7,856 matches
-
fără să ștergi, inima ta conturează prin vibrația ce trece prin suflet, culori, tonuri, nuanțe, lumini, umbre, sub raza unei clipe de bucurie. CIUDATĂ CLEPSIDRĂ Frămânți cuvintele dospite-n arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
abisuri? Câte semne pot să încapă-n lumină? ȘI, IAR, VA ÎNFLORI LILIACUL ALB Îți amintești cuvintele noastre, dar, mai ales, înțepătura dragostei. Ai venit, aici, după ce ți-ai văzut imaginea stingându-se într-o oglindă spartă de durere, o scânteie ai împrumutat pentru-a aprinde focul, lumina ce străbate oceanul trăirilor, apa ei ți-a atins gura întredeschisă, seducător ai îmbrățișat lichidul divin. Ploua încet, ploua dulce, ploua, în tine, în mine, în noi, ploua cu cele mai dorite atingeri
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
altă poveste dragă nepoate. Dacă într-adevăr există, putem vorbi despre salvarea lui, desprinzându-l de trup. Încă din antichitate au vorbit despre el Platon, Aristotel, Spinoza, am citat doar dintre cei despre care am auzit și eu. Sufletul este scânteia divină prin care Dumnezeua a pus-o în om. În acest domeniu, multe teorii filozofice, și mai multe dogme religioase. Nefiind palpabil prin cele 5 simțuri depistate anatomic. Bolile trupului au fost treptat descoperite, tratate dar ale sufletului? Omul este
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
o viață într-un vis, El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. Cel mai frumos tango din lume... Frămânți cuvintele ce se dospesc în arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
cu oglinzi din care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "- A whiter shade of pale... She said there is no reason and the truth is plain to see. Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă în craterul unui vulcan ce plutește în fluidul nopții. Și astfel, viața mea a ajuns o groapă de jăratec. Oare câți se vor încumeta să sufle și vor reuși să scoată scânteile de care avem nevoie, să aprindem cugetul pentru a ne regăsi în normalitatea unei veți care să se asemene cu cea umană?!... Mă simt străină de mine însămi și în mintea mea năvălesc vorbele lui Mircea Eliade Mi se întâmplă
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a universului pot fi. Fiindcă flăcările-mi sunt impalpabile, nu m-au priceput ce cuget, intuind că în adânc sunt un crater, cineva a început să sufle
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
albastră a început să curgă, revărsând lumini și peste alții, nimic nu a mai priceput. Și viața mea rămâne în adâncul de jăratec, vorbind pentru toți în șoapte, sau poate pentru alte vremuri ... Între timp altcineva suflă sălbatic, și nici o scânteie nu-l trezește din neant, într-o natură cu ouă clocite nu poți decât în propria umbră să tremuri. Totul e să faci o introspecție, de vrei să te îmblânzești în junglă, citind cu mai multă atenție te vei regăsi
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
decât în rai, fiindcă era tare bună!... M.V.Ghioroiu: "Grea e dragostea pe lume"cântec din care înțelegem: "Afurisită-i dragostea!.../ Te sucește cum vrea ea:/ Te chinuiește și de dor te-mbolnăvește"/, dar când o întâlniți, iar ochii dau scântei, bătăiile inimii sunt de nestăvilit, iar dvs. ca artistă profesionistă, având experiența scenei, aș putea adăuga un vers popular: "Dintre cei ce m-au văzut,/ Au oftat și-au suferit.../ Ochii mei... mulți i-au plăcut" - dar au fost și
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DE CÂTE ORI CUVINTELE N-AJUNG... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Sunt om și dor, și ființă, și scânteie Și viață sunt îngemănată-n timp. I-am venerat pe zeii din Olimp Că n-au știut nicicând tristețea ce e. Tristețea mea ar fi crescut un munte Lăsând Olimpul doar o biată stâncă. M-am cufundat în liniștea adâncă
DE CÂTE ORI CUVINTELE N-AJUNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360811_a_362140]
-
pe-un boț de soare De-atâta foc mocnit se scutură și munții. Ca ieri codană și prin el femeie, Ograda lui bogată-i azi în prunci, Căci ascultând de sfintele porunci Ei lasă-n urmă lor de viață iar scânteie. Trezită-n miez de noapte ca încingând cuptorul Să-nceapă ziua mirosind a pâine Deși mijește-a zori în pat ar mai rămâne Să-și ostoiască de iubire dorul . E somnul greu dar dragostea-i vicleană Și-n patul cald
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
de munteni mioritici? Așteptăm „dotarea” selectivă cu Colt-uri a consumatorilor ... Doamne, ferește și iartă! • Apropo, pe timpul „Faptului divers” al lui Ștefan Zidăriță și Gheorghe Popescu (nimic de-a face cu reputatul internațional român de fotbal), doi vrednici ziariști de la „Scânteia”, slujbași cu simbrie în serviciul „comanda(n)t” al partidului unic și al vuvuzelei sale propagandistice pcr de presă scrisă (pentru un timp și chiar onor senatorul de azi al lui Voiculescu, Sergiu Andon, de altfel un om respectabil), hanul
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
Părinții, fă-i Doamne, tineri eu, la lumina din stele, să mă joc, ca altădată, cu copiii pietricele. In livada picurată cu argint din raza lunii prea plăcut înfiorată să scutur de roade prunii. Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
fost un Om atât de mare-n toate de nu-l încape o eternitate! Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu) Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat. Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei! Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus Nu e nici rouă și nici stea, nici uriașă, Umbra ta! Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu Nu e nimic, nici timp nu e, nici
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
am acum în gând doar pe tine iubito... doar pe tine E atât de bine, să-ți simt ultimul sărut ce parfumat era ce cald ce limpede... radia... și cum vibra... sub apăsarea mea și-a buzelor mele... ce scăpărau scântei din stele era elixirul dragostei mele ce picura te ocrotea te mângâia te îmbrățișa... cu acest ultim sărut pecete pentru veșnicie între atâtea lumi pavăză să-ți fie să-l simți în gând fierbinte alb... imaculat lumină vie... etern să
GÂNDINDU-MĂ LA TINE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360943_a_362272]
-
p.51); Am colindat apoi înverșunată/ Meleaguri de povești cu prinți și zmei (p.87); Pe poteca îngustă dintre dealuri: / Miroseai a coasă,/ Miroseam a fân...(p.70); În vatră, cărbunii de mult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aer scântei colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge peste oraș,/ Ninge antarctic,/ Iar în suflet se face frig...(p.115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
noroc de un ospătar, de prin părțile Sucevei. M-a recomandat unui patron care avea un club de noapte. Se câștigă bine în cluburi. Mă voi reîntoarce acolo. - Ce făceai în club? i se aprinse băiatului o luminiță în ochi. Scânteia! - Am fost și ospătară, dar patronul a zis că voi câștiga mai bine dacă îl voi asculta. Să fiu dansatoare. - Și? - Sunt dansatoare! Îmi place! Se câștigă mult mai bine! - Am auzit că dansatoarele mai merg cu unii clienți ... - Mai
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
calzi și apropiați, atât de culți, de erudiți, atât de valoroși nouă! Doamne, cum pot fi oamenii atât de oameni și de plini de substanță, de măsură și de tact?! Iar vinul de Chianti imprimă luminii reflexe roșietice, aduse-n scântei cu unduiri de bordo. Și ni-l aduce-n gând, în paralel cu discuțiile de lângă masa joasă, pe Dante Alighieri, născut în minunata Florență, nu departe de viile din Chianti. Ei vorbeau, dar eu la asta mă gândeam, la Dante
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca de jar Prin sânge și prin limfă. Și neștiind că starea ei În vrăjă o s-o prindă, Privi în lac, văzu scântei, Oglinzi ce se oglindă Și din pădurile de fagi Și brazi cu vântu-n șuier, Un dor de cei doriți și dragi Răzbea duios din fluier... * * * Din depărtări de vis și dor, A regelui codană Simți în pântec drag odor Mișcând
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii de poștaș, se gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
îl privea mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată vestea, nea Șerbane... Vrei să îți aduci un copil în ogradă, bag samă și ești foarte nerăbdător
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
este cu putință. Există oare vreo altă modalitate prin care să găsim o asemenea bogăție de gesturi și mișcare a corpului omenesc, prin care să te poți exprima, mai bine decât prin dans? Dan Puric a găsit tainice înțelesuri prin scânteia divină, ce sălăsluiește în el, și a făcut din acest dans un mod de viață. „Undeva, ascunse în negura vremurilor, teatrul și dansul sunt la frontieră. Amândouă au origine sacră - spunea Dan Puric, într-o discuție despre pasiune și spirit
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
adică Omul frumos. M-am întrebat ce ar scrie Dan Puric la baza acestui monument? Răspunsul l-am găsit într-o declarație a sa de suflet, o identificare a lui cu harul pe care i l-a oferit Dumnezeu, acea scânteie divină ce arde în el. „Nu știu dacă acest monument ar putea fi construit în afară - a declarat artistul. Dacă ar fi așa, ar fi ceva mort. El ar trebui să fie în sufletul nostru. Și dacă trebuie spus ceva
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
artistul. Dacă ar fi așa, ar fi ceva mort. El ar trebui să fie în sufletul nostru. Și dacă trebuie spus ceva, ar trebui spus în gând. În sensul că, neștiind de unde vii și nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine, și în acel timp binecuvântat nu mai poți fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii și nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Și
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Și atunci multe lucruri s-ar anula, și iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi, ca să putem să ne desăvârșim.” Dacă până aici am vorbit despre Dan Puric - Artistul, în cele ce urmează îl vom descrie la modul succinct și sumar pe Dan Puric - Apologetul și Mărturisitorul, autentic și neipocrit, care gândește
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]