea lui Garstang. Împotrivă: J. Cauvin, Religions neolithiques de Syro-Palestine, p. 51. 33 K. Kenyon, Archaeology în the Holy Land, p. 50. 34
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lerihon, indică existența unor credințe similare. Cultul craniilor este amplu atestat la Hacilar. La Cătai Hiiyiik, scheletele erau îngropate sub pardoseala caselor, însoțite de ofrande funerare: bijuterii, pietre semiprețioase, arme, textile, vase de lemn etc.38 în cele patruzeci de sanctuare dezgropate până în 1965 s-au găsit numeroase statuete în piatră și în argilă. Principala divinitate este zeița, prezentată sub trei aspecte: femeie tânără, mamă dând naștere unui copil (sau unui taur) și bătrână (întovărășită, adeseori, de o pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de o pasăre de pradă). Divinitatea masculină apare sub forma unui băiat sau adolescent - copil sau amant al zeiței - și a unui adult cu barbă, călărind uneori animalul său sacru, taurul. Varietatea picturilor pe pereți este uimitoare; nu există două sanctuare care să fie similare. Reliefuri ale zeiței, adesea înalte de doi metri, modelate în ipsos, în lemn sau în argilă, și capete de tauri - epifanie a zeului - erau fixate pe pereți. Simbolistica sexuală este absentă, dar sânul femeii și cornul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înalte de doi metri, modelate în ipsos, în lemn sau în argilă, și capete de tauri - epifanie a zeului - erau fixate pe pereți. Simbolistica sexuală este absentă, dar sânul femeii și cornul taurului - simboluri ale vieții - se întrepătrund deseori. Un sanctuar (înjur de ~ 6200) conținea patru cranii umane așezate sub capete de taur fixate în perete. Unul din pereți este decorat cu picturi reprezentând vulturi cu picioare de om atacând oameni fără capete. E vorba, desigur, de un complex mitico-ritual important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
desigur, o semnificație religioasă. Anumite sigilii de tip Gawra reprezintă diferite scene de cult (personaje în jurul unui altar împodobit cu bucranuri, dansuri rituale, animale emblematice etc.). Figurile omenești sunt puternic schematizate. Tendința nonfigurativă caracterizează, de altfel, întreaga cultură de la Obeid. Sanctuarele desenate pe amulete nu sunt copia unor edificii particulare, ci reprezintă un fel de imagine exemplară a templului. Statuete umane în piatră de var înfățișează probabil preoți, într-adevăr, noutatea cea mai semnificativă a perioadei de la Obeid este apariția templelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
monumentale 42. Unul din cele mai remarcabile este Templul Alb (~ 3100), de 22,3 x 17,5 m, înălțat pe o platformă lungă de 70 m, largă de 66 m și înaltă de 13 m. Această platformă încorporează resturile vechilor sanctuare și constituie un ziqqurat, un "munte" sacru al cărui simbolism ne va reține mai târziu (§ 54). 14. Edificiul spiritual al neoliticului Pentru ceea ce ne-am propus, ar fi inutil să urmărim difuziunea agriculturii și, mai târziu, a metalurgiei, prin Egeea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și animale, vase teriomorfe, imagini de măști divine) indică activități rituale. Către mijlocul mileniului al Vl-lea, se înmulțesc satele apărate de șanțuri sau ziduri și putând să cuprindă până la l 000 de locuitori 45. Un mare număr de altare și sanctuare și diverse obiecte cultuale vădesc o religie bine organizată, în stațiunea neolitică de la Căscioarele, la 60 km sud de București, s-au scos la iveală rămășițele unui templu ai cărui pereți erau pictați cu magnifice spirale în roșu și verde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o coloană de doi metri și o alta mai mică indică un cult al stâlpului sacru, simbol al lui axis mundi 46. Deasupra acestui templu era altul, mai recent, în care s-a găsit modelul în lut ars al unui sanctuar. Macheta reprezintă un complex arhitectonic destul de impresionant: patru temple situate pe un piedestal înalt 47. În Peninsula Balcanică au fost găsite mai multe modele de temple. Adăugate la nenumărate alte documente (figurine, măști, diverse simboluri nonfigurative etc.), ele indică bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Arborele Cosmic cu Stâlpul cosmic (columna universatis). Datările cu radiocarbon comunicate de Dumitrescu variază între ~ 4035 și ~ 3620 (cf. p. 24, n. 25); Marija Gimbutas vorbește de "în jur de 5000 î. Hr." (P- 11). 47 Hortensia Dumitrescu, "Un model de sanctuar descoperit la Căscioarele", fig. l și 4 (aceasta din urmă, reprodusă de M. Gimbutas, fig. l, p. 12). 48 După M. Gimbutas, "civilizația arhaică europeană" elaborase și o scriere (cf. fig. 2 și 3), deja către ~ 5300 - 5200, adică cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Typhon (cf. § 84). Dar cooperarea între Faurul divin și zei nu se restrânge doar la ajutorul dat în lupta decisivă pentru suveranitatea lumii. Faurul este, în egală măsură, arhitectul și artizanul zeilor, el conduce construcția palatului lui Baal și înzestrează sanctuarele altor divinități. Mai mult decât atât, acest Zeu-Faur are legături cu muzica și cântecul, tot astfel cum în numeroase societăți fierarii și căldărarii sunt, de asemenea, muzicieni, poeți, vraci și vrăjitori 57. La niveluri variate de cultură (dovadă de mare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume și le-a desemnat drept centre de cult"10. Mai apoi, zeii s-au mulțumit să comunice direct suveranilor planul cetăților și al sanctuarelor. Regele Gudea o vede în vis pe zeița Nidaba (aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) și pe un zeu care îi revelează planul templului 11. Modelele templului și cetății sunt, s-ar putea spune, "transcendentale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]