1,369 matches
-
mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars în acel loc! Toaibă, care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tare. S-au adunat și ceilalți. - Pe-aici să fie, spuse Ilaria. Așa a fost și de Sfântă Mărie. Săltă o piatră mare cu târnăcopul. - Ia vezi dumneata, Lixandre, spuse. Apoi întoarse capul înspre mine și-i dădui țigarea. Lixandru scormonea sub piatră. - Poate ne-o ajuta Dumnezeu și Maica Domnului, șopti una din femei, făcîndu-și cruce. - Binecuvîntează-ne, părinte, spuse Lixandru fără să ridice capul. Spune o rugăciune, să nu se mai afunde în pământ. - Să nu ne mai scape printre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pornit la modernizarea uliții Sărăriei. Întotdeaua s-au găsit motive. Acest sacrilegiu nu este nici primul și nici ultimul din lungul șir de distrugeri ale vestigiilor acestui oraș prea încărcat cândva cu aduceri aminte. Uite că m-am apucat să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt eu sau altă fată? Sunt oare în orice clipă alt om, o să fim aceiași și azi și mâine? Dar tu, mamă, dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat a luat-o la fugă. Și doar brațele
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
plictisește cînd discutăm despre sex. Zi, să te auzim cu toții, se adresează el unei fete cu nume de cartier. Tu ai fost fericită sexual? Vorbește-ne despre interesul tău sexual". E ca un raton, se înfurie reportera. Uite-l cum scormonește în gunoi. Amorul fizic ca exercițiu de democrație. Spune tot, cu ovarele pe masă. De-ar fi singurul! Nu numai Bebe Sex induce astfel de idei: frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea în a distinge răul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ultima dată cînd am fost la Filarmonică, au sunat trei-patru telemobile. Mai tare ca alămurile. Cred că Tano are o problemă, anunță Șichy, ajunsă la geam. Pare a avea o problemă. Se face roată în jurul cozii, pe urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inferior, este "exportat", plimbat dintr-un port în altul și reimportat, la preț triplu. Ăsta da, tun. Ce moșioara Zăvoiu? "Prea puțin, onorabile". Magda U. știe de ce: "Lîngă chibrit apartamentul unde locuiesc, se stă la coadă, la pubele, ca să se scormonească în gunoi civilizat, exemplar, disciplinat. Așa-i cînd avem social-democrați și la Putere, și-n Opoziție. Te alegi, după praful electoral în ochi, cu praful de pe tobă". Ca să revin la " Ora", cum mai rîdeam și mai rîdeam, Cristoase! Rîdeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
licărire de lumină pentru ziua aceea pornită încă demult la drum. Cât despre serviciu, uitase că este încă slujbaș la stat, dar lipsa de astăzi avea un motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu prezența mea În casa scriitorului (totuși, În subconștientul meu, nu știu de ce consider că mi se cuvine această Întâlnire „faustică“, de care avea nevoie și marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și ne privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să se culce cu el, fie și ca să se afle În contrast cu părerea curentă despre ceva sau despre cineva. Ea are această tentație de a scormoni În straturile subterane ale celor mai bizare pături sociale pentru a descoperi indivizii „puri“, pe care, odată descoperiți, Îi prezintă la toți drept prietenii ei, fiind curioasă de reacția celorlalți. Complexele ei abisale sunt astfel asanate parțial de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vacanță, mă pun În carantină la Biblioteca Academiei pentru o lună; citesc de la ora nouă dimineața până la ora opt seara, cu mica Întrerupere să mănânc o franzelă la prânz În parcul bibliotecii. Cel puțin zece ore de lectură pe zi: scormonesc praful de pe cărțile de la fondul secret. Când mi-a dat recomandarea ca să pot avea acces la acest misterios fond secret, decanul facultății, Al. Rosetti, m-a Întrebat cu un ton complice: „ești scriitor?“. Nu știu ce m-a determinat să spun „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să le fac să trăiască În pagină, pentru a le scoate din neființă, pentru a mă scoate din neființă pe mine Însumi, pentru că nu am fost eu, viu și Întreg, decât În acele priviri ale femeilor bovarice care mă scormoneau fără scăpare. (azi) N-am avut destul tupeu să mă ridic la seminarul de filosofie și să-i spun asistentului că n-a citit sau, mai precis, că nu știe să pună problema din punct de vedere filosofic. Este acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascultă cu mare atenție, se Întoarce, Închide tot, se mișcă mai repede; are o nerăbdare ce iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-am observat; ia să vedem ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țărmului de la Perla până la Cazinou, lăsându-mă pradă albatroșilor care să-mi ciugulească spinarea) sau la munte (un urcuș printre brazi dimineața este mai plăcut decât o lectură din Lacan). Azi am fost primul În sala de lectură nr. 1. Scormonesc tot ce a publicat Ion Barbu În diverse reviste. Orice rând scris de el sau despre el mă bucură ca o mare descoperire. Miroase a aer stătut În bătrâna sală a Bibliotecii Academiei. Miroase a transpirație iute de intelectuali isterici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea ființei, vrea să-ți fure secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te conserve „așa“, În acea atitudine pe care diabolica mașină ți-a smuls-o, fără ca tu să fi vrut. Ești deconspirat, n-ai fi dorit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ființa ei. O recompune cu tot felul de „martori“, ce sunt Însă total indiferenți de existența și moartea ei. În chiar această operație lucidă stă drama, căci el nu este indiferent, el este febril În a o căuta, În a scormoni tot și toate, spre a mai căpăta o dată probele că ea există, că nu s-a Întâmplat nimic, că acest lucru pot să-l confirme involuntar și martorii care nu știu că ea a murit; ei vorbesc despre ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
halat de casă, lung ca un caftan, bătrânul Iuga strânse bărbătește mâna tânărului Herdelea. Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi vrut să-l cântărească definitiv dintr-o dată. Avea niște ochi negri atât de pătrunzători, că-ți scormoneau sufletul și-ți citeau gândurile. Era mai înalt și mai chipeș ca Grigore, cu înfățișarea voluntară a omului obișnuit să poruncească și să fie ascultat. Mustața groasă românească, puțin căruntă, îi împodobea fața, iar glasul metalic, energic și totuși cald
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce porcul își scufunda iarăși râtul până-n ochi în lăturile grase, câinele cel alb, cu mari pete negre, îndrăzni să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trei zile i-au luat toată carnea de la doi porci tăiați de Crăciun. Ginerele dumnealui, Filip Ilioasa, e de față; să spuie dacă e adevărat!... Primarul făcu o pauză, ca să dea răgaz ginerelui să răspundă. Filip, greoi și tihnit, se scormoni, tuși, dădu din cap, pregătindu-se să dojenească mai aspru pe ticăloșii care au păgubit pe însuși slujitorul bisericii. Până să deschidă el gura, Ignat Cercel zise în doi peri: ― Cine fură fură de la cine are... Că de la alde mine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]