1,949 matches
-
O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mâna și a strâns-o pe a mea. —Numele meu e Peter. —Rachel, am spus reușind să-i zâmbesc la rândul meu. Deși aș fi preferat să-l pocnesc. Nu mă lua în seamă, mi-a zis el cu o sclipire ciudată în ochi. Sunt nebun de legat! Am descoperit curând că Peter avea un simț al umorului extraordinar și că râdea de toate, chiar și de lucrurile cele mai groaznice. Mai ales de lucrurile cele mai groaznice. Am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e foarte clar, a replicat Josephine. Și tocmai ăsta e motivul pentru care trebuie să vorbim despre el. Nu vreau să vorbesc despre el, a repetat Neil, de data asta ridicând vocea. —De ce nu? în ochii lui Josephine apăruse o sclipire care semăna cu aceea pe care o au câinii care au găsit un os. — Nu știu de ce, a zis Neil. Pur și simplu nu vreau să vorbesc de el. — Hai să aflăm motivul. De acord? a continuat ea în spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Stătea în picioare și mă aștepta. Știam c-o să fie acolo, dar tot eram uimită să-l văd. E splendid, m-am gândit cu răsuflarea tăiată. Și el stă acolo pentru că vrea să mă vadă pe mine. I-am văzut sclipirea albastră din ochi de la zece kilometri. Și oare mai exista vreun bărbat cu picioare așa de sexy? Ar trebui să i se interzică să poarte altceva decât blugi, m-am gândit tulburată. Chris și-a ațintit privirea albastră asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
N-aveam de gând să-mi mai scot vreodată rochia asta de pe mine - ei, bine, asta dacă nu se întâmpla ca Randall, în persoană, să mi-o ceară. — Mă duc să-mi iau alt pahar, a anunțat Bea cu o sclipire în ochi. Să vă aduc și vouăceva? — Eu sunt în regulă. Mulțumesc, am răspuns și eu și Randall în același timp. Apoi am izbucnit în râs. Vorbeam la unison? Eram al naibii de adorabili! După ce Bea a dispărut, eu și Randall ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
petrecusem ca să mă îmbrac în ultimele trei luni. Apoi Bea și-a făcut apariția în garsonieră cu trusa ei enormă de machiaj, după care a început, disperată, să-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum în dungi (care acum era nițel cam umed) și cu o cămașă franțuzească bleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
colecție de poezii a tatei, am șoptit. În ochi mi-au răsărit imediat lacrimi. Unde ai găsit-o? Asta e o poveste lungă și obositoare pe care o să ți-o spun într-o altă seară, a râs el, cu o sclipire în ochi. Dar m-am gândit c-o să-ți placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul, discordanța. Nu, glasul nu fusese al Gigantei. Un fel de post sincron dubios. De ce de ce de ce. Mișcarea buzelor gingașe, diavolești, sclipirea dinților lucioși, ca gloanțele egale, perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea fi! — Ai fost ca mine, ai fi putut fi. Când mai aveai alegere, ai fi putut fi ca mine, profesore. Ai fi avut harul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
repede, dar de fapt nu ai nici o putere de decizie. Ești o jucărie a zeilor, fără o viață proprie. Singurul motiv pentru care exiști este de a satisface toanele altora. — Și ce toane, intervenea Harry, injectându-și în privire o sclipire malițioasă, ce toane năstrușnice sunt. Pun pariu că ai surprins o grămadă în oglinda retrovizoare. — Orice-ți trece prin cap, Harry, le-am văzut pe toate. Masturbare, pipăială, amețeli de toate felurile. Vomă și spermă, rahat și pișat, sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă aplicate, în stilul discotecilor de mahala, arunca pe fața ei îmbujorată, fără ochelari, stele și planete, dând o sclipire intermitentă incisivilor întrezăriți prin fanta buzelor când respiră - trebuie încă să respire pe gură, după atâta dans. Sexul lui T. se revoltă, împingând cartea care îi rămăsese în poală când adoarme. - Și tu habar n-aveai când m-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nostru cel țicnit, mereu o lua razna, nu‑i așa, Suze? — Dumnezeule, ai dreptate! Tot timpul! zice Suze. Însă mereu revenea pe linia de plutire, nu? — Categoric! spune Tarquin. De fiecare dată. — Dar ce făcea? zic, ridicând ochii cu o sclipire de interes. — De obicei vindea câte un Rembrandt, zice Tarquin. Sau un Stubbs. Ceva de genul ăsta. Genial. Ce‑o fi cu milionarii ăștia, zău? Chiar cu Suze, pe care o ador. Pur și simplu nu le pică fisa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
inventivitate militară. Apoi expresia lui se schimbă, devine rezervată, solemnă, de parcă mulțimea ar fi dispărut din fața lui. Fata nu se poate abține să nu cântărească. Cu ochii cuiva care ghicește norocul, cântărește viitorul bărbatului. Mărește imaginea. Pe chipul lui, printre sclipiri, vede un imprimeu sub forma unei gheare de leu. Îi aude răgetul. Un urlet aflat în afara timpului. Acela e momentul în care aude clicul dintre ea însăși și rolul ei. Garda de corp aduce o cană de ceai. Între sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și atunci când mutè un creion dintr-o parte într-alta a biroului, ține sè se afirme în fața șefilor, n-are decât sè se afirme, pe el l-au trimis în Anglia, e un bèiat deștept dar, dar ce?! N-are sclipirea mateianè! Acum mè îmbrac și n-am chef sè discut tocmai de Eugen, blugii și cèmașa, am una albastru deschis, o am de la Corina, nu, nu e nici cèlcatè, îmi amintesc de cèmașa primitè cadou de ziua mea de la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o soție, Mi-am reluat serviciul în televiziune, Esti fericitè, Corina? întrebarea mea a fost pusè dupè ce ne-au fost ridicate de dinainte farfuriile cu resturile de mâncare rèmase, nici ea n-a mâncat prea mult, dupè o anume sclipire din privire o regèsesc așa cum era în vremea întâmplètoarei noastre iubiri, de ce am spus întâmplètoare? pentru cè a fost o întâmplare, acea sclipire înnebunindu-mè, fècându-mè sè mè regèsesc în cel ce eram pe vremea ei, anxios, tulburat, îndrègostit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dinainte farfuriile cu resturile de mâncare rèmase, nici ea n-a mâncat prea mult, dupè o anume sclipire din privire o regèsesc așa cum era în vremea întâmplètoarei noastre iubiri, de ce am spus întâmplètoare? pentru cè a fost o întâmplare, acea sclipire înnebunindu-mè, fècându-mè sè mè regèsesc în cel ce eram pe vremea ei, anxios, tulburat, îndrègostit de o fantasmè, de o imagine construitè de propria-mi minte, o imagine cu care, atâta timp cât m-a iubit, ea s-a contopit pânè la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a clopoțeilor trăsurii prințesei lui îi dădură din nou o șansă. În partea opusă, prințesa era gata să spună ceea ce pe ea o ardea din interior, mai exact, iubirea neîmpărtășită pentru vânt. Speranțele amândurora au crescut când și-au văzut sclipirea imaculată din ochi, dându-și seama că aveau aceleași sentimente unul pentru altul, au fost spulberate asemenea unei oglinzi a sufletului când cei doi s au îmbrățișat cu atât de multă pasiune: au format împreună vijelia, dându-și însă ultima
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
a mai trăit vreodată aroganța oarbă, fericită a tinereții —Bineînțeles că nu-mi știu anii pe dinafară, pentru că nici nu vreau să-i știu! Când am văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea lui Traian Manu. Sub blândețea obosită a privirii - așteptarea, neliniștea. Pupila Îi pâlpâie o secundă, nesigură, apoi Întreaga față i se destinde: râsetele s-au grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Buchetele de flori primite îi schimbaseră cu totul dispoziția. Pășea într-o minunată stare de grație spre acest public care o aștepta cu atâta nerăbdare. Înainta sigură pe sine și pe arta sa. Prin aburirea luminoasă a lumânărilor zări, desigur, sclipirea diamantelor din decorațiile Marelui Komandir, dar și nestematele negre, mistuitoare, din spatele acestuia. Frisonă de plăcere, simțind deja adierea pasiunii și regretând că nici un bărbat nu putea vedea ce alchimie subtilă se punea chiar atunci în reacție sub pielea ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prudență. Prințul era totuși omul cel mai vânat la acea oră. Evită un răspuns direct, folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc. Credeți că s-ar putea? O sclipire de interes. Desigur, după ce vom avea, poate, prilejul de a ne cunoaște mai bine. Amâna răspunsul. Cum doriți, Alteță. Eu vă aștept oricând în modestul meu atelier. Senzația prințului că pictorul era mai mult decât un simplu pictor. Și acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat despre felul în care un om inteligent își poate folosi beteșugul surzeniei ca să dea o sclipire de galanterie unei risipe savante de vorbe, punând totodată un farmec cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de mare general a lui Napoleon. Se trezi vorbind. I se destăinui. Ca să se facă mai bine auzit, îi șopti toate acele mărturisiri la ureche, înfundându-și gura în părul ei și urmărind apoi efectul în adâncul ochilor negri, în sclipirea ascunsă sub fluturarea pleoapelor sidefate. ― Nicicând nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, mon général. Dar nici măcar nu mă mir, pentru că ești cel mai fermecător Napoleon dintre toți Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor ton, aproape șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu viața? Pauză. Așteptare, o sclipire ironică de partea unuia. Surpriză, chiar încântare de partea celuilalt. Răspunsul veni tot în șoaptă: ― Hm! Aș fi putut s-o fac încă din acea dimineață dinaintea Crăciunului. Ningea atât de frumos peste întinderea câmpiei... Eram acolo, la marginea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copac învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]