3,072 matches
-
Boyle (1627-1691). Experimentele lui Boyle asupra proprietăților gazelor au sugerat că acestea sunt formate din particule mici având mult spațiu între ele; mai tarziu, matematicianul elvețian Daniel Bernoulli (1700-1782) a făcut calcule care îl susțineau pe Boyle. În lucrarea “Chimistul sceptic” (1661) Robert Boyle a criticat teoria elementelor a lui Aristotel, arătându-i caracterul arbitrar și a introdus conceptul modern de element chimic. În același timp se dezvoltau cunoștințele din domeniul chimiei. Primii chimiști au recunoscut existența elementelor chimice - substanțe precum
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
a unui „scriitor tipic postmodern” este mărturisit tranșant și urmărit cu energie, cu inspirație și empatie, lucrarea fiind una din cele mai bune monografii eseistice din ultimii ani. Întrucâtva asemănătoare este a doua carte publicată de P., Ionesco. Anti-lumea unui sceptic (2002), consistent eseu monografic, care își propune „să dezvolte, în paralel, mai multe premise explicit polemice în raport cu ionescologia franceză, anglo-americană și românească” și să ofere „o posibilă soluție pentru a răspunde astăzi, în era poststructuralistă, unor multiple provocări hermeneutice”. Sub
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
Minulescu la Marin Sorescu și Vlad Zografi) și critici, eseiști, diariști (Nicolae Balotă, Arșavir Acterian, Ion Vartic, Vasile Popovici, Șerban Foarță). SCRIERI: Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, pref. Irina Petraș, București, 1997; Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, 2002; Ficțiune și teatralitate, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae Breban, Bunavestire, pref. edit., Pitești, 2002. Traduceri: Melanie Klein, Scrieri, vol.I: Iubire, vinovăție, reparație, Binghamton - Cluj-Napoca, 1994 (în colaborare cu Emma Tămăianu și Florin V. Vlădescu); Evelyn Underhill, Mistica, Cluj-Napoca
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
90, 29-30; Ovidiu Mircean, Celor pe care nu i-ar putea interesa sau Ce caută englezii în cartea Laurei Pavel, ST, 2003, 1-2; Gheorghe Grigurcu, O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, RL, 2003, 11, 12; Mircea Morariu, „Ionesco. Anti-lumea unui sceptic”, F, 2003, 6; Nicolae Balotă, Un alt Ionesco, APF, 2003, 6, 7; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, 2003, 334-336. N.Br.
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
a coborât de pe soclul superiorității și a devenit în cel mai bun caz obiect al unei referințe neutre; oricum, nu al unei evaluări necondiționat pozitive sau negative. Vom spune că modernitatea noastră de astăzi tinde să devină reflexivă, critică și sceptică, chiar dacă nu toți sunt gata să ni se ralieze. Cearta culturală dintre antici și moderni prefigurase doar începuturile modernității. Iluminismul consacrase intrarea în modernitate, iar de atunci, modernii și acțiunile de modernizare s-au tot multiplicat. Când s-a atins
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ideea că românii din mediul rural susțin aderarea din motive de compatibilități valorice sau pentru că aceasta ar constitui un garant pentru menținerea democrației. Componenta economică este mult mai puternică decât cea valorică. Cu toate acestea, între sătenii României există și sceptici. În rândul agriculturilor cu potențial de participare pe piață, aceștia sunt cei care au exploatații agricole mai mari. Această categorie percepe probabil mai acut costurile integrării și este mai reticentă. Capitolele dedicate celor șase sate încercă să arate cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
chestiuni desprinse din viața de zi cu zi, precum frecvența întâlnirii prietenilor, măsura în care oamenii se încred în ceilalți sau în instituții, participarea în asociații profesionale sau în cluburi sportive? Sunt întrebări prin intermediul cărora un gânditor conservator sau mai sceptic ar fi tentat să respingă existența unei astfel de resurse. Cel mai simplu răspuns vine din câteva exemple. Relațiile Să ne imaginăm trei indivizi identici ca pregătire, avere și status social. Unul dintre ei dezvoltă relații doar în interiorul familiei extinse
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
au crescut odată cu integrarea. Tabloul informațiilor asupra a ceea ce se va întâmpla este fragmentat, și asta le creează neliniște. În ciuda acestor îndoieli și neliniști, sătenii speră totuși la un trai mai bun pe termen lung, dar pe termen scurt sunt sceptici în privința unei creșteri a nivelului lor de trai. Majoritatea celor intervievați afirmă că lucrurile merg rău în ultimul timp: gazele se scumpesc, se introduce chiar abonamentul pentru gaz, pensiile nu au crescut cum li s-a promis, nu li s-
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ar fi insuficientă pentru realizarea lucrărilor, abia atunci restul comunității are trebui să se implice efectiv. În Hănești, autoritățile se îndoiesc că sătenii ar vrea să participe la orice activitate. În Ațintiș, situația este similară, autoritățile și elitele locale fiind sceptice în privința participării sătenilor la acțiuni colective. În ambele cazuri, motivele invocate țin de sărăcie, de îmbătrânirea populației și de lipsa timpului. În Hănești se adaugă ca explicație și reprezentarea autorităților despre populația locală potrivit căreia aceasta ar fi dezinteresată să
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
altceva decât „cuvinte potrivite”, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), „vrednice de credință și de toată primirea”? Vor avea oare oamenii de cultură și de presă ai Bisericii puterea de a-l pune pe gânduri pe un sceptic Moromete al zilelor noastre? Va pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu în satele aceluiași Teleorman, lipsite poate de ecou literar, dar încă pâlpâind a viață? Tradiția ne spune că seniorii teologiei, socotită de latinii scolastici „regina științelor”, s-ar cuveni să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o matrice eclezială rămâne întotdeauna oblică și profund afectată de recunoașterea alterității. Până să guste din privilegiile cunoașterii nemijlocite - cum este comuniunea euharistică -, neofitul se hrănește cu lecturi la surse, practică un comerț profitabil cu exegeții tradiției și observă sceptic coliziunile dintre diverse curente teologice, culturi religioase sau chiar civilizații la cumpăna veacurilor. Chiar pentru a ajunge în situl liturgic al teologiei, o inteligență proaspăt botezată este obligată să cunoască ereditatea istorică a creștinismului, în particular, dar și memoria colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teama narcisistă de eșec, pasiunile dialectice, vanitatea jargoanelor - toate astea ne-au slăbit elanul. Am făcut pe propria piele experiența caleidoscopică a modernității. Arderea de tip religios a grupului de prieteni s-a stins, spre sfârșitul facultății, în lungi pauze sceptice, adâncite în tăcere. Am preferat, în schimb, cunoașterea de împrumut și exercițiile de calofilie forțată. Discontinuitatea lecturilor din Evanghelii, de pildă, ne-a predat demonului nepăsării. Fără prea mari dureri de cap, grija de căpătâi dispăruse. Ne-am refugiat în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
predici de mortificare sau plesnituri de bici în inima templului? Nu este El Cel care l-a veselit pe Zaheu, care l-a întristat pe tânărul bogat, care i-a smintit pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vagului? Era oare modul de viață al credincioșilor în epoca Bisericii primare condusă de acest criteriu al non-apartenenței „instituționale”6? Cine însă a fondat Biserica? Este, apoi, ceva nou în discreditarea postmodernă a temeiului, dacă ne gândim la poziția filozofilor sceptici în Antichitate? Am să încerc să răspund acestor întrebări în ordine inversă. Retorica întemeieriitc " Retorica întemeierii" Este notorie afirmația lui Platon 1 despre țelul filozofiei, reprezentat de cunoașterea primelor principii, de a căror demonstrabilitate Aristotel s-a îndoit, arătând caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestor întrebări în ordine inversă. Retorica întemeieriitc " Retorica întemeierii" Este notorie afirmația lui Platon 1 despre țelul filozofiei, reprezentat de cunoașterea primelor principii, de a căror demonstrabilitate Aristotel s-a îndoit, arătând caracterul vicios al regresului logic la infinit 2. Scepticii au mers mai departe, punând la îndoială posibilitatea cunoașterii în genere, în timp ce stoicii și epicureicii au admis-o din perspectiva postulatului evidenței percepției. Prolepsis - sau prejudecata, în termeni moderni - a fost acceptată ca o componentă indispensabilă a oricărui discurs (la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să se sfințească, critica tuturor instituțiilor veacului poate fi temelia unei continue renașteri. Este foarte probabil ca, în dimensiunea sa umană, Biserica să dețină păcatele oricărei instituții seculare, fără ca aceasta să însemne că n-a găzduit și miracole invizibile ochiului sceptic al istoricilor. Sfinții Bisericii n-au nevoie de apărare atunci când sunt cu adevărat urmașii lui Hristos. Din punct de vedere teologic, numai prezența sfinților în lume confirmă faimoasa sentință a eruditului german care situa fiecare epocă a istoriei umanității „nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Joseph Butler din Anglia) a fost ignorat fără remușcări de către „enciclopediști”. Critica noțiunii de revelație coincide cu deconstrucția conceptului de inspirație (testimonium Spiritus sancti internum). Această decizie teoretică a modernității deschide drumul cercetării istorico-critice a Scripturilor. Semnificativă pentru poziția radical sceptică a epocii iluministe rămâne opera lui David Hume (Treatise of Human Nature, 1739-1740; Natural History of Religion, 1755). În pofida obiecțiilor lui J.G. Hamann adresate pretențiilor de cunoaștere a priori, pentru Kant (Die Religion innerhalb der Grezen der blossen Vernunft, 1793
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nevoie de orizontul unei reale transcendențe? Nimic altceva n-ar putea explica succesul european al mitului lui Tristan și al Isoldei (reluat în formula lui Shakespeare de Romeo și Julieta) decât mitologia recompensării postume. Moartea pune capăt vieții și, pentru scepticii moderni, negociază prețul cel mai mare al sacrificiul de sine. Moartea, așadar, pare să marcheze accesul către cea din urmă virtute. Egoismul, în actul morții pentru celălalt, ar părea să dispară. Dar idolatria? A da fără a cere nimic în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În al doilea caz, exegetul refuză excursia mistagogică și descoperă „infinitul rău” al suprafeței 2; interpretarea sa nu mai are nici reguli gramaticale (fixate prin liturghie), nici reguli sintactice (exprimate în dogme). În fața celui dintâi, Scriptura își dă Cuvântul. Pentru scepticul plin de îndrăzneală, „Înțelepciunea cea de multe feluri” (Efeseni 3, 10) va prefera să tacă. Zaheu, vameș și prietentc "Zaheu, vameș și prieten" At last the Saviour is born into the world - appears in Judea - comes to Jericho, Zaccheus’ town
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără identitate - „noaptea în care toate vacile sunt negre”. Arta improvizațieitc "Arta improvizației" O viziune dinamică asupra adevărului, axată pe ontologia participației în formele cunoașterii, pune modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deja acolo - societatea civilă, distrusă eficient numai de comunism -, precum și discursul asociat lor, au avut efecte pe termen mediu și lung, au prins rădăcini, pot supraviețui pe cont propriu într-o societate puțin înclinată spre altruism și idealism. Eu sunt sceptic: de la Fundația Soros la Fundația Vier Pfoten, din câte am putut observa, devotamentul activiștilor se poate greu imagina fără generozitatea donatorilor. Nici experiența Administrației Constantinescu, reluată în forme diferite de Administrația Băsescu, de a atrage „oengiștii” în instituțiile statului, nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
expatriatul român Iosif Constantin Drăgan, fost membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a îmbrățișat protocronismul și l-a sponsorizat, sau a fost el însuși autorul câtorva dintre cele mai virulente (sau, pentru sceptici, ridicole) manifestări „savante” ale ideologiei culturaliste amintite. Drăgan, în ciuda infamantului său trecut legionar, era prieten apropiat al lui Nicolae Ceaușescu și a aranjat ca „operele” acestuia din urmă să fie publicate în Occident de edituri respectabile. Istoria intelectuală și politică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit în acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință) nu justifică tăcerea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la un corp de doctrină ridică niște semne de întrebare fascinante, la care ar trebui să se reflecteze mai mult și în România. Cum se produce metanoia, conversiunea la o doctrină ce pare să ofere aderenților o clavis universalis, în timp ce scepticilor le apare ca un sistem închis? Care sunt circumstanțele, motivațiile și cauzele conversiunii? În Statele Unite, în diverse universități și colegii, dar și în diverse cluburi, asociații și alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
hominem (știm că în România problema nu e să obții un post universitar, ci să găsești mereu resurse suplimentare, probabil și fiindcă grupul de referință pentru măsurarea exterioară a succesului în carieră sunt les nouveaux riches). Ultima notație mă face sceptic în privința adoptării iminente a unui ideal comunitarist: simplitatea voluntară, trecerea de la consumul somptuar la moderație și chiar relativă frugalitate. 13. Vezi magistrala analiză a liberalismului american dată de Friedrich Jaeger în lucrarea citată. Pentru analiza comunitarismului, mergând până la controversele anilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]