1,552 matches
-
carne și alte feluri de cuțite mari. Cuțitul de tăiat carne ar intra ușor, dar lama zimțată a cuțitului de pâine ar fi mai eficientă. În drum spre sufragerie, am fost din nou atent să nu calc pe locul care scârțâia. Acum stătea la capătul celor două trepte și se uita spre garaj. Lăsasem ușa deschisă cu o seară înainte. Putea vedea mașina. Știa că sunt înăuntru. Și eu, și David. Fir-ar să fie, nu mă învăț niciodată minte? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Oamenii nu or să mai ajungă la muncă. Bărbații or să piardă întâlnirile. Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături și de prânz. Lasă că merită, dacă ei cred că astea sunt greutăți. Am auzit frânele scârțâind din nou, dar acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seara cu copiii prietenilor, când aceștia ieșeau În oraș. Sau se Înhăma bucuros să-i ajute cu corectura, redactarea, stilizarea sau recenzarea vreunui articol. Alteori Își asuma misiunea de mediator navetist pentru câte o pereche de prieteni a căror relație scârțâia. Din când În când publica În Haaretz articole scurte, tăioase, despre politica actuală. Uneori pleca de unul singur să petreacă o scurtă vacanță Într-o pensiune ieftină, undeva Într-o veche așezare din nordul câmpiei Șaron. În fiecare vară relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înțelege mai repede că lucrul cel mai bun pentru noi este să nu Întrebăm nimic. Fima Își aminti că În copilăria sa umbla pe străzile Ierusalimului un negustor ambulant bătrân, cu un sac În spate, Împingând un căruț hodorogit, care scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înspre mormanul de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre parapetul de lemn cu formele pentru turnarea fierului. Aerul înghețat aducea un iz de rășină din clădirea labirintică de două etaje a tâmplăriei, iar în spatele geamurilor acoperite cu rumeguș fierăstraiele scârțâiau, strungurile huruiau. În B. totul își regăsise ordinea. Fusese un nou început și acesta se produsese într-o materialitate mai lejeră și într-un colorit mai luminos, într-un ambient fără funingine, fără fier, fără dureroasă invidie. Pe zăpada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu va putea coborî niciodată noaptea, din pod, în întuneric, să treacă prin odăile oamenilor cufundați în somn, pentru ca, răzbit de foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din Robert? A intrat el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în rochie de mătase cenușie, decoltată, cu mâneci lungi și umerii bufanți. Pe craniu purta, cochet, tricornul negru, cu pompon, al Zittei. Moartea făcu doi pași spre patul din care nu mă voi ridica niciodată singur și oasele genunchilor ei scârțâiră. - Cred că ați greșit adresa, doamnă, încercai inutil să mă exprim. Aș fi dorit să-i spun că alături, la numărul patru, a fost astăzi un consult de medici. Doamna înclină hârca pe decolteul ciolănos și pomponul negru înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe colina verde și înflorită... Blănile trupului său, tăiat în felii de ferăstrăul circular, vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
exemplarul pe care Îl primise cu autograf, copleșit de mirare. Cum puteau oamenii să nu vadă că, În ciuda intențiilor bune și a documentării, a problemelor teologice și sociale interesante pe care le aborda, din punct de vedere literar, Robert Elsmere scârțâia ca o vechitură? Perspectiva din care era relatată povestea se modifica brusc, după cum o impuneau expedientele narative, fără vreo preocupare pentru continuitatea sau intensitatea efectului; personajele dezbăteau subiectele În discursuri lungi și statice, care nu aveau mai nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și nu văzusem nimic, n-am vrut să văd nimic. Fără mitraliera ușoară, arma care-mi fusese încredințată, doar cu carabina mea, am părăsit casa negustorului de biciclete și m-am topit prin grădina din spate și prin portița care scârțâia. În spate și printre grădini, acoperit de tufe care înmugureau deja, am părăsit, strecurându-mă, satul pentru care se lupta în continuare și am ajuns brusc la șinele unei linii de cale ferată înguste, cuprinsă de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
valuri, dar nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete. Era din Königsberg, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Astfel, Otto Pankok, care voia să-l vadă ca model și să-l transforme, s-a preschimbat în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect formarea unui stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se învârtejea vântul; acum spulbera zăpada, mai târziu ridica praful și-l repartiza atât de uniform în întregul oraș, încât mie, indiferent încotro mergeam - la apropiata facultate din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți. Peste tot Berlinul - cel estic, cele trei zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să poată să îndepărteze chiar și numai una dintre Olivetti-urile mele; după cum, pe de altă parte, nimeni nu a reușit să mă recicleze pe mine ca „fier vechi“. Când, pe la mijlocul anilor ‘70, în celelalte zone ale vieții mele fericirea căminului scârțâia pe ici, pe colo și nu mai aveam patru pereți între care să mă simt în largul meu - motiv pentru care manuscrisul romanului Calcanul nu știa ce i s-a-ntâmplat -, m-am refugiat cu pas ușor din Berlin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea. Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri Împărțise În trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, Într-un cupeu care scârțâia din toate Încheieturile, Își spunea păsul unui domn argentinian care nu avea să-i refuze bunele sale oficii pentru a-l ajuta să ajungă la prințesă. Vrând să-l pun pe picioare, am afirmat că era mai puțin grav să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cine nu zgârie pă hârtie tot ce-i fermentează la mansardă ie iunucu dă la Capela Sixtină. Nu-i bărbat. — Cre că scriitoru tre să se arate pă d-a-ntregu, a zis și Requena. Contradicțiile nu ie Împortante; totu ie să scârțâi pă hârtie toată neștirea dân omenesc. Mariana s-a băgat și ea În vorbă: — Io, când Îi scriu lu mama și stau să gândesc, nu mi se Întâmplă nimica, da În schimb, dacă mă las la voia Întâmplării, ie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
motivație a avut, dar asta e decizia lui. Mai aveți Întrebări? Nimeni nu mai avu nimic de zis. Membrii echipei se uitau unii la alții. — Atunci, se pare că asta-i tot, conchise Barnes. Se aprinseră luminile. Se auziră scaunele scârțâind În timp ce oamenii se ridicau și Își Întindeau oasele. Apoi Harry Adams spuse: — Domnule căpitan, trebuie să-ți spun că instructajul dumitale mi-a făcut o impresie detestabilă. Barnes Îl privi surprins. — Ce vrei să spui, Harry? Ceilalți se opriră În loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puternic, foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând la frunte - când resimțiră al doilea impact. Norman fu azvârlit lateral, către peretele despărțitor. Se auzi un clanc metalic când se izbi cu capul de perete, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe care tata le cumpărase cam cu nouă ani în urmă într-o încercare foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Roșu și cu Tiflă și nu s-au mai Întors, În fața unei uși care a intrat În zid, și m-am mirat de acest lucru pentru că la noi ușile nu intră-n zid, ci se dau la o parte și scîrțîie rău de parcă s-ar tîrÎ pe creier”. Pe lîngă iepuraș, apar și MÎnă Mare și Varză. Textul ne scîrțîie infernal pe creier pînă la pagina 11, cînd, În sfîrșit, vine MA-YA-SA-NA-TA. Care moare. Din sumarul acestei reviste pentru cinefili, Mini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-am mirat de acest lucru pentru că la noi ușile nu intră-n zid, ci se dau la o parte și scîrțîie rău de parcă s-ar tîrÎ pe creier”. Pe lîngă iepuraș, apar și MÎnă Mare și Varză. Textul ne scîrțîie infernal pe creier pînă la pagina 11, cînd, În sfîrșit, vine MA-YA-SA-NA-TA. Care moare. Din sumarul acestei reviste pentru cinefili, Mini play-boy, mai amintim „Misterul exploziei de la Tunguska” (?), care nu se dezleagă, o rubrică de curiozități pentru arierați, o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o piruetă de 180 de grade și mă Întorc la o nemțoaică ce lucrează În delicatul domeniu „Sex prin telefon”, și explică În Dragoste murdară maniera În care-și satisface clienții prin verb și efecte sonore speciale. „Fac ușa să scîrțîie, pocnesc din bici...” Nu precizează de ce-i nevoie să facă ușa să scîrțîie. Poate că scîrțîitul ușii sugerează orgasmul german. În privința celor care ne ascultă convorbirile, ei practică de mult sexul prin telefon, judecînd după ce auzim În receptoare. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]