2,698 matches
-
Nu aveam încă un volum, dar vroiam să-l sondez: când voi avea (și asta putea fi curând, chiar prin toamnă), o să-l tipărească? Așa, cât al poetului statistician de pildă. L-am găsit însă într-o stare de spirit schimbată. Nu i-am spus nimic. Stătea cu capul în hârtii și tăcea. Pe urmă a chemat pe cineva, a cerut doua cafele și la cafea a luat de alături de pe birou un manuscris și mi l-a întins. Era un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
creștinism activ și dacă ar fi fost în fața unui nou Savonarola n-ar mai fi îndrăznit să fie atât de ditirambic: l-ar fi ars pe rug la prima erezie, cum a fost ars el însuși. înseamnă că timpurile erau schimbate (și nu de el!) când putea să scrie: Un jour s'attachera a mon nom le souvenir de quelque chose formidable - le souvenir d'une crise comme il n 'y en eut jamais sur la terre, le souvenir d'un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dacă mai este În viață, iar ea era fericită atunci când Îmi auzea vocea. Când m-am Întors după Paști În București, am trecut din nou pe la ea să o văd și să-i duc câte ceva, de la mama. Am găsit-o schimbată, parcă slăbise mult iar vocea Îi era mai scăzută. Ne-am Îmbrățișat și a rămas ca a doua zi să vin la ea, după serviciu, cum făceam de obicei... La trei fără un sfert, În noapte, telefonul sună și aud
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
care s-a Îndesit și a crescut foarte Înalt, din primăvară până În toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă Întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: În vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată În iarba deasă și contemplam cerul minute În șir, Închipuindu-mi fel de fel de figuri de basme din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
NICI O CONTINUITATE ÎNTRE SCENE \ NUMAI ÎNTÂMPLĂRI SCURTE ȘI LIPSITE DE LEGĂTURĂ. ERA IMPOSIBIL DE STABILIT MOMENTUL EXACT ÎN CARE TRASK ÎNCEPUSE CERCETĂRILE CARE CONDUSESERĂ LA MAREA LUI DESCOPERIRE. DAR REZULTATUL FINAL ERA CLAR. DUPĂ O PERIOADĂ INIȚIALĂ DE ACOMODARE, PERSONALITATEA "SCHIMBATĂ" OBȚINEA CONTROLUL ABSOLUT, IAR MEMORIA CORPULUI OCUPAT ERA COMPLET SUPRIMATĂ. ÎN AFARA FAPTULUI CĂ SE SERVEA DE TRUPUL ALTEI PERSOANE, PERSONALITATEA TRANSFERATĂ SE CONSERVA ÎN ÎNTREGIME, CU PROPRIILE AMINTIRI, SENTIMENTE ȘI OBIECTIVE. PENTRU A PUTEA EXPLICA POSIBILITATEA ACESTUI TRANSFER EXTRAORDINAR, TRASK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se încorda, transpira sub impactul gândurilor lui Trask. Era ca o pângărire, o murdărire a trupului său care fusese odată sănătos, curat și puternic. Apoi Trask vorbi din nou, și semnificația cuvintelor lui lăsă să transpară incredibila realitate a corpurilor schimbate. EL RĂGUȘIT, NU E NEVOIE SĂ MĂ TORTUREZI. O SĂ-ȚI DAU APARATUL. O SĂ-ȚI ARĂT CUM SE FOLOSEȘTE. 19 MARIN AȘTEPTĂ, ULUIT ȘI NEÎNCREZĂTOR ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ. CÂND SE GĂSEAU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ETERNITATEA, OAMENII AVEAU DE OBICEI TREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
căci pe atunci administrația generalului Kiseleff avea în mână toate mijloacele financiare, toată forța și toate puterile care îi erau necesare spre a combate răul, și în același timp confuzia și dezordinea care rezultau de pe urma lor. Dar astăzi, împrejurimile sunt schimbate; principele domnitor n-are decât o autoritate restrânsă, o forță morală și materială destul de limitată și finanțele sunt în cea mai tristă stare. Prima spaimă trecută, se nutrește acum speranța că răul nu va ajunge aici și că anotimpul avansat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
simțeam că am plecat și care nu mă respinsese, întorcând spre mine priviri uimite. Eram împreunat cu viteza mică a autobuzului, firească, obișnuită, cu sunetul vechi într-o carcasă nouă, cu scaunele tapisate și unele noi, de plastic, cu perderele schimbate, ceea ce e o noutate, cu drumul rău, plin de gropi, ... cu ei. Mă duceam de la asfalt - acolo. În cealaltă parte, pe tărâmul unde pot umbla desculț, simțind inima pământului. Muream de dorința de a simți lutul ars de soare, lutul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de Paști, dinții albi ca zăpada. Auzi, da’ ia spune, tu vre’un cântec știi, vre’un joc? Ei, iu-hai, Doamne, apoi cum să nu știu că la asta eram primu’. Nu apucai să-i răspund că Florin ieșise gata schimbat. - Hai, Mariană, lasă băiatu-n pace, ți-o spune altă dată năzbâtiile lui. Lasă-l să mergem acasă, că i-am promis lu’ badea Vasile că-l duc până în sară acasă. Ai mei se obișnuiseră cu ideea că stau pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
privind întruna în sus, scoase, ținându-și răsuflarea, un strigăt prelung, abia modulat, în care reveneau întruna aceleași cuvinte. - Ascultă, șopti bucătarul, spune că el este câmpul de luptă al zeului. Inginerul se uită la bucătar, izbit de vocea lui schimbată. Cu privirea fixă, aplecat înainte, cu pumnii strânși, acesta reproducea, stând pe loc, tropăitul ritmat al celorlalți. Și abia atunci d'Arrast își dădu seama că el însuși dansa de o bucată de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înregistrau cu personajul pe care ea îl întruchipa. Nu-i stânjenea concentrarea ei. Ceea ce îi permitea, la rându-i, să observe, atentă, amănuntele casei și ale personajelor, gândind la rostul și conexiunea lor secretă. Când nu tresărea, tulburată de vibrația schimbată, în apropiere, a unei unde străine. Percepea prompt, cu extremă acuitate, tăișul, în spate, al privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
emailată. În ziua următoare, ceaiul fusese cald și dulce. Mâncarea de la prânz și seara, mai bună. După-amiază, în intervalul rezervat altă dată bătăii, deținuta fusese dusă la baie. Când s-a întors, a găsit patul acoperit cu un cearceaf, pătura schimbată, un alt rând de haine împă turite, lângă pat. Surpriză, cu adevărat : micul pătrat de oglindă, tubul îngust de cremă „Nivea“. Se pregătește ceva oribil ? O vor chinui îngrozitor, o vor arunca pe fereastră, o vor împușca, dintr-odată, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai pe Bologa. Dacă ar putea citi cineva în sufletele tuturor ofițerilor, s-ar îngrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mulți își ascund gândurile, pe când el barem e sincer. ― Astea-s prostii, prietene! zise Varga, după o pauză, cu glas schimbat și cu o veselie poruncită pe față. Mai bine haidem la generalul Karg, să ne miluim de un concediu! ― Așa-i... prostii... surâse Apostol îmblînzit. Prostii sunt toate vorbele omului în ceasurile cele grele ale vieții... Varga porni înainte pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă. Vorbea pentru a-și alina sufletul prea încărcat, întocmai cum plângi ca să-ți mulcomești o durere prea mare. Numai după ce se răcori, se adresă direct preotului, dar cu vocea schimbată și cu o lucire nouă în ochi: ― Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. Urăsc tot ce-i aici, pe toți oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot, Constantine! Aerul de-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pornise prin grădiniță, parcă iarăși s-ar fi speriat, și Tohaty după ea, ca o umbră credincioasă. În stradă o bunii curiozitatea și întoarse capul, să vază ce face Apostol. Îl văzu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fața cumplit de schimbată. Ea totuși zâmbi și-i trimise o sărutare, cu o cochetărie inconștientă. Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândouă brațele, ca și cum ar fi primit un junghi în inimă. Dar îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste care a trecut fără să le ia în seamă. A ieșit puțin prin târg, un ceas-două pe zi, s-a întîlnit cu mai toți surtucarii și toți i s-au părut schimbați și speriați, deși cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul. Acuma înțelegea și schimbarea, și spaima lor, acuma simțea că toți s-au ferit de el pentru că n-a îngăduit Martei să grăiască ungurește. Plecă ochii în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Fericirea e pavăza lașității, pe când răzbunarea... ― E tot un fel de fericire, zâmbi Bologa, întrerupîndu-l. ― Firește, dacă înțelegi așa fericirea, se supără Gross. Atunci când ți-e sete, fericirea e un pahar de apă! ― Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schimbat, privindu-l cu o ușoară mustrare. ― Și iubirea e Dumnezeu, adăugă Gross râzând ironic. Da, da, cunoaștem!... Începutul și sfârșitul e Dumnezeu, fiindcă habar n-avem de unde venim și unde mergem și, prin urmare, înlocuim întunericul cu un cuvânt mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atật de mult! Am început să te cunosc ca om, ca prieten, ca iubit... Știe oare vremea cậte idealuri a măcinat cu timpul ei? Cậnd ne-am întậlnit erai asemenea omului fără trecut și fără viitor, trăind în secunda mereu schimbată și totdeauna aceeași a timpului. Eu treceam prin viață cu nepăsarea ermetică a lunaticilor, indiferentă și rece la zậmbetul lumii. Tu, asemeni unui soldat iscusit, treceai prin furtună și ger și nu știai să zậmbești. Învățasem de mult la școala
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al mărei turbate, În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar, 15Lucește o steauă în piatră schimbată, În mărgăritar. E-amantul a stelei ce palidă trece Și-aruncă prin nori a ei rază de nea, E-amantul căzut dintre stele, ce rece 20În mare murea. {EminescuOpIV 20} CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI Când privești oglinda mărei, Vezi în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? {EminescuOpIV 219} În van cercați a-i drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca pe dos Să o crești, nepoată dragă... - Iară vii la vorba veche. Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie, ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... Mai cu samă - o plăcere - De-o bucat-de vreme-ncoace... de când fuși la București... Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dumnezeu. Arta ar putea scoate multe reziduuri din noi. O femeie frumoasă e ca un lac în amurg. Pragmaticii mișcă lumea, dar pe drumurile intuite de visători. Încrucișările de specii, ca și cele de idei, sporesc vitalitatea. Nu lumea trebuie schimbată, ci esența relațiilor dintre indivizi. Talentul devine viabil când este racordat la context. Moraliștii se reped precum Sfântul Gheorghe spre balaurii din noi. Să lăsăm urmașilor idei. Dar mai ales instrucțiuni de utilizare. Nu m-aș stabili într-o altă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
seară înainte. Cred că eram în lift deja de vreo opt ore, ideea cu desfăcutul panoului din tavan venindu-mi imediat după ce amicul îngălat m-a servit cu prima țigară chiștoc, asta cam la patru, cinci ore de la primele vorbe schimbate. Cam atunci am abandonat și speranța părăsirii locului înainte de sosirea dimineții. Și ușor, ușor, am început să-l chestionez, mai mult de plictiseală. El mi-a răspuns ce a vrut el, sau în cel mai rău caz ce aș fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
buzele și cu obrazul. Dar adevăratul sărut s-a întîmplat când ne-am ridicat. Era deja frig și întuneric. Ne țineam în brațe de câtva timp. Mâinile mele trecuseră pe sub umeri și se delectau cu rotunjimea sânilor ei. Primele cuvinte schimbate au fost: "Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subțiori. Odată ajunsă în picioare, s-a răsucit către mine și buzele noastre au făcut cunoștință, bucuroase că tot ce au povestit șuvițele de păr
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]