1,518 matches
-
scrie articole și cărți, să obțină gradele didactice și să consilieze elevii sau studenții (set de roluri). Toate rolurile asociate cu un status particular sunt numite set de roluri. (R. Merton, 1968). În figura 4. 2 este prezentată o diagramă schematică care indică rolurile și seturile de roluri pentru statusurile de profesor universitar, polițist și mamă. Deoarece termenii de status și de rol sunt legați strâns, oamenii uneori au tendința de a-i confunda. Pentru a nu cădea în această greșeală
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
rol sunt legați strâns, oamenii uneori au tendința de a-i confunda. Pentru a nu cădea în această greșeală trebuie pur și simplu să ne amintim că o persoană ocupă un status și execută un rol. Figura 4.2. PREZENTAREA SCHEMATICĂ A RELAȚIEI DINTRE STATUS, ROL ȘI SETUL DE ROLURI Pentru a îndeplini rolurile lor variate, oamenii sunt ghidați de așteptările de rol care sunt norme bazate pe obiceiuri și tradiții care arată cum un anumit rol particular trebuie îndeplinit. Așteptările
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ultim sens herderian, al națiunii ca expresie a unicității ireductibile a unei culturi posedată de un Volkgeist, a fost diseminat în spațiul central și sud-est european, generând frecventele forme de naționalisme particulariste bazate pe ideile purității etnice și omogenității cultural-lingvistice. Schematic, "tiparul zigzagat al schimbării semantice" (Greenfeld, 1992, p. 5) poate fi reprezentat grafic astfel: Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" Sursa: adaptare după L. Greenfeld (1992, p. 9) Primele două încarnări semantice ale conceptului de "națiune" (I: "comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la scheletul schematic, geneza conștiinței naționale din mult mai difuza conștiință de neam, urmată de precizarea sa graduală în matricea social politică și istorică a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, ar putea arăta ca în figura de mai jos. Figura 2. Geneza și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colective pe care dorește să o promoveze. Cartografiind diferitele trasee istorice care au dus către modernitate, L. Greenfeld (1992) identifică trei tipuri-ideale de naționalism, care se configurează în spațiul ideologic definit de axa verticală individualism-colectivism și de axa orizontală civic-etnic. Schematic, cele trei formule clasice ale naționalismului se prezintă în felul următor: Tabel 2. Tipologia naționalismelor Civic Etnic Individualist-libertarian tipul I Colectivist-autoritarian tipul II tipul III Sursa: L. Greenfeld (1992, p. 11) Tipul I, naționalismul individualist-libertarian de factură civică, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
euristic de descifrare hermeneutică a sensului ascuns în destinul istoric românesc, însă apele naționalismului purtate de curenții independenței și unității naționale sunt înlocuite de mareele europenismului. Jaloanele simbolice sunt date acum de cotiturile istoriei naționale înspre și dinspre Europa. Iată, schematic, cum se prezintă această istorie sinuoasă a intrărilor și ieșirilor europene ale românilor (Bozgan et al., 2003, pp. 3-4). Prima noastră europenizare" s-a produs odată cu primirea "Sigiliului Romei". Cucerirea romană a Daciei, urmată de romanizarea și integrarea lumii dacice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Concluzii ............................................... ............................................... . .................... 280 Bibliografie ............................................... ............................................... . ................ 286 3 Cuvânt înainte Lucrarea „La donna angelicata- la donna demonicata în opeara lui Giovanni Boccaccio și a lui Geoffrey Chaucer” își propune și reușește să pună altfel în valoare profilul complex al personajul feminin (tratat adesea schematic ori numai periferic, pentru perioada medievală, în cadrul oricărei istorii literare nationale) într-o abordare comparatistă a operei lui Giovanni Boccaccio și a celei a lui Geoffrey Chaucer, cei doi mari scriitori de la sfârșitul Evului Mediu, figuri emblematice ale Prerenașterii. Opțiunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul mentalității religioase a Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
James Press, 1991. Este vorba despre două tipuri de iubire: pământească și cerească, dihotomice, așa cum indică și inscripția. 672 William D. Reynolds, op. cit., passim. 673 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 167. 674 Dar poetul nu poate fi acuzat de această aparent schematică abordare deoarece zeul Amor este cel care în poem i-a trasat modul în care să structureze opera: „Doar miezul să-l alegi din viața lor,/ 185 tot din literatura veche, ridicată la rang de model suprem și apreciată la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem portretizări relativ sumare ale personajelor, descrierile fiind de multe ori schematice sau sărăcăcioase, Geoffrey Chaucer sesizează și notează elementele care individualizează portretul, detaliile amănunțite care spun multe despre caracterul eroinei, despre poziția socială pe care o ocupă, despre dorințele pe care le are sau impactul creat asupra celor din jur. Alison
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar și pentru a-i face justificată trădarea de mai târziu, autorul englez insistă asupra naturii temătoare a acestui personaj, frica devine o trăsătură dominantă a caracterului ei, o individualizează astfel mult mai mult decât făcuse Boccaccio, care o portretiza schematic, ca fiind „assai dogliosa”995, în legătură cu situația creată de plecarea lui Calcas în tabăra adversă, dar nemenționând nimic despre insecuritatea resimțită de personajul feminin. De altfel, emoții mult mai intense se regăsesc în societatea troiană care o înconjoară pe Cresida
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acele expresii ale limbajului care spun ceva despre lume - ea a realizat această delimitare pe baza unor considerații principiale despre ceea ce este limbajul, lumea și experiența noastră. Se poate susține însă că Wittgenstein nu a urmat această cale. Sumar și schematic, alternativa poate fi înfățișată în felul următor. Spre deosebire de filozofii care au încercat să determine întinderea și limitele cunoașterii omenești, de Kant sau de empiriști, începând deja cu Locke și Hume, nu a urmărit să stabilească dacă o expresie sau alta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea raporturilor lor intelectuale și personale putem distinge în mod schematic trei perioade: o primă perioadă, foarte scurtă, în care Wittgenstein a fost discipolul și colaboratorul logicianului Russell, precum și prietenul său apropiat, o a doua perioadă, în care producerea manuscrisului Tractatus-ului și reacția lui Russell față de acest manuscris vor conduce la
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pistol în mână; 4) mimare în gol sau în absența relaționării cu un obiect anume spre exemplu, când un individ mimează senzația de foame ducând mâinile la nivelul gurii și mișcând ușor buzele pentru a sugera mestecarea hranei; c) gesturile schematice sunt gesturi mimate prescurtate care s-au dezvoltat din nevoia de a imita în scurt timp mai multe comportamente, acțiuni; d) gesturile simbolice semnifică o calitate abstractă. Această categorie de gesturi comportă numeroase variații culturale, și, uneori, originea lor este
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea pot fi distribuite în mod schematic în două familii de semnificații: aceea care desemnează operele și gesturile care, într-o societate dată, se sustrag urgentelor cotidianului și sunt supuse unei judecați estetice sau intelectuale; și aceea care vizează practicile comune prin care o comunitate, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
utilizării neautorizate a resurselor sistemului; • numai 3% pot fi furturi. Întâmplările neprevăzute sau cele provocate de incompetența sau neatenția angajaților pot provoca 84% din pierderile sistemului; acțiunile angajaților neloiali firmei pot genera 13% din pierderi, iar acțiunile intrușilor - doar 3%. Schematic, în figura 1.2, prezentăm ponderile cauzelor în totalul pierderilor și pe cei ce le înfăptuiesc. Figura 1.2. Cauzele și provocatorii pierderilor Studiile din SUA au scos în relief faptul că: • valoarea pierderilor provocate de întreruperea serviciilor informatice trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
3.1.2. Forme combinate de control" Prin combinarea controlului preventiv și detectiv cu mijloacele celorlalte tipuri de control - administrativ, tehnic (logic) și fizic - se obțin următoarele perechi: • preventiv/administrativ; • preventiv/tehnic; • preventiv/fizic; • detectiv/administrativ; • detectiv/tehnic; • detectiv/fizic. Schematic, aceste perechi sunt redate în figura 3.1. Figura 3.1.Perechile formelor de control a) Controlul preventiv/administrativ În această variantă, accentul se pune pe mecanismele „soft” care contribuie la atingerea obiectivelor controlului accesului. Aceste mecanisme cuprind politicile și
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
netă între categoriile de informații din sistem (publice, confidențiale, secrete, strict secrete). O astfel de delimitare asigură certitudinea citirii informațiilor dintr-o anumită clasificare numai de persoanele care au autorizarea cel puțin egală cu clasificarea informațiilor citite. Într-o formă schematică, sistemul este structurat ca în figura 4.1. Figura 4.1.Model de securitate multinivel Politicile de control al accesului sunt foarte clare: o persoană poate citi un document numai dacă autorizarea sa este cel puțin egală cu clasificarea informației
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
adaptarea altora, fond sonor, lumini etc.; * receptorul mesajului transmis de regizor receptor reprezentat, în acest model, atât prin actor, cât și prin spectator; se remarcă, totuși, în această interpretare a comunicării teatrale, necesitatea de a diferenția cele două instanțe subsumate, schematic, aceleiași poziții: actorul este cel care primește indicațiile regizorului, dar în același timp este cel care dă viață personajului și transmite, prin acesta, mesajul artistic spectatorului (spectatorul ca instanță, așadar, diferită de cea a actorului); de altfel, implicit, spectatorul este
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
așa cum se poate vedea în schema de mai jos. Fig. p. 14 manuscris??? Domeniul psihologiei Persoana normală PSIHOLOGIA Științele naturii NEUROPSIHOLOGIA PSIHOTERAPIA PSIHOPATOLOGIA Științele umane Neurobiologie Domeniul antropologiei medicale PSIHIATRIA Psihoantropologie Domeniul antropologiei filozofice Bolnavul psihic Domeniul clinicii medicale Reprezentare schematică a relațiilor dintre disciplinele psihologice W. Dilthey, care vede în psihologie o știință fundamentală ce sistematizează toate cunoștințele despre spirit, afirmă că psihologia are două surse fundamentale. Pe de o parte științele naturii reprezentate prin biologie (neuropsihologie), iar pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în consecință, va fi necooperant cu medicul sau chiar va avea o atitudine ostilă față de orice propunere sau acțiune terapeutică din partea acestuia. Aceste aspecte particulare, care fac diferențele dintre bolnavul somatic și bolnavul psihic se pot vedea și în imaginile schematice de mai jos: fig. p. ms. 57 B Bolnav somatic Medic În figura de mai sus este reprezentată schematic relația „medic - bolnav” în cazul bolii somatice. În interiorul cercurilor mari, cercurile mici, punctate reprezintă „zona conștiinței critic-reflexive”. Bolnavul „simte” sau „își
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
terapeutică din partea acestuia. Aceste aspecte particulare, care fac diferențele dintre bolnavul somatic și bolnavul psihic se pot vedea și în imaginile schematice de mai jos: fig. p. ms. 57 B Bolnav somatic Medic În figura de mai sus este reprezentată schematic relația „medic - bolnav” în cazul bolii somatice. În interiorul cercurilor mari, cercurile mici, punctate reprezintă „zona conștiinței critic-reflexive”. Bolnavul „simte” sau „își autopercepe” procesul patologic, boala (B) față de care are o atitudine critică, comunicând medicului „acuzele” sale. Medicul, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Anxietatea este definită ca un sentiment penibil de așteptare, o teamă fără obiect, frica de un pericol imprecis. Aceste caracteristici disting anxietatea de teamă, care este o emoție analogă anxietății, dar legată de un pericol obiectiv și real. Această opoziție schematică face din teamă un sentiment comprehensibil pentru celălalt, pe când aprehensiunea anxietății îi apare ilogică, irațională și disproporționată în raport cu riscurile menționate de bolnav. Trebuie făcută diferența dintre „anxietate” și „angoasă”. Termenul de „anxietate” desemnează neliniștea, teama fără obiect precis; pe când cel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizofreniei, - afecțiunile organice cerebrale cu tulburări psihice asociate, - factorii psihogeni. Din analiza comparativă a „naturii endonului”, a endogenității și a „naturii psihogene”, se ajunge la stabilirea unor relații psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]