1,930 matches
-
adăugă literele: TELOIV ERAM ED IICLEM AL AETATIȘAL căci dorea să-și codifice descoperirile pînă o să fie pregătit să le publice. Apoi își vîrî carnetul în buzunar și se plimbă pe plaja cu nisipul alb și moale, scăldat de marea sclipitoare. Obosit de meseria de naturalist, găsi un băț plutitor și începu să graveze pe suprafața netedă planurile unui castel. Era un castel foarte complicat, cu multe intrări secrete, carcere și camere de tortură. Cineva din spatele lui îl întrebă: — Ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai tîrziu, simțind o împunsătură în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful dispăru din conul lui de vedere. Pantele mai joase erau întinderi de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează că trăiește aici, zise Thaw. McAlpin aprinse o țigară și-i zise: Dacă binevoiești să explici asta, o să te ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark, prea deprimat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împotriva lor, așa că membrii care-au mai rămas din consiliu i-au trimis pe Cocquigrues. Nu înțeleg o iotă. Ce sînt acești Cocquigrues? O să-ți spun la timpul potrivit. Jos, în oraș, clădirile ardeau. Zidurile lucioase ale turnurilor reflectau flamele sclipitoare peste un mănunchi de oameni aflați între monumente și vîrf. Lanark nu-i putea vedea clar pentru că avea ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fulgi de foc coborâră din cer și se-așezară peste capetele fiecăruia, și deodată, oameni, muieri și prunci, începură să profețească și să vorbească-n limbi, cu ochii largi, strigând și râzând și hohotind cu lacrimi, în timp ce pereți de văzduh sclipitor creșteau din pământ, adăugîndu-se zidurilor rămase-n picioare, și bolți de văzduh se arcuiau peste țestele iluminate, și o turlă de văzduh se-nălța înspre ceruri. Pe-ncetul, zidurile se-nchegară, deveniră străvezii-lăptoase, apoi mate ca roorfilul, ca să se-acopere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scaunele slinoase. Am mâncat, tăcut, niște cafea cu lapte în care muiam felii de pâine. Din miez făceam bile cafenii, mozaicate de dungi, pe care le azvârleam în cănile murdare din chiuvetă. Am ieșit puțin pe balcon. Moara Dâmbovița, odată sclipitoare în veșmântul ei roșu de cărămidă, era acum alburie de făina și praful întinse pe acoperișul plin de proeminențe de tablă, pe zidurile uriașe, pe ferestrele rotunde și dreptunghiulare, pe scoabele care susțineau pereții bătrâni de peste o sută de ani
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiarei, un fel de inel masiv de aur, am știut că găsisem (căci orice descoperire e o rememorare) strada și casa mistică a nașterii mele! Trebuia doar să traversez șoseaua și să mă-nfund pe străduțele cartierului de vizavi. Dar sclipitoarea aripă nu avea, se pare, numai cinci degete, ci o încîlcitură întreagă. Am umblat ore prin soarele tropical pe străzi identice, triste, de periferie, cu case negustorești și țărănești, cu zmee atârnate de firele de telegraf și cu guguștiuci cântând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntr-o seară la cabaretul "Gorgonzola", în spatele Șelarilor, unde cântau niște negri îmbrăcați în haine vărgate și cu pălării tari. Le lăsă pe fete la o măsuță, să se holbeze la negrii cei buzați ce suflau în trompete și saxofoane sclipitoare și la lumea din jur, și dispăru pe o scăriță după o draperie roșie de catifea. Un chelner le aduse celor două ceva de mâncare și câte un pahar de șampanie, pe când cei din jur se sculau de la măsuțe și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
roșie, care începu, cu o voce ciudat de adâncă, un cântec trist și tărăgănat, despre o iubire nebună, "cum nu s-a mai văzut pe-acest pămînt", și o părăsire lașă și crudă a tinerei "vergine" de către "domnul cu dinți sclipitori", pe care totuși vergina avea să-l iubească Până-n mormântul de marmură rece, Până în sânul lui Dumnezeu. Amețite de șampanie, fetele lăcrămau și ele prin fumul verzui, tot mai des, al trabucurilor. Vasilica tocmai își ștergea cu dosul palmei lacrimile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
descheie copcile rochiei, dezvelind ceafa și spatele artistei, pe când aceasta își desprindea cerceii și-și scotea brățările, care îi lăsară urme roșii deasupra cotului. Mioara își trase rochia pestexap și rămase doar în furou, portjartier și ciorapi de mătase, toate sclipitor de negre, ca și părul ei tăiat scurt. Așa e mult mai bine", șopti și se-ntinse iarăși pe pat. Deși uscată, artista avea sânii mari și rotunzi și fundul greu, așa încît părea mai femeie, mai dulce pe măsură ce se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei, în fața lobilor frontali, în carnea albă a cărora ariile asociative se-aprindeau și se stingeau ca niște reclame fluorescente. Ființa ei, acum fluidificată ca laptele, curgea în coaja de sticlă, gri-murdară, a trupului prințesei cu cozi blonde și ochi sclipitori, umplea sticla până în cele mai fine contururi și-ncrețituri, și, din armura fermecătoare a malacoavelor și crinolinelor, începea să performeze scenele știute pe dinafară. Nimeni nu știa, nimeni n-avea să bănuiască adevărul, că acum Ivon de Numai-știucum era de fapt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apeductul nervului cohlear. Țipătul electric străbătea stânca masivă a craniului, umplea grote și fisuri stranii, înspăimînta madone cu prunci tronând între stalactite și pătrundea în cele din urmă în scoica răsucită a urechii interne. Se desfăcea în mii de pârâiașe sclipitoare, irigând fiecare, la capăt, cîte-o străvezie celulă cu perișori, adăpostite de-a lungul spiralei, între membrana tectorială și cea basilară, într-o limfă gălbuie, gelatinoasă. Urletul inuman, de fiert în ulei, de jupuit de viu, de canceros cu metastază generalizată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și aduse aminte de sine, de misiunea sa, de realitate. Dând să se scarpine-n cap, nimeri marginea de carton poleit a fesului. Și-l smulse furios și-l aruncă pe podea. Pentru că acel cap, înconjurat de aburul unor zulufi sclipitori era, firește, al Suspectei, al prir;esei cu ceafa tumefiată, frumoasă ca nimeni alta și respingătoare ca o vedenie de coșmar. Acum, din tumoarea cât un craniu de nou-născut, exfoliată și picurând, ieșea, zbătîndu-se ușor, o ființă sticloasă. Ofițerul, aplecat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dimensiuni, într-un obiect de ne-nchipuit. Privește acuma acest covor de pete bălțate, această blană abstractă de leopard - și-ntr-adevăr, pe tot peretele îndepărtat al sălii, dincolo de prăpastia neagră, se zugrăvi cu safire, smaralde, heliodor și crisoberil un enorm dreptunghi sclipitor -, dar privește-l visător și distrat, percepîndu-l deodată, destrămîn-du-te-n el. Globii ochilor tăi își vor accentua convergența. Imaginea stângă și cea dreaptă, fantomatice, vor glisa una pe alta, se vor potrivi, imbrica, până ce holograma va prinde viață, și himera minunată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Maria, pe când contemplam proliferarea dublă-a celulelor {două morule, blastrule, gastrule, despărțite (sau unite) de acea pieliță oglinditoare, am fost spintecați deodată de un trăz-net nimicitor: reapăruse coloana de flacără și rătăcea acum printre noi, făcîndu-ne una cu pardoseala discului sclipitor, integrîndu-ne-n el, digitalizând sângele și tendoanele și nervii noștri, trans-formîndu-le în memorie, memorie pură, holografică, indestructibilă. Eram din nou acasă, eram în Akasia, memoria universală care vede totul, care știe și înțelege și compătimește. Memoria-mamă care ocrotește, care dezmiardă. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu o revărsare de bucurie obiectul care era mama, să mă cațăr în poala statuii vii care era mama și să-mi apropii ochii de ochii ei, să ne ciocnim țestele exact în locul dintre sprâncene, pentru ca acel cordon de neliniște sclipitoare să dispară și noi să rămânem așa, frunte în frunte, cu pleoapele-nchise, cu brațele-ncleștate, cu același zâmbet de fericire înspăimîntată pe buze. Nu aveam timp să stau senin în poala ei, nu aveam degete să binecuvântez. Mă agățăm de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult dispărute, chiar dacă unele mai trăiau și le puteai întîlni pe ulițe, ci fiindcă el trăia numai în vocea ei, construcție arbitrară și încîlcită ca și vorbirea ei de femeie simplă ce desena, povestind, icoane naive și copilăroase, tot mai sclipitoare pe măsură ce se-apropiau de realitatea ei tare, pentru ca ultima zonă, marginea satului ei temporal, să fie altceva și decât amintirile mele, și decât amintirile ei, și decât timpul, și decât spațiul, și decât ochiul, și decât urechea. Căci satul și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și dintre cele vârstnice, erau și bune, și rele, toate levitînd deasupra satului lor și îndrăznind uneori și mai departe. Fata avea să se facă fluture de-atunci încolo în nenumărate dimineți, înălțîndu-se printre fulgi de zăpadă sau din rouă sclipitoare a primăverii, dar niciodată n-avea să se mai avânte ca-n prima zi și n-avea să mai îngăduie ochilor ei priveliștea teribilă a Dumnezeirii. Căci se ridicase atunci, beată de zbor și de frumusețea azurului ceresc, mult, mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu geamuri hipnotice de cristal fațetat, pe capra lui șezând însăși Moartea, ce ținea cu-o mână hățurile cailor mascați, cu panașe de struț în frunte și acoperiți cu valtrapuri grele, iar cu cealaltă sprijinea pe genunchi un mare ornic sclipitor, de alamă plină, cu un pendul lustruit ca oglinda ce luneca lent, la dreapta și la stânga, sub un clopot de sticlă. La urmă de tot trecu carul Justiției, nu fiindcă dreptatea ar fi șchiopătat în amărâta țărișoară dunăreană (cum și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lucioase, oglindind soarele. Țineam o dată-n mână un clopoțel de alamă, primit de la Catana bătrânul. Purtam un costumaș alb și, ghemuit lângă o baltă, plimbam clopoțelul prin apă, lent, într-o parte și-n alta, pe o rază groasă și sclipitoare de soare. Deodată l-am scăpat și, oricât am prefirat apoi apa cu degetele, nu l-am mai găsit. Țin minte că n-am plâns, știind cumva că așa trebuia să fie. Dar regretul că l-am pierdut mi-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sute de musculițe. M-a dus să văd șatra țiganilor ce se așezaseră pe groapa de gunoaie din capătul străzii noastre, cu focurile ei melancolice, m-a dus o dată la circ ca să vedem călărețe cu rochii verzi, pline de paiete sclipitoare, m-a dus la muzeul Antipa... Seara, la culcare, îmi cânta vreunul dintre cântecele lui tărăgănate, bănățenești, de care mama râdea atât de mult, mai ales "Gugulan cu car cu mere" (și cu frumoasă muiere), care-mi plăcea la nebunie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
astea zburătoare. Trebui să-i arate mama, care desenă un cap rotund cu doi ochi și două antenuțe răsucite, un corp ca un vierme inelat și apoi, lucrul cel mai important, două aripi mari și frumoase, colorate în cele mai sclipitoare culori. Nici un fluture din friză nu trebuia să fie la fel cu ceilalți. Până la urmă, după ore de desenat fluturi și alte ore de colorat cu creioanele colorate, ieșise ceva exaltant, aproape miraculos pentru băiețel: în căsuțele lor, fluturii păreau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n creștet stropii de apă cu miros de busuioc. Un popă într-un apartament de bloc era curios și nelalocul lui, copilului i se făcea și frică... Zdrăngăneau geamurile când cânta, și tot ce zicea, și hainele lui largi și sclipitoare erau parcă dintr-un vis... Mama-i zicea "părinte" și-i săruta mâna, ceea ce-l umplea de indignare pe copil. Popii erau niște paraziți care nu munceau nimic, spuneau de două ori "Doamne miluiește" și-ți luau banii. Și tatăl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
soare, venită din senin pe alee și de care, ca să se adăpostească, copiii fugiseră sub marele castan de sub țâșnitoare. Fiecare strop era mare cât un bob de strugure și când izbea asfaltul praf os crăpa într-o coroniță de apă sclipitoare. În câteva secunde părul și fața plină de pistrui a lui Jean, ca și bluza lui decolorată de-atîta purtat, se umpluseră de apă. "Ei, m-a trăznit?" se-ntoar-se el, fleașcă dar triumfător, la ceilalți. Unde dracu să existe? în lună
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]