1,487 matches
-
și simplu. Vorbești despre mâncat cu aerul că a băgat marfă. Nu mai ai față de masă o atitudine rituală. Masa devine ceva utilitar. La întâmplările din anii ăia, se râde la fel ca la bancurile care au ca personaje nebunii. Savoarea pe care o simți ascultând e identică celei generate de ascultarea unui banc despre întâmplările de la Spitalul 9. O perioadă patologică. Nebunia, comportamentul deviant transformat în normă. Nebunia care încheagă o nație. Îi dă substanță. „Luăm becul și ne mutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Îl recunoșteai dintr-odată și de departe În poezie, proză, recenzii, note și polemici; o convorbire cu el la un colț de stradă nu era niciodată vreme pierdută; co respondența lui cu scris filigranat mai păstra pentru noi ceva-ceva din savoarea și interesul permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apte să o suporte!“ RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei Ralian apărute la Editura EST nu face decât să con firme că traducătorul nu e întotdeauna un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
său secret. Când am ajuns prima oara în străinătate, m-am îndopat cu Toffee. Nu era nici pe departe la fel de bun după cum îmi imaginasem. Aluna din interior și crema de ciocolată cu caramel se topeau în gură, însă ceva din savoare dispăruse. Inaccesibilul?! Impulse îmi plăcea cel mai mult, din cauza fetei din medalionul de pe tub. Aveam unul roșu închis, cu o tipă tapată și machiată puternic, și unul galben, cu o blondă diafană. Îl preferam pe cel roșu. Căzusem în plasa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
față reproduce întocmai, la nivel de text, ediția din 1935 (București, editura "Adeverul" S.A. ). Întro lume în care se clatină reperele fundamentale și efemerul e stăpân, am ales să oprim o clipă din timp și să o restituim în toată savoarea ei originară. Singura noastră intervenție se situează în planul ilustrațiilor (și a notelor aferente), acolo unde vremea a operat alterări iremediabile, dar și aici neam străduit să respectăm substanța ideatică și estetică propusă de autor. De asemenea, prezenta ediție beneficiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
m-am ridicat cu hotărârea nestrămutată de a duce la capăt ofranda făcută și tot ce am oferit. 16. Duminică ș17 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a simți mijlocitorii și nici vreo altă persoană, la sfârșit simțeam multă căldură și savoare, iar de la jumătatea ei încolo, primind mult belșug de lacrimi pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ce am oferit. 16. Duminică ș17 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a simți mijlocitorii și nici vreo altă persoană, la sfârșit simțeam multă căldură și savoare, iar de la jumătatea ei încolo, primind mult belșug de lacrimi pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deseori chiar și graiul, mai ales la citirea lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes 2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
jumătate, fără gust sau cu puțin șgustț, împreună cu neîncrederea că voi afla har la Preasfânta Treime; într-atât încât, reîntorcându-mă la rugăciune - și se pare că am făcut-o cu destulă evlavie - sfârșitul a fost cu multă dulceață și savoare spirituală. Apoi, dorind să mă scol cu gândul de a amâna masa și căutând să nu fiu deranjat până ce nu voi fi aflat șce doreamț, am simțit din nou căldură și evlavie în a lăcrima, îmbrăcându-mă cu gândul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în cinstea Preasfintei Treimi, decât pentru a aduce mulțumire cu prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu belșug de lacrimi, arătându-mi-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe toată durata ei, multă evlavie lăuntrică și căldură spirituală, nu fără lacrimi și cu o evlavie necontenită pornit fiind spre lacrimi. În aceste intervale de timp, deși căutam să nu ridic ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mă punea sau voia să mă pună în îndoială în lucrul cu pricina; dimpotrivă, atunci când simțeam vizite și viziuni ale Persoanelor dumnezeiești și ale mijlocitorilor, nu era decât tărie și confirmare a acelui lucru, iar această simțire era însoțită cu savoare spirituală, și ca și cum mi s-ar fi umezit ochii cu multă încredințare a sufletului. La rugăciunea de mulțumire de la liturghie, o dezvăluire 1 când a ființei Tatălui, când a Preasfintei Treimi, cu o anumită mișcare spirituală, prilej de evlavie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cea mai bună dintre toate și aceea pe care trebuie să o urmez pentru totdeauna. Pentru câteva răstimpuri, înainte de liturghie și la reculegere în odaie, nu am aflat nici un fel de supunere sau respect, neavând nici un fel de mișcare sau savoare lăuntrică, mai mult, părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau să șleț aflu. Apoi, după puțin timp, în capelă, mi s-a părut că este voință dumnezeiască, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să mă străduiesc să caut și să aflu, și ștotușiț nu aflam, chiar dacă mi se părea bine ca eu să caut, nefiind în puterea mea să aflu; apoi, Dătătorul harurilor mi-a oferit o mare revărsare de cunoaștere, vizitare și savoare spirituală, cum am mai zis, cu lacrimi necontenite, pierzându-mi graiul, încât mi se părea că în fiecare cuvânt Îl chemam pe Dumnezeu, Dominus 1 etc.; eram atât de pătruns, cu o supunere și smerenie respectuoase nemaipomenite, încât mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar șgrăireaț cea lăuntrică și mai puțin, chiar dacă sâmbăta trecută a fost ceva mai limpede. Tot la fel, în timpul tuturor liturghiilor săptămânii, chiar dacă nu eram atât de vizitat de lacrimi, aveam o mai mare liniște și mulțumire în timpul liturghiei, datorită savorii grăirilor, și o evlavie pe care o simțeam doar uneori, când aveam lacrimi numai într-o parte a liturghiei. Cele din timpul acestei zile mi se păreau foarte, foarte diferite de cele din trecut, căci erau foarte încete, lăuntrice, suave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ACEASTĂ DUMINICĂ, ÎNAINTE DE LITURGHIE, AM ÎNCEPUT ȘI AM HOTĂRÂT SĂ ÎNAINTEZ CU CONSTITUȚIILE. A TUTUROR SFINȚILOR 47. .l. d. Luni ș12 maiț - În timpul liturghiei, multe lacrimi; după liturghie, lacrimi. Toate acestea au fost ca în ziua de dinainte; o dată cu marea savoare a grăirii lăuntrice, o asemănare sau o amintire a grăirii sau a muzicii cerești, crescând evlavia și simțirea cu lacrimi, simțind ceea ce simțeam sau învățam dumnezeiește. A SFÂNTULUI SEBASTIAN 48. .a. l d. Marți ș13 maiț - Înainte și după liturghie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și cu multe grăiri. ÎNĂLȚAREA DOMNULUI 57 .a .l Joi ș22 maiț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, multe lacrimi; în cea mai mare parte a liturghiei fără ele și cu multe grăiri, îndoindu-mă, totuși, ca nu cumva savoarea și suavitatea grăirii să vină de la spiritul cel rău pentru a opri vizita spirituală a lacrimilor; mergând puțin mai departe, mi s-a părut că mă desfăta mai mult tonul grăirilor decât sunetul 1 lor, fără a da prea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aflând ceva care să o facă să priceapă și să simtă ceva mai mult istorisirea (fie că descoperă acest lucru prin cugetare proprie, fie prin aceea că înțelegerea îi este luminată prin acțiune divină), să aibă șparte deț mai multă savoare și rod spiritual decât dacă cel care îi propune exercițiile i-ar fi explicat și deslușit pe îndelete înțelesul istorisirii; căci nu multa știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor. 3. A treia. Întrucât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceasul vesperelor, în locul celei de-a doua reluări; al patrulea, înainte de cină, folosind cele cinci simțuri 1 pentru cele trei exerciții ale aceleiași zile, luând seama și zăbovind asupra părților principale, unde se va fi simțit mai mari mișcări și savoare spirituală. 228. A treia notă. Deși în toate contemplațiile s-a dat un anumit număr de puncte, precum trei sau cinci etc., persoana care contemplă poate urma mai multe sau mai puține puncte, după cum va găsi de cuviință; pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie șezând, după cum se simte mai dispus și găsește mai multă evlavie, ținând ochii închiși sau ațintiți într-un loc, fără să-și plimbe privirea, să spună Pater și să zăbovească în cercetarea acestui cuvânt atât timp cât va găsi înțelesuri, comparații, savoare și consolare în cugetări potrivite unui astfel de cuvânt. La fel se va face cu fiecare cuvânt al șrugăciuniiț Pater noster și al oricărei alte rugăciuni cu care ar dori să se roage în felul acesta. 253. Prima regulă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Credo, Anima Christi, Salve Regina 3, cu voce tare sau în gând, în felul obișnuit. 254. A doua regulă este că, dacă cel care contemplă rugăciunea Pater noster va găsi în vreun cuvânt sau două materie îmbelșugată de cugetare, și savoare, și consolare, să nu caute să treacă mai departe, chiar dacă ar petrece toată ora cu ceea ce află în ele; și, încheind-o, va spune ce a rămas din Pater noster, în felul obișnuit. 255. A treia regulă este că, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-o pe farfurie. Dintre toate dulciurile, Alin alesese o ciocolată cu alune, o desfăcu cu migală și o băgă în gură. Dinții lui albi și frumoși ca niște perle veritabile străpunseră stratul de ciocolată și pe cel de alune simțind savoarea ei, era excelentă și multe combinații de gusturi, i se topea ușor în gură. După ce se delecta cu această ciocolată, mai luă una și încă una apoi preciză că numai ciocolată din aceea să îi aducă mama acasă. Era muțumit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mea zi de spaimă, poate fiindcă sunt din ce în ce mai convinsă că n-am să pot obține hârtiile. Fii binecuvântată, Monica, cu zâmbetul tău pe care îl uit câteodată, cu privirea care îmi scapă deseori, cu obrajii tăi cărora le uit uneori savoarea și catifelarea, cu mâinile tale cu degete lungi și subțiri pe care-aș vrea să le țin strâns în căușul palmelor mele. Dar noi două ne iubim, Moy mic, și asta e ceva divin și minunat: mă gândesc că există
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să nu mai vrea să soarbă seva din pământ, fiindcă a fost transplantat departe de trunchiul părintesc? Nu, el crește; la început cu greu, dar apoi din ce în ce mai puternic și mai personal, în propriul lui folos. Și devine copacul care păstrează savoarea fructelor părintești... Sigur, mă doare să-ți spun asta, dar la ce ar mai folosi sacrificiul nostru, dacă tu te-ai ofili acolo, dacă nu ți-ai da seama că gestul nostru din 8 septembrie 1947 a prevestit, inconștient, urmarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]