1,321 matches
-
sanitar Nae Țăpoi, medicul primar al județului, Popescu-Căpușe. Observând că scrierea lui U. ridică și „problema jurnalului literar”, a distincției între realitate și ficțiune, dând indicii clare despre „eventualitatea ca în perspectivă medicul de plasă să fi putut ajunge un savuros umorist”, Perpessicius se oprește și asupra numelor proprii, a căror autenticitate poate fi concurată doar de realitate: Filodorma e o copilă de țăran botezată de nevasta unui funcționar bancar, Mândricioaia e o moașă meșteră în „trasul de rânză” și datul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
umplutură au fost topite laolaltă de un cronicar de la sfârșitul secolului XVII, de Stoica Ludescu, se presupune, care a împlinit din partea sa letopisețul până la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino, de unde numirea de Cronica Cantacuzinilor dată acestei porțiuni (1654-1688). Stilul e savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mitocani". La 1848 Lăcusteanu era de părere că rebeliștii trebuiau puși "sub judecată la minut", iar lui Eliade, la vestita arestare a guvernului, îi spusese furios: "- O să te tai, câine, să te învăț să mai dai asemenea proclamații!" Lăcusteanu e savuros prin prudhommismul lui și prin automatismul frazei sale care a și stârnit entuziasmul anticalofililor. Memorialistul e satisfăcut că maică-sa a fost înmormîntată cu "o pompă demnă" de rangul ei, iar sabia răposatului său fiu o depune într-o odaie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. Când te uiți la el și trece Parcă este în chiostece. Pann are meșteșugul măscăriei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de împărat, fiu de țigancă, poate servi ca specimen: Deci crescând băiatul mare, Ș-alt miros dă bălăria". Și-ntîi și după-nțărcare, Astfel dar și copilașul, Și de când umbla ca broasca Ce-l numea toți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Hogaș pornește spre munții Neamțului, așa de lipsiți de mister pentru el, ca un explorator pe valea Yukonului sau pe muntele Kilimandjaro. Scoarța modestă a solului natal e înălțată și sălbăticită, făcută, spre plăcerea expediției, impracticabilă. O mare doză de savuros donchișotism intră în maniera povestitorului, a cărui Rosinantă se cheamă Pisicuța și care are și un Sancho Pancha în făptura unui tovarăș leneș, somnoros și mâncău, înveșmîntat pe jumătate cetățean, pe jumătate militar. Homerismul lui Hogaș e acela romantic al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și cei doi se simt cum nu se poate mai bine. Lupta între dorința de a rămâne și falsa veleitate de a pleca formează umorul compunerii, a cărei tehnică stă în transcrierea dialogului, foarte caragialian în substanță, însă de o savuroasă încetineală moldavă. JEAN BART Jean Bart, cu numele adevărat Eugeniu P. Botez (1874-1933), divulgă în Jurnalul de bord, cu o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
parfumată de sfințenie cu cât ispita a fost mai grozavă. De aceea Ghervasie, în tradiția patrologică, provoacă fățiș duhul răului, punîndu-și înainte mâncări ispititoare, pentru a sili pe "ticălosul de pântec să treacă prin toate sudorile iadului". Limba scriitorului e savuroasă și savantă, căci are cultură întemeiată pe Biblie și pe Viețile sfinților, cultură nu de simple lecturi ci de exercițiu zilnic. Cealaltă literatură cu motive profane e vulgară și regretabilă. GH. BRĂESCU Continuând pe Tony Bacalbașa, Gh. Brăescu evoacă, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
voie în inima mea mică. Pendulele bătrâne mai bat același ceas, Prelung, ca o dojană, în liniștea sonoră, Dar timpul intră-n casă trîntindu-i altă oră, Și inima i-o sparge, tic-tac, sub al meu pas! Sunt căutate îndeosebi fructele savuroase, într-o lirică a bucătăriei și a cămarei cu ceva lacom de pictură flamandă, modelui fiind Verlaine și Samain. Peisajul întreg e o cămară ce trebuie savurată cu nasul, trecutul, copilăria se condensează în fructe: Prin iarnă din cămara zăvorită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un mijloc de a experimenta un protest”). Și ca prozator - s-a observat în epocă - V. pare să fi ieșit în bună parte „de sub mantaua lui Urmuz”, căci se arăta a fi un fantezist burlesc, practicând o literatură umoristică „serioasă”. Savuros și pregnant în textele scurte, nu la fel de înzestrat pentru construcția amplă, oarecum depășit de evoluțiile din peisajul literar („revoluția” optzecistă), și-a amenajat o nișă distinctă, de (pseudo-)marginal respectabil, părăsind prim-planul actualității, dar fără să se piardă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
în persoană, în a cărui casă se țineau adunările. Și Paulus Fabius Maximus este mâna dreaptă a lui Augustus însuși, un "amicus Augusti". Glumă-i asta? Paulus Fabius Maximus era așa de îngăduitor în această privință! El însuși povestea glume savuroase pe seama împăratului: nu vi-o amintiți pe cea cu heminaria în loc de congiaria pe care Augustus le oferea prietenilor cu "generozitate", în "dar"?402. Se înțelege că inocența mea inițială a fost înlocuită cu frica pe care mi-o provoca Paulus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asupra erosului. Impactul cu obiectul fiindu-i din pricini diferite interzis, poetul caută accesul spre el pe calea meditației. El vrea să intre În profunzimea lucrurilor și să descopere relația dintre ele, cum și mărturisește În limba lui Împleticită și savuroasă: „Căci intrăm În adîncime Și dă tîlmăciri mulțime.” Primul element al acestei tîlmăciri este el (care de fapt este un eu), Înamoratul reflexiv, atent la opiniile tuturor („Foarte multă văz plăcere/La a tuturor părere”), fire „delicată și subțire”, hotărît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viața României (1940-1948), fac dovada unei înzestrări reale. Descrierile de natură și mai ales surprinderea unor dezlănțuiri stihiale, căldura evocării copilăriei, a mamei și a fraților, a prietenilor de luptă și crez, creionarea imaginii îndurerate a țării, numeroasele portrete, anecdotele savuroase alternând cu momente de duioșie, autoanaliza și reflecțiile asupra vieții sau a artei și literaturii îl captivează pe cititor, lăsându-i sentimentul întâlnirii cu o personalitate tumultuoasă, angajată total în ceea ce scrie. Prin jurnal cărturarul ține o continuă și vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
a efemerului și a extraordinarului, în care se articulează profund sacrul contaminat, sărbătoarea și o libertate situată dincolo de timpul comun...". Pe toate acestea, Mirel Bănică le-a experimentat pe viu, repetat, în timpul pelerinajelor la Iași, București și Prislop. Sunt deopotrivă savuroase și profunde notele și observațiile lui de teren privind pelerinajul religios. Cred că până acum sunt unice în România. Între timp a apărut și cartea de pură substanță socio-antropologică care le cuprinde total și le analizează minuțios, detaliat. Este o
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
b stm Diamant 1001 1995 HD, b std Dulcin 1005 1988 1999 HT std Estival 1005 2002 HT ex Gina 1001 2003 HD ex Jubilee 2018 1996 HS std Legend 2038 1999 HS tm Prima 1005 1991 2001 HS ex Savuros 1001 1999 HS stm Wombat 2016 1999 HS stm ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── PRAZ - Allium porrum L. ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea soiului Mentinătorul Anul Anul Observații înregistrării reînscrierii (radierii) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Cămuș 1035 1962 1999 td Jolant 2027 1997 stm Lincoln 2027 1996 td ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── REVENT - Rheum rhabarbarum L. ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
prea grandilocvent-amplu (i-ar fi displăcut pictorului!) pentru o nostimadă circulînd oral între cei ce l-au cunoscut. Și de la care m-am înfruptat, la rîndu-mi. Cu, evident, coeficientul de... aproximare. Scurt, Corneliu Baba, de-același leat cu Alupi, practica, savuros, mici interludii picant-picarești, spre deliciul celorlalți, din echipa lui Tonitza, la mînăstirea Durău. Știindu-l pe Călin dotat, slavă Domnului, bărbătește, dar candid în ale amorului, îl introduce într-o chilioară, la o smerită jună. Văzînd că, după o oră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vagă și inoperantă, la urma urmei, dar în stare a resuscita, măcar și prin simplul ei enunț, o invitație la nuanțări care scapă azi frisonului general, consecutiv prăbușirii comunismului. Scriitura cvasipoematică a cărții, dar și cu inserții de un realism savuros și perspicace în natura ființei românești, pune în lumină, din perspectiva acestei prințese franceze de viță muntenească, siluetele realmente frumoase ale țărăncilor și țăranilor de la noi, atît de simpatetic gelozite de cea care își consuma existența în saloanele de prim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jovial moldovenească. Pînă cînd, într-o zi, îi citesc una din tabletele săptămînale, cea cu uitatul/ neuitatul "baron" care vindea cîndva garoafe în vetustele birturi ieșene: baronul Vax sau baronul Aiurea, după autoporecla cu care-și livra galant florile. Text savuros. Ieri, în curtea din Armeană, cu același conu Costică: Măi, îmi zice, stai să-ți spun una: îl știai cred, pe fratele lui Piliuță, cel din Dorohoi, pictorul de firme, ei bine, una din fetele lui, fugită de mult cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vânt americanii. Ea a apărut în largul mării, compunându-se cam din tot ce cuprindea magazia de alimente a unei corăbii: pește, carne sărată de porc, ceapă și... biscuiți marinărești. Totul fiert la grămadă. Melville, în Moby Dick, descrie un „savuros“ chowder: „... era făcut din scoici mici și zemoase, amestecate cu biscuiți mărunțiți, bucățele de carne de porc sărată, totul îmbogățit cu unt și puternic condimentat cu piper și sare.“ Însă atunci când acest haos culinar este intenționat, rețeta capătă alte valențe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în ultimii ani, este de-a dreptul aberantă: ea denotă dispreț atât pentru semnificația creștină a postului (efectele interdicțiilor alimentare nu au voie să fie considerate „savuroase“, căci cuhnia mânăstirii nu e restaurantul Capșa de pe vremea lui Păstorel), cât și față de gastronomie, care nu admite restricții alimentare. Originalitate culinară, tendință către exhaustivitate și existența unei viziuni gastronomice, a unei „Essenanschauung“ născută doar din dorința satisfacerii plăcerii culinare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în moduri care șochează gustul obișnuit și care contrazic regulile clasice de combinare (respectând totuși compatibilitățile nou-descoperite de cercetători în domeniul chimiei alimentare; asocieri precum ciocolată / Roquefort sau ciocolată / Albastru de Auvergne, aparent incompatibile, se dovedesc a fi nu numai savuroase, ci și științific compatibile, grație prezenței în ambele ingrediente a multor compuși organici comuni). Această tendință nu este însă chiar o noutate; iată un pasaj din Paul Reboux, scris în anii ’30: „Trebuie să ai suflet de iepure ca să mănânci
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fi cunoscut-o, cu siguranță ar fi greșit tratând-o cu dispreț; născută din bucățile ieftine ale marelui pește, măruntaiele și capul, această ciorbă ar fi fost văzută doar ca o adaptare la sărăcie, și nu ca o reușită culinară, savuros de originală. În legătură cu unicitatea sa, susținută de Radu Anton Roman, trebuie semnalată existența, în regiunea franceză Charentes, a unui fel de mâncare asemănător: felii de sturion marinate împreună cu mațele peștelui, prăjite în unt și apoi fierte în lichidul de marinare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind derivat din puls, ce desemnează o fiertură groasă de cereale și carne. Acest cocoloș de mămăligă se umple, la noi, cu brânză de burduf și apoi se pune în spuză până prinde coajă și până se topește brânza dinăuntru. Savuros! La fel de bună este și Polenta del reggitore: mămăliga răcită se taie felii; pe fiecare dintre ele se pune brânză rasă, se acoperă cu o altă felie de mămăligă, se lipesc cele două felii, iar acest sandviș se frige la grătar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe bază de mălai fiert, italienii ne depășesc. Ciudat este faptul că această tristă constatare se impune în mult mai mare măsură astăzi decât în trecut, într-un trecut din paginile căruia ne mai parvin încă ecouri ale unei diversități savuroase de rețete pe bază de mămăligă, cum ar fi „plăcinta mocănească de primăvară“, specifică regiunii Buzăului (două straturi de mămăligă ocrotind un amestec de carne de la borcan - adică porc confit, prăjit în untură și pus la păstrare acoperit tot cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a acestei rețete. Lui Păstorel nici acest obicei nu i se pare acceptabil, el recomandând fierberea „à l ’étouffée [înăbușită, n.n.], în zeamă de carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii. Varianta sa este, indiscutabil, savuroasă, dar respingerea celorlalte ni se pare nemotivată. Din acest punct de vedere, Păstorel se arată a fi mai catolic decât Papa, adică mai purist decât idolii săi, francezii înșiși, căci, iată, aceștia din urmă nu găsesc nimic grotesc în a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]