4,338 matches
-
satisfacției de ordin animal pe care o procură. Din partea lui, ar fi rămas sus chiar și zece kilometri, numai pădurea să nu se termine, căci atunci... Abia dacă mai apucă să facă 25 de pași în lungul crengii când, deodată, scoarța lemnoasă cedă sub greutatea lui. Căzu pe un fel de planșeu. În clipa următoare, trapa se închise deasupra lui, lăsându-l în întuneric. Gosseyn n-avu nici măcar timpul să-și dea seama de absența luminii, căci, cum atinse solul lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de scăpare, trebuia s-o găsească cât mai repede, în minutele următoare. Cu toate acestea, își impuse să rămână nemișcat ca să realizeze pauza cortico-talamică non-A, ca să gândească. După cum se prezentau lucrurile, până acum totul decursese automat, de la sine. Dacă scoarța copacului cedase sub el, aceasta se întâmplase pentru că piciorul lui călcase acolo. Planșeul pivotase din același motiv. Dar faptul că existau asemenea capcane era descurajant. Probabil că, pe undeva, niște avertizoare intraseră în funcțiune. Trebuia să iasă de acolo înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
acestui spectacol ciudat, când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
navă, trebuia canalizat la timp în computerele care efectuau analizele și comparațiile necesare. Grosvenor adăugase tehnicilor clasice folosite de McCann unele procedee de mare finețe, proprii nexialismului, astfel încât, sub ochii lor, se închega acum un tablou uimitor de complet al scoarței planetei. Grosvenor rămase o oră întreagă în laborator, cufundat în observațiile și gândurile sale. Prin structura lor moleculară și prin compoziția lor, diferitele straturi observate indicau o anumită unitate geologică: noroi, gresie, argilă, granit, materiale organice - probabil zăcăminte de cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și l-am vrut special pentru tine, ai să-i simți imediat duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ținea tot flămând; De-ar urla valea de zamă Din strin dracu-a face mamă, De-ar urla valea de lapte Din strin dracu a face frate. 113 F... -ți morții, țară strină, Cum mi-ai făcut barba lână, Obrazul scoarță bătrână. 114 Cântecul străinătății ........................... Că măncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrâni, 172 {EminescuOpVI 173} Și mîncatu-s de dușmani Ca iarba de bolovani, Și mîncatu-s de ai mei Ca iarba de mielușei; Căci mila străinului Ca și umbra spinului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Alt-o bagă-n sân, adânc, Și scoate - un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit Și - avîntîndu-l într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă. Iar țăranul satului, Cu năravul dracului, Bagă mâna pe sub scoarță Și scoate - o măciucă groasă, Groasă, groasă, ciotoroasă, Și - avîntîndu-o în late Trage la ciocoi pe spate, Trage una, trage două, Trage patruzeci și nouă. - Măi Ioane Bălăbane! Rău mă dor cele ciolane, Dă-mi răchiu de trei părale Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
buletinul sănătății", "vecinii", "dușmanii" (în viață și decedați cu o mică precizare privind vârsta, profesiunea, situația familială până la nepoți, precum și anul, ziua și fapta de care se făcuseră vinovați). " De fapt, își zise Cristescu simțind cum îi transpiră degetele pe scoarța neagră de piele, aici e toată viața lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă cu care își alimenta inimiciții de-acum câteva decenii, fleacuri fără importanță, de genul: "M. S. ― 68 de ani, colonel pensionar, doi fii etc. a declarat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de îngheață apele, Melania! Cum poți tu să-i păcălești pe toți..." ― Da, șopti bătrâna. Pe toți i-am păcălit în afară de ea. Chiar și pe Lupu. Râse încetișor. ... Se săturase de școală, de orășelul trist, de casa aceea veche cu scoarțe și icoane, de tartina cu magiun pe care o primea la ora 5, de glasul ca o trâmbiță al bunicii. Întreba invariabil înainte de masă: "V-ați spălat pe mîini?" ― Trebuia să mă mărit, spuse în șoaptă bătrâna. Lupu era maior
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-ar fi fost destulă năpastă din partea năimiților plătiți de străini pentru zelul arătat că...și natura e marea potrivnică a vieții normale a oamenilor și cea mai cumplită secetă s-a lăsat asupra meleagurilor românești, oamenii hrănindu-se cu scoarță de copac măcinată și „Umblam buimaci prin grădini/ După ierburi și rădăcini/ Care treceau prin noi fuior/ Când verde, când roșu, multicolor”. Cât de crunt a fost lovită o mare parte a țării de această calamitate și mai ales Bucovina
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mână abecedarul pe care învățaseră frații mei mai mari, testândumi puterea de a înțelege, cu o anumită ușurință taina științei de carte. A insistat văzând tragerea mea de inimă spre carte și m-a făcut să știu tot abecedarul - din scoarță-n scoarță - sădind în mine acea încredere cu care am pășit spre școală, în septembrie 1923. Ba, din câte-mi amintesc, am avut și confirmarea că într-adevăr știam a citi când, un militar din vecini, aflat în concediu în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care învățaseră frații mei mai mari, testândumi puterea de a înțelege, cu o anumită ușurință taina științei de carte. A insistat văzând tragerea mea de inimă spre carte și m-a făcut să știu tot abecedarul - din scoarță-n scoarță - sădind în mine acea încredere cu care am pășit spre școală, în septembrie 1923. Ba, din câte-mi amintesc, am avut și confirmarea că într-adevăr știam a citi când, un militar din vecini, aflat în concediu în acea vară
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ai noștri. Dar pe el vor să-l submineze. Ce vreți să facem, domnule Al-Shafi? întrebă Amiry, întrerupând această dezbatere ideologică și rămânând extrem de practic. —Vreau să aflați tot ce puteți despre incidentul din Bet Alpha. Verificați presa israeliană din scoarță în scoarță: citiți corespondențele militare. Tot ce află armata transpiră de fiecare dată. Și vedeți ce știu oamenii de aici despre Afif Aweida. Mi s-a spus că are veri în Betleem. Vorbiți cu ei. Acest om a fost ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar pe el vor să-l submineze. Ce vreți să facem, domnule Al-Shafi? întrebă Amiry, întrerupând această dezbatere ideologică și rămânând extrem de practic. —Vreau să aflați tot ce puteți despre incidentul din Bet Alpha. Verificați presa israeliană din scoarță în scoarță: citiți corespondențele militare. Tot ce află armata transpiră de fiecare dată. Și vedeți ce știu oamenii de aici despre Afif Aweida. Mi s-a spus că are veri în Betleem. Vorbiți cu ei. Acest om a fost ales la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se dădea jos din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar fi fost numele, scoarță sau cortex, lob, nucleu, labirint, hipocamp, tocmai se trezise Înainte de restul corpului, chiar dacă Într-un corp, la fel ca Într-o viață, nimic nu se poate izola de nimic. „De fiecare dată cînd am atins fundul“, Îi spusese unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și cum a legat-o strâns. Dar cum de s-a legat singur sus? Spusele băiatului făceau ceva sens. Salitov se uită sus la copac, la punctul unde frânghia era prinsă de tulpină, chiar sub o mică tăietură verticală în scoarță. Apoi examină crengile subțiri de mesteacăn. Ochii i-au fost atrași de o bucată de hârtie verde prinsă de o ramură. Îl chemă pe Ptițin la el. ă Ce este, domnule? ă Vreau să mă ridici pe umerii tăi. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el? Megalitul de metal, menhirul ultimilor celți, săgeata găunoasă cea mai Înaltă dintre toate săgețile gotice. Dar de ce Parisul o fi avut nevoie de monumentul ăsta inutil? E sonda cerească, antena care culege informații de la toate fișele ermetice Înfipte pe scoarța globului, de la statuile din Insula Paștelui, de la Machu Picchu, de la Libertatea din Bedloe’s Island, așa cum a vrut-o inițiatul Lafayette, de la obeliscul din Luxor, de la turnul cel mai Înalt din Tomar, de la Colosul din Rhodos care continuă să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Părinte reverend, lăsați copiii să se odihnească În sat, căci nu mai pot. Urcați pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt, iar cei din fanfara primăriei, gâltlejuri bătrâne făcute scoarță de atâtea funeralii, se aruncaseră fără nici o reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imaginează șir după șir de dinți de un alb amețitor umplînd o imensă sală de conferințe. În mod ironic, el ține o prelegere despre evoluția omenirii și dezvoltarea dinților. La Începuturile sale, omenirea avea dinți puternici și mînca rădăcini și scoarță de copac. Apoi, unui număr mic de aleși le-au crescut colți care puteau sfîșia carnea. De aici a pornit un lung și Întunecat ev de carii, infecții, moarte. Stomatologia medievală. Dinții de lemn. Apoi, lumina: anestezicele, plombele, protezele, aparatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
privită ca „punct de plecare specific național”. Dincolo de argumentul „specifist”, perspectiva rămîne totuși una pur estetică, fără spiritualismul etnic(ist) al celor de la Gîndirea: „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și dibăcia artistului anonim în speculațiile de armonizare a culorilor și a formelor pure. Avem deci pentru înțelegerea artei noi un punct de reper și de plecare specific național”. Ideea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
loc comun al istoriei noastre literare). Comentînd, în avanpremieră, o expoziție a lui Marcel Iancu de la Maison d’Art, Vinea ținea să sublinieze că „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și priceperea artistului anonim în speculațiile de armonizare a culorilor și a formelor pure. Avem, deci, pentru înțelegerea artei noi, un punct de reper și de plecare specific național” („Noua expoziție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
recent) autenticitatea tradiției populare locale, pe care o revendică drept substrat „legitimator” al avangardismului autohton: „Pictura fără subiect și literatura fără subiect nu sînt, însă, lipsite de legături cu arta și poezia noastră populară. O plimbare pe cheiul Dîmboviței printre scoarțele țărănești e mai persuasivă decît orice argumentație. Poezia populară, de asemeni, cînd nu e corectată și adăogată de colecționari, e cea mai scutită de subiect și de logică narativă, dar cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu puterea unui spiritualism estetic” („Arta plastică românească“, în Gîndirea, anul IV, nr. 1, octombrie 1924). Apropierile existente, pe linie expresionistă, între grupările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românească, Alberto Marco scrie «prezența de azi a României constituie un vădit progres față de participarea din 1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea ei de azi»”. Relațiile privilegiate ale Contimporanului cu avangarda belgiană sînt ilustrate inclusiv prin semnalarea ecourilor „expoziționale” românești în presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iese copacul acela din apă. La rădăcina lui. Kobayashi arătă spre un copac uscat ce ieșea din apa învăluită în ceață. Era probabil vreo rămășiță de pe vremea când fusese acolo pădure de cedri, înainte de formarea mlaștinii. Acum era jupuit de scoarță și trunchiul alb se ridica din apă ca un schelet. — Eu stau de pază aici, spuse Endō întorcându-se spre Kobayashi, care era cu câțiva pași mai în spate. Du-te și adu-le. — Eu? spuse Kobayashi surprins. Un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]