1,560 matches
-
încă o necuviință a d-lui Holban. Citând cazurile Carp și Dim. Rosetti, d-sa s-a rugat de miniștrii să aibă indulgență, să nu dea în judecată pe acești doi domni. Bunătatea d-sale! Mai bine vorbea însă de scârba pe care trebuie s-o producă în orice om întreg indulgența d-sale. Căci a suferi indulgența cuiva înseamnă a fi "inferior" celui indulgent. Ce urât, ce mărginit, ce scârbos ar trebui să fie omul care ar avea nevoie de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în genere ceva. Nimic nu învață, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-a jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe cari nu le poate mistui e sila și scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate școalele la noi. Vezi tineri cari au învățat latinește, grecește, istoria universală, logică și psicologie, științe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul și... cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cutarea învierșunată a tot ce nu e suflare radicală în țară. În locul unui guvern serios și cu autoritate am avut, din contra, un guvern cu minte copilăroasă și cu apucături tiranice, însă ridicole, cari în loc de-a inspira respect, produc scârbă. De atunci greșeli peste greșeli, produse din ușurătate de minte, din neștiință de carte, adeseori din rea-credință. A le enumera pe toate ar fi greu și ar trece peste marginele unui articol de fond. Destul numai a arăta că răul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Matei Basarab; nepoții noștri nu vor avea înainte-le decât chipul hidoasei pocituri care a înveninat țara aceasta cu răutatea și perversitatea sa și a fratelui său de cruce, care zilnic o vinde. Și strănepoților le {EminescuOpX 362} va fi scârbă de noi, cu silă vor căuta, vor voi să se scuture de amintirea prezentului ca de un vis rău, fiindu-le rușine de a purta acelaș nume pe care-l poartă astăzi trădătorii țării și vânzătorii sângelui, pământului și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
subdirector cam brutal, profesor de gimnastică, singurul care mă umilea prin pedepsele pe care mi le aplica, prin stupiditatea lui sigură de sine, disprețul agresiv față de lecturile mele din afara programei școlare; îmi răscolea cărțile în pupitru, le silabisea titlul cu scârbă și le scutura de coperți ca și când s-ar fi așteptat să pice din ele fotografii pornografice (am acum un moment de falsă memorie, parcă au mai trăit și alții o astfel de scenă, parcă am citit-o undeva) și mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine de jos în sus, fix, neclintit el însuși, foarte scrutător, dar și cu simpatie. "Mărturisesc că n-am reținut..." "Multe nu se rețin", zise el ca un avertisment și tăcu, bâțâind însă distrat dintr-un picior și strivind cu scârbă țigarea în scrumieră. Ai fi zis că n-o să mai fumeze cel puțin un ceas, astfel de grimasă de silă făcu. Dar imediat scutură pachetul și, gânditor, duse o nouă țigare la gură, pe care o aprinse cu o expresie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și ce-o să-mi spună el mie după aceea? Cum o să mai putem sta împreună la masă? Ne-am întîlnit totuși și nu mi-a fost ușor să-l întreb. Nu arăta bine și avea pe chip o expresie de scârbă și plictiseală, dar și un fel de sfidare posomorâtă, supărat parcă dinainte pe cel care ar avea intenția să-i reproșeze ceva. Ei da, dar ce mai puteam să ne spunem? încît nu l-am cruțat. "De ce ai făcut chestia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăiam cel puțin două zile, timp în care aveam adesea parte de privirea ei divină... Alte reacții erau însă mai salutare, deși foarte rele. Se uita la mine și se strîmba:" Nu te mai preface că mă iubești, mi-e scîrbă!" " Hai, sictir", îi răspundeam perfect linșitit. Și chiar mă simțeam perfect liber, fiindcă brutalitatea reacției ei înlătura din mine strângerea de inimă, neliniștea, în timp ce puterea de a iubi nu se mai scurgea, fiindcă în acele clipe n-o mai iubeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca doi amanți uniți până la moarte. Ia uite, am gândit, formidabil, cei doi ticăloși se simt bine unul cu altul, ași putea zice chiar fericiți..." Spre o astfel de ticăloșie alunecam și eu cu Matilda, îmi spusese că îi e scârbă de mine și în loc să plec de îndată și pentru totdeauna din casa ei, o înjurasem și eu cu satisfacția grasă a unei eliberări. Urma să ne împăcăm și să ne proptim capetele într-o dulce tandrețe. De astă dată și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic, ei, așa!...'" "De prost!", zisei la întîmplare. "Asta e, dom' profesor! exclamă Vintilă cu o grasă satisfacție. Așa este, de prost! Ce-i făcuserăți dumneavoastră lui!?" "Nimic!", zisei. "Nimic, dom' profesor!!!, se speti el de silă și de o scârbă universală. Așa i-a făcut și lui tat-său... Dar să vă spun ce-a fost cu datul lui afară din școală. Stăteau și ei de vorbă despre evenimente, colegi între ei... 23 August, Antonescu cîh (și Vintilă își tăie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o destupai cu un sentiment sărbătoresc. Posomorâtă, Matilda se duse și ea în sufragerie și aduse din vitrină două cupe de cristal violet de Boemia, pe care le umplui de îndată. Ciocnirăm și băurăm, eu cu sete, Matilda parcă în scârbă, dar nu pentru vin, ci pentru mine. "Tu, omul ideal?" îmi spuse. Da, strigai, sânt bărbatul ideal, bine înzestrat, fără cusur, cu singurul defect că nu pot fi isteric, într-o lume atinsă de isteria supunerii și a fanatismului corupt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și deasupra cismei. Că mă uitasem la ea ca la o curvă... Purtarea mea față de Petrică, pe care îl făcusem să urle prin copaci, Căprioara pe care o omorâsem, Tamara... și așa mai departe... "Ai știut că mi-a fost scârbă de tine de la început? Te-ai văzut vreodată cu ochii ăștia? Îți amintesc eu niște fapte, continuă Matilda, nimeriseși odată la noi peste o ceartă de-a mea cu Petrică. Eram insultată și înjurată. Ce-ai făcut tu? În loc să pleci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
citească și să vadă ce fel de om ești, ce fel de prieten avea, că murea după tine de admirație. Atunci a deschis și el ochii. Ce canalie, a spus. Ce tip ignobil, grosolan și primitiv! I s-a făcut scârbă și află că ai pierdut în el pe singurul om din lume care îți putea purta o afecțiune sinceră și să te prețuiască cum nu meriți toată viața. De silă i s-a făcut rău, s-a dus la baie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
provincie, în timp ce el era o puternică personalitate, care avea în urma lui o operă. Iar breșa nu se putea face decât exact în stilul în care o făcuse el. Unii declarară mai târziu că felul cum vorbise cunoscutul prozator le pricinuise scârbă. Erau privilegiați ai ierarhiei care se formase de la I.C. în jos, scriitori minori și demagogi, care aveau deja mașini la scară, dar și scriitori de valoare care își încheiaseră opera și nu-i mai interesa decât o existență comodă, după ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imposibil, fiindcă nu se poate uita că acest ștab mi-a luat copilul, în timp ce știa că el mai avea doi. Și pe urmă chiar dacă Silvia nu va ști că Mircca m-a ajutat, o să știu eu, și asta îmi face scîrbă! Mai bine și-ar fi făcut altă dată datoria și nu m-ar fi lăsat să fiu condamnat. M-a lăsat! Și în timp ce eu eram la ocnă, pregătea terenul să-mi ia copilul." " Nu el ți l-a luat, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în care să apuc. Închis în carapacea mea de elev antipatic și apoi de student încăpățânat, mă simțeam util și important: colegii turnători mă amuzau, iar la profesorii activiști mă uitam cu scârbă și ironie; „aveam valoare“, pluteam deasupra lor, și asta conta. Și unii, și alții îmi întăreau dorința de-a merge la bibliotecă și a citi cărțile lui Monciu-Sudinski, atâtea câte se mai găseau după ce fuseseră arse sau confiscate. Parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în acești cinci ani n-am trăit cu el, dar banii i-am luat și am crezut că am dreptate! Căci mă zăpăcisem de tot! Tu zici acum să iau suta de mii și să-i alung dacă mi-e scârbă de ei... Aici e-aici, că mi-e scârbă. M-aș fi putut mărita de mult cu altul mai breaz decât Ganecika, dar și de asta mi-ar fi fost scârbă. Și la ce bun mi-am irosit cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar banii i-am luat și am crezut că am dreptate! Căci mă zăpăcisem de tot! Tu zici acum să iau suta de mii și să-i alung dacă mi-e scârbă de ei... Aici e-aici, că mi-e scârbă. M-aș fi putut mărita de mult cu altul mai breaz decât Ganecika, dar și de asta mi-ar fi fost scârbă. Și la ce bun mi-am irosit cinci ani cu ura asta? Dacă vrei, crezi, dacă nu - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de mii și să-i alung dacă mi-e scârbă de ei... Aici e-aici, că mi-e scârbă. M-aș fi putut mărita de mult cu altul mai breaz decât Ganecika, dar și de asta mi-ar fi fost scârbă. Și la ce bun mi-am irosit cinci ani cu ura asta? Dacă vrei, crezi, dacă nu - nu, dar, cu patru ani în urmă, mă gândeam într-un timp chiar să mă mărit cu Afanasi Ivanovici. Pe-atunci aveam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrea, îți vine să crezi una ca asta? Ce-i drept, mințea, dar e-așa de pofticios, nu poate rezista. Însă mai pe urmă, slavă Domnului, m-am întrebat: merită el atâta ură? Și deodată mi s-a făcut atâta scârbă de el, că nu l-aș fi luat nici dacă chiar el m-ar fi cerut în căsătorie. Și timp de cinci ani am tot făcut-o pe grozava! Nu, mai bine să ajung în stradă, unde chiar că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se refuză de-a publica procesele verbale care - ar fi s-o probeze aceasta. Aduceți-vă aminte de atentatele asupra lui Friedrich Wilhelm IV și atentatul din 1866 asupra principelui Bismarck. Blind desigur nu era socialist. Se vorbește totdauna despre scârba pe care ar fi producînd-o un asemenea eveniment asupra întregei societăți culte. Spre a caracteriza această aserțiune amintesc că în vremea acelui atentat circula în Germania de sud o gravură pe care într-un colț era Blind, ochind cu revolverul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de o crimă a unuia din partizanii săi. Însă când, în fața evidenței, în loc de a tăia un membru cangrenat, acel partid se scoală întreg pentru apărarea vinovatului, când îndrăzneala apologiștilor crește cu mărimea crimelor, atunci țara nu poate privi decât cu scârbă o asemenea adunătură. Numai partid nu se mai poate numi, ci bandă de scelerați care desfide morala, se folosește de piroteala națiunii și de nemaipomenita indiferență morală acelui care ar avea drept sfântă datorie a ocroti pe cei slabi și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alții. Pe niciunul nu-l cheamă nici Giani, nici Pherekydis, nici Carada. Între miile de cranii ce formează plebea guvernantă de politiciani de meserie, unul nu e în stare a scrie un șir pe care să-l poți citi fără scârbă morală. Daca cităm în teatru pe Millo, în pictură pe Grigorescu, în muzică câțiva germani, am încheiat-o. Nicăiri nu vedem Caradale. Incapabile de a pricepe un adevăr, fie științific, fie artistic, daca le întîlnim le vedem lipsite de umbră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
expresie geografică. Și cine știe dacă mănținerea espresiei geografice cu sacrificiul celei etnologice nu e de un folos problematic? Oare nu vedem că în procesul de sacrificare a naționalității române care se consumă sub Carol îngăduitorul ajungem să ne fie scârbă de noi înșine? Dacă în adevăr, prin vicisitudini neterminabile, ne-am chinuit ca neam în războaie, în mizerii, neavând nici timp de a ne cultiva, nici liniștea de a ajunge la bun trai, pentru a ajunge în urmă la asemenea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
luxul unui stat propriu? Din acest punct de vedere, dureros și crud ca orice cunoaștere de sine însuși, poate fi cineva un foarte bun român și totodată un foarte rău patriot. Unui român adevărat i-ar putea fi atât de scârbă de aceste adunări încît să prefere un guvern străin onest, care să asigure dezvoltare morală și materială a rasei române, unui guvern pretins național, compus din tot ce Orientul a avut mai infect și mai netrebnic. Tot astfel popoarele din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]