1,391 matches
-
aduc, putem chiar întreba persoana respectivă dacă nu mai are și alte observații de făcut. Cum majoritatea oamenilor care ne critică se așteaptă la un răspuns defensiv, să fim atenți ca în vocea noastră să nu apară nici o undă de sarcasm. Iată câteva exemple care ilustrează mai pe larg cum funcționează această deprindere. FIUL: Nu-ți pasă de mine. TATĂL: De ce spui așa ceva? (Solicită detalii. ) FIUL: Dacă ți-ar păsa, te-ai purta mai frumos cu mine. TATĂL: Ce-ai vrea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului Ciubărești ca „un roman satiric, pe alocuri memorabil prin sarcasmul coroziv”, cu o „metodă swiftiană la origine”. Dar, pe lângă anumite capitole de „istorie ieroglifică”, îndeosebi volumele În ajun și Uraganul cuprind episoade romanești de calitate, precum cele care analizează relația lui Vania Răutu cu Eliza Orleanu și cu Ivonna, călătoria
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Foiletoanele sale, realizate cu mijloacele literaturii, sunt ale unui ironist îndrăzneț, a cărui fantezie răstoarnă legăturile obișnuite dintre lucruri. Cultură imprimă stilului, adesea persiflant, ținută intelectuală. Ț. nu evita umorul popular, iar câteodată nuanță umorului sau amintește de Costache Negruzzi. Sarcasmul și frază caustica țintesc în puternicii zilei, aluzia la realitățile politice e transparență. Moartea lui Dule (reprodusa și în „Convorbiri literare”, 1898) imaginează o situatie caragialescă: reluarea, în toate gazetele, a unei informații neverificate și consecințele absurde ale faptului. Este
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
marginală pe șantiere sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
căderile” cu ochi de cenzor. Mă numesc, nu uit o clipă, Călin, nu Cato! Cititor asiduu al lui E. Lovinescu, mi am dorit realizări de aquafortist, nu de procuror și de pamfletar. Au rămas însă, ici colo, niște note de sarcasm, pe care dacă le aș fi eliminat sau atenuat, riscam să nu mai fiu autentic. în ciuda deselor mele situări à rebours, paginile fragmentarium-ului nu-s acrimonioase, încruntate, nici violent satirice. Am dat drumul repulsiei sau am ricanat doar în situații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În ultima vreme, Bălăiță vorbește, deseori, sarcastic, despre „sosul epocii”. Scriitorii cu succese pe plan social (Adrian Păunescu, de pildă) „fac parte din sosul epocii”, zice el. „Sînt trecători”: nu vor rezista Timpului, poate nici timpului vieții lor. Numai că sarcasmul său nu reușește să ascundă total invidia față de ei. Eu chiar îl suspectez că trage cu ochiul spre „sosul” care-i provoacă atîta dezgust. Dacă i s-ar oferi, n-ar da cu piciorul, cred, unui post mai bun decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i vor fi tovarăși de drum, și-a trădat „țîfna”, spunînd cu sarcasm, „zdrobitor”: „Nu mai încapi de «clasa muncitoare»”. Ce-o rodea la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez, apelînd la vorbele lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tragediei. Avea în comportarea sa, de cînd îl știu, un soi de disperare, poate însuși „sentimentul morții prin accident”, cum reflecta cineva. Vorbea la fel cu actorii și cu cîinele său. Ricana continuu. Nici pe șefi nu-i scutea de sarcasmele sale. Era însă un om de talent, novator, devotat, cum puțini sînt, muncii sale. Circumstanțelor defavorabile și nefericirii propriei vieți marcate de boală (diabet) le opunea mun ca încrîncenată, împinsă către perfecțiune. Regizor și director al Teatrului de Animație, era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
manifestărilor amatoristice. Orice lectură e, se știe, dublată de o reacție critică; orice festival înseamnă, în schimb, o defulare. * Revăzînd paginile din zilele precedente, realizez adevărul însemnării lui Cioran (al cărui Écart-element mă regalează și mă uluiește cu dezgusturile și sarcasmele sale, făcîndu-mă să mă întreb din nou dacă viața autorului a fost și e la înălțimea „literaturii” pe care o scrie) că „L’amitié étant incompatible avec la vérité, seul est fécond le dialogue muet avec nos ennemis” (p. 74
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tinerețe, el e un ghem de ambiții și ranchiune, vizibile, atît unele, cît și celelalte, în felul în care își face meseria. La ultimul „cap limpede”, așteptînd șpalturile, l-am observat cum le citește: figura lui exprima numai silă și sarcasm, întrerupte doar de satisfacția descoperirii unor greșeli în articolele celor care ocupă - după părerea sa - unul din locurile ce i s-ar cuveni. La o eventuală (deocamdată, improbabilă) avansare, pe nu puțini i-ar „popi”, după vorba Lăpușneanului. *Mă atrag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de partid ori al instituției pe care o conduce, păstrează, la modul ipocrit, o figură convențională, preocupată, rigidă. Prin grotescul ei, întîmplarea e antologică, bună de știut de către un prozator ca Fănuș Neagu sau de către un regizor cu apetit pentru sarcasm. E copioasă, halucinantă! Cică, după o „activitate complexă” la Podu Turcului, eroul acestei povestiri à tiroirs i-a făcut semn să-l urmeze „pe șestache” și l-a dus într-o poiană. Acolo, pe iarbă, masă lungă, cu de toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Noi frumuseți prefigurînd” (TV, 8 ianuarie 1989). Literatura bate realitatea? * Cînd a apărut pe ușă, am exclamat într-un fel care m-a surprins pe mine însumi: „A venit limbiotul!” Am vrut să sune a glumă, dar a ieșit un sarcasm. Porecla mi-a sugerat-o el însuși, vorbind cu o încîntare suspectă de cinism despre „trasul limbilor”, treabă scîrboasă și cînd se referă strict la literatură. A-ți recomanda propriul poem, propria recenzie etc., cum face, prin a spune „Să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l mai puteam auzi și citi și vedea, virtuala sa solidaritate În nefericitele „dezbateri” bucureștene de care, deși aflat deja la o salubră distanță, nu am știut să mă feresc. Destul să-mi amintesc În ce fel distribuia admirația și sarcasmul chiar față de unii dintre colegii săi de redacție, pentru a Înțelege, fără greșeală, unde, de ce și cum s-ar fi situat, acum. Sorin dispunea de un inatacabil bun-simț, de un sănătos și alert instinct al evaluării oamenilor și cărților, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dacă nu mă Înșel, Îl avea de la mama ei În acea suburbie bucureșteană. Faptul că mesajul nici nu s-a Întors la expeditor, cum s-ar fi cuvenit, nu mai adăuga, de fapt, nici o neliniște suplimentară, făcea doar parte din sarcasmul fatalității care continua, suverană, să-și facă mendrele cu noi toți. Am suplinit, În disperare de cauză, lectura noului volum cu cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care aș putea-o vedea astăzi ca un exercițiu pregătitor de adaptare la inevitabil. Liviu Petrescu Întruchipa civilitate și destoinicie, subtilitate cărturărească și elegantă demnitate. Discret și delicat, nu evita În știrile pe care mi le dădea despre România sarcasmul față de vedetele literare și politice profesionalizate În a-și lustrui duplicitatea. Inexplicabila noastră tăcere mutuală de după vizita mea la Cluj nu mai poate fi dezlegată. Scrisorile, puține câte sunt, Învie totuși timpul personajelor care am fost fiecare, speranța căreia Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și generații, lumea arată altfel, noi arătăm altfel. Parcă niciodată, Însă, ca În aceste post-timpuri supra-nervoase nu s-au succedat atât de rapid cele două fețe ale lumii, cele două zile și zodii antitetice care Își joacă de-a valma sarcasmul, batjocorind statornicia și sensul. Mai ales pentru noi, ieșiți, nu cu totul teferi, din trecutul de mai ieri, cei rămași În Estul sălbatic, ca și cei plecați, cu tot cu geografia și istoria veche, În Vestul sălbatic. „Exit” sună, tot mai des
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seninul efemer al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat al unei clipe viitoare. Un tangaj nostalgic fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată de frumusețe a Parisului. Privirea și gestica sa, cerând și dăruind admirație, se Îndreptase, cu delicată vibrație cavalerească, spre Cella... Conversația n-a fost lipsită, totuși, mai ales la Început, de sarcasmul care Îl consacrase pe filosof. În ciuda scurtei sale exaltări față de „Revoluția” anticeaușistă din 1989, România rămânea pentru Cioran, se pare, de-a pururi, „locul eșecului definitiv, spațiul ratării”, cuvinte pe care le repeta cu vizibilă plăcere. Mai neobișnuită - având În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tinereții, ci o aglomerație urbană vulgară, zgomotoasă, pe care nici hotelul mic, scump și avantajos situat nu o atenuase. Copleșit de dificultățile cărții cu care mă luptam În primăvara ’99, mi se părea că evocările sale, inimitabilul său amestec de sarcasm și emoție m-ar putea ajuta, eventual, să găsesc tonalitatea potrivită unei prea complicate tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat de diversitatea scenei cotidiene, românești, obișnuit să-i adauge, mereu, propriile șotii. Rude sau prieteni nu erau ocrotiți de sarcasmul conținând și un soi de milă și necruțare de sine pentru ghinionul acestei proveniențe caricaturale. Oapartenență, s-ar zice, trecând, insidios, În viziunea asupra lumii Însăși, chiar și a celei americane pe care o admira, cu un limpede sentiment de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romantic, care codifică ori conotează metaforic realul. Nu mai e nici măcar scriitor, ci scriptor, un înregistrator obiectiv al concretului fizic și existențial. Punctul de sus al acestei experiențe poetice este volumul Terapia muncii, după care, în Tălpile violete (1990), violența, sarcasmul, refuzul metaforei consacrate se atenuează, făcând loc, cu măsură, anecdotei și unor surprinzătoare note nostalgice, repede retrase, contrazise, negate și din nou ivite, într-o regie auctorială spectaculoasă, cu puternic impact emoțional. O bufniță tânără pe patul morții (1988) și
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
cu ingeniozitate și rigoare lexicală. F. transpune în română și romane moderne, între acestea Opiniile unui clovn (1975), Destinul unei cești fără toartă (1986) și Fotografie de grup cu doamnă (1988) de Heinrich Böll, autor pretențios prin oralitatea stilului și sarcasmul vehement al discursului. SCRIERI: Studien zur deutschen Literatur [Studii de literatură germană], I, Cluj-Napoca, 1987. Traduceri: Heinrich Böll, Opiniile unui clovn, Cluj-Napoca, 1975, Destinul unei cești fără toartă, București, 1986, Fotografie de grup cu doamnă, Cluj-Napoca, 1988; Cristoph Hein, Prietenul
FORNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287069_a_288398]