1,389 matches
-
tot timpul. Eu m-am învârtit prin cameră și am privit portretele de familie, simțind cum personajele din tablouri se împletesc cu povestirea ei. I-a cunoscut pe Emmett și Georgie în 1921, când nu erau decât niște tineri imigranți scoțieni, veniți la Hollywood în căutarea norocului. Îl ura pe Emmett, fiindcă îl trata pe Georgie ca pe un lacheu, și se ura pe sine că nu-i ia apărarea. N-a zis nimic, fiindcă Emmett voia s-o ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rupse tăcerea: — Ce ai de gând să faci? N-am putut s-o privesc în ochi. Nu știu. — Martha nu trebuie să afle. — Mi-ai mai spus asta. Tipul din reclamă începea să arate ca un Emmett idealizat - un fante scoțian la Hollywood. Mi-a venit pe buze singura întrebare polițienească pe care mi-a inspirat-o povestirea Ramonei: — În toamna lui ’46 cineva arunca pisici moarte prin cimitirele din Hollywood . Tu ai fost? — Da. Pe atunci eram teribil de geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o ocupaseră cu ocazia primei vizite, când Du Maurier Îi relatase povestea vieții sale. Nu era amplasată pe nici o Înălțime și nu avea dinainte vreo priveliște care să Îți distragă atenția, ci stătea ascunsă Într-o alveolă, mărginită de pini scoțieni, cu fața spre sud și ferită de vânt, o poziție care Îndemna la confidențe. De aceea, Henry o botezase „Banca confidențelor“. Când Își felicită prietenul pentru modul splendid În care se desfășurase nunta, Du Maurier oftă, clătinând din cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce spun cei de la Harper. — Ai un titlu pentru el? Întrebă Henry. — Da, se cheamă Trilby. E numele eroinei. — Trilby, repetă Henry. E numele mic sau cel de familie? — Numele mic. Trilby O’Ferrall. — E irlandeză? — Scoțiană. Fiica unor părinți scoțieni cu o reputație destul de Îndoielnică, dar născută și crescută la Paris. Nu că ar fi fost crescută În adevăratul sens al cuvântului. Tatăl e un bețiv și nici mama nu e mult mai bună. Rămâne orfană la cincisprezece ani, biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fată, continuă el. — Am dat peste el Într-un basm franțuzesc, când eram copil, zise Du Maurier. Trilby o chema pe zână, dar, nu știu de ce, acțiunea basmului se petrecea În Scoția. N-am idee dacă numele e franțuzesc sau scoțian, dar mi-a atras atenția și mi-a rămas În memorie. Și mi s-a părut potrivit pentru o chanteuse ca a mea. — Acum Îmi aduc aminte! exclamă Henry. Așa Îl chema pe câinele lui Eugénie Guérin! — Serios? Ca să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmelor, riscul de a pierde În felul acesta firul poveștii era foarte redus, dat fiind că povestea era atât de simplă. Eroii erau cei trei tineri aspiranți englezi În ale picturii, „cei trei mușchetari ai pensulei“, uriașul din Yorkshire, Taffy, scoțianul bărbos cunoscut ca Laird-ul și eroul principal, englez, Little Billee, a cărui poreclă, ca atâtea altele În carte, era Împrumutată de la Thackeray. Apoi venea Trilby, tânărul model, fata frumoasă, naturală, cu inima largă, și de obicei desculță, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusese un cartier rezidențial exclusivist, dar mai multe corpuri de clădire fuseseră ulterior unite pentru a forma un hotel, botezat oarecum oportunist după reședința reginei de pe Insula Wight. Semiluna era ecranată și apărată În spate de copaci, În majoritate pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
impersonale, dar Își aminti că Du Maurier Își realizase romanele dictându-i-le Emmei și Își spuse: eu de ce n-aș face la fel, cu o stenografă? În consecință, după ceva cercetări, Își asigură serviciile lui William MacAlpine, un tânăr scoțian pentru care epitetul „acru“ era inadecvat, sugerând un temperament vioi și energic prin comparație cu el, dar care se dovedi extrem de competent când era vorba să stenografieze după dictare și să transcrie la propria mașină de scris, acasă; nu trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Endimyon. în antichitate anagramele erau asociate activității de descoperire a semnificațiilor mistice aflate în spatele numelor. Aluzie la o poezie pentru copii de Lewis Carroll, Old Father William. Vers din poezia My Love Is like a Red, Red Rose a poetului scoțian Robert Burns. Sala lui Odin în mitologia nordică, locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au venit la Londra Împreună ca să-i aleagă un costum: ea știa cu siguranță care va fi ocazia la care Îl va purta prima dată. Cântăm Lord of All Hopefulness, imnul ei preferat. Melodia are o anumită notă de melancolie scoțiană pe care nu am remarcat-o până acum. După ce melodia se stinge, izbucnește o repriză de tușit reprimat, iar preotul, un bărbat ca o pasăre cu o creastă de păr blond, Își roagă credincioșii să țină un moment de reculegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
blană albă de iepure și cu carâmbii Înconjurați pe dinafară de trei degete cu atlas roșu, o cămașă de flanelă roșie strânsă la gât cu o legătură largă de mătase albă cu funde foarte mari; În cap, cu o căciulă scoțiană....” 1. Arătarea aceasta bizară, Înconjurată de oglinzi, perii de cap, pomezi și parfumuri, e Terez Gogor. În curând apar Alexandru Paloti și Colan, creditorul armatei de crai care se Întâlnesc seară de seară la Forian. Mai exact, În casa coconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe care am pomenit-o deja.”1 Scrisoarea la care face referire Barbey d’Aurevilly, devotatul său biograf, Îi este adresată unui alt mare dandy al epocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31 de ani, pe foarte tânărul aristocrat scoțian Alfred Douglas. Se iscă o pasiune devastatoare ce În curând devine scandal public. Dar până atunci, bogat și celebru, se afișează pretutindeni cu frumosul Bosie. Când Îi vede Împreună În Algeria, impresionat de relația lor, André Gide mărturisește că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux 1 - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe care am pomenit-o deja: Dragul meu Scrope, trimite-mi două sute de lire, banca este Închisă și toate fondurile mele stau În acel trei la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
răspicat. Când MM m-a întrebat dacă vreau să-l joc pe Oberon, i-am zis că da, numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene rostit într-un cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
umbre, de jur Împrejurul fântânii Înecate În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o panglică de la bereta scoțiană sau modelul de pe ciorapii ei lungi), care Îmi evoca spirala curcubeului pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin În mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu. Ți-l las pe Beavis, să ia note dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În luptă de partea celui slab, devin tot mai curajoși și mai convinși cu fiecare cuvînt rostit, cu fiecare atac pe care-l susțin sau Îl resping. Așa au fost totdeauna cei din Catawba. Există În firea lor puternice trăsături scoțiene: sînt prudenți și calculați, nu se pripesc cînd iau o hotărîre definitivă. SÎnt pricepuți la vorbă, cred În rugăciuni și În dezbateri. Vor să cîntărească bine lucrurile, vor să „pătrundă pînă-n miezul lucrurilor“ prin discuții, vor să lămurească lucrurile pașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar și În ziua de astăzi numărul cetățenilor „născuți pe alte meleaguri“ este neglijabil; statul acesta avînd cel mai mare procent de locuitori născuți În țară. Materialul lor uman descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de astăzi numărul cetățenilor „născuți pe alte meleaguri“ este neglijabil; statul acesta avînd cel mai mare procent de locuitori născuți În țară. Materialul lor uman descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă, mai cu seamă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numărul cetățenilor „născuți pe alte meleaguri“ este neglijabil; statul acesta avînd cel mai mare procent de locuitori născuți În țară. Materialul lor uman descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă, mai cu seamă a locuitorilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
locuitori născuți În țară. Materialul lor uman descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă, mai cu seamă a locuitorilor din zona de munte din părțile de apus. De fapt, În anii ultimului război, s-a constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar și în America. Elemente tehnice spectaculoase, multe filmări în locație. Și o regie dinamică. E cam superficial, după gustul meu, dar nu e de lepădat. Hilary căscă. La șapte și douăzeci și cinci s-au uitat la ceva cu un medic scoțian și menajera lui, care ei i se părea foarte lent și provincial. Alan o informă că era unul dintre cele mai populare seriale de televiziune. Hilary n-auzise de el. — Mâine vor comenta episodul în toate cârciumile, birourile și fabricile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
data asta, în mai puțin de șapte minute și jumătate. SE SPUNE că scoțienii se pricep cel mai bine la un lucru - să-și chivernisească banii. Ian McGregor, președintele Consiliului Național al Cărbunelui este mai presus de orice un bătrân scoțian șiret care are în spate o experiență de o viață în domeniu. Domnul Arthur Scargill provine însă dintr-un mediu diferit: activist sindical de-o viață, cunoscut marxist și instigator de conflicte cu o sticlire belicoasă în ochișorii ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de piele și o imensă fereastră cu vitralii care dădea spre parcul local. Cât despre tip, i-am dat între cincizeci și șaizeci de ani: avea o față de cal - poate de rasă, dar cam slăbănoagă și șireată - și în loc de accentul scoțian la care mă așteptasem, vorbi în dulcele grai tărăgănat al englezului educat la Oxbridge și în școlile publice. — Ia loc, Owen, ia loc. Era așezat în fața mea, la birou. Doamna Tonks stătea în picioare lângă fereastră. E o chestiune gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]