1,649 matches
-
fi putut deschide cutia aia nici dacă ai fi avut un camion Încărcat cu dinamită. Nu mai era mare lucru de cercetat, În fară de coșul pentru hârtii de aruncat. I-am golit conținutul pe birou și am Început să scotocesc printre bucățile de hârtie: hârtia de la un pachet de gumă de mestecat Wrigley’s, ediția de dimineață a ziarului Beobachter, jumătățile biletului de la Lessing Theater, o chitanță de la magazinul KDW și niște ghemotoace de hârtie. Pe astea le-am netezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cărei sertare goale zăceau pe podea stătea neatinsă o fructieră din argint cu mai multe talere pentru suport. Erau zeci de picturi În ulei sprijinite de pereți În șiruri ordonate. În mod evident, oricine fusese cel care dăduse spargerea și scotocise locul, nu se aflase În căutarea prăzii obișnuite, ci căuta ceva anume. — Înțeleg, dădu el din cap. Știi al cui e acest apartament? Am ridicat din umeri: — Presupuneam că e al lui Herr Von Greis. Rienacker Își scutură capul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pot să vă spun despre el, În afară de faptul că s-a ținut departe de necazuri cât a fost aici și că părea un tip foarte cu capul pe umeri? Spiedel se ridică și merse la dulapul cu dosare arhivate, unde scotoci În câteva secțiuni: — Da, iată-l aici. Mutschmann, Kurt Hermann, 36 de ani. Judecat pentru furt de autoturism În aprilie 1934, condamnat la pedeapsa cu Închisoarea cu durata de 2 ani. Adresa declarată: Cicerostrasse, nr. 29, Halensee. — Acolo a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
câteva minute după această remarcă a mea, iar pe pistă se dădu startul rundei următoare de calificări pentru garduri. Spre Încântarea mulțimii, alergătorul german, Nottbruch, câștigă cursa. Matroana se entuziasmă foarte tare, ridicându-se de pe scaun și fluturând programul. Marlene scotoci din nou În poșetă și scoase un plic: — Aceasta e o copie a scrisorii originale care-l Împuternicea pe Paul să pună bazele departamentului său, zise ea, și mi-o Întinse. M-am gândit că s-ar putea să vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat În uniformă, care mirosea a dezinfectant, Îmi scotoci prin buzunare. Când le scoase cu căptușeala În afară, am simțit cum gulerul hainei mi se lipește de gât și când l-am atins am descoperit că era sânge curs din locul În care fusesem lovit. După aia cineva aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
totul contrar convingerilor sale să mă elibereze În baza unei verificări sumare a declarației mele cum era telefonul dat la biroul Lufthansa de pe aeroportul Tempelhof. M-am șters și m-am dus la culcare. Am stat o vreme Întins, treaz, scotocind prin sertarele care nu se potriveau ale minții mele epuizate, sperând că aș putea găsi ceva care să facă lucrurile să mi se pară mai clare. Nu am găsit și nici nu am crezut că aveam să găsesc. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și-mi cere mie, celui văzător, să caut, îndrumându-mă prin sertarele pline, schițe, desene, iarăși caiete, hârtii, Trebuie să fie cu o copertă albastră, dau hârtii la o parte, creioane, cărbune, tot felul de nimicuri în sertarul de birou, scotocesc cu grijă, despart cu multă greutate hârtiile, Ăsta o fi! Îi văd colțurile albastre, îl sustrag de pe fundul sertarului, răvășind totul, îl am acum în mână, L-am găsit! i-l întind așezându-i-l în brațe, Hm, prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
două pahare pline inegal cu lichid roșu, răsfrânte în sticlă, cine-i puștiul? și el amorțit de frig în gară după acest cine-i puștiul, Mă iertați o clipă, trebuie să-i caut tatălui meu ceva de lucru, și Aida scotocește grăbită câteva din sertarele bibliotecii masive de lemn, scoate în cele din urmă două gheme mari de ață gălbuie, Tata croșetează, ne explică ea, ca fost dirijor au început să-i tremure foarte tare mâinile, cred că pe bază nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cheltuială în plus, nici nu-ți dai seama cât ne va costa o nouă pictură?! Metrul de pictură este astăzi, și eu cu ochii plecați la covorul persan, tot nou probabil, din fosta odaie a părintelui Ioan, Comisia, Daniel, va scotoci tot, va scoate la iveală și ce nu vrem, tu-l știi pe părintele Ioan, n-a ținut niciodată nici un fel de socoteli, n-a făcut hârtii, cine mai știe câți bani s-au cheltuit până acum cu lucrarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și nu apucăm să ne terminăm treaba! Ei, ce să facem?! Mă, Tudore, se adresează meșterul celui mai tânăr, poate fi așa cam de vârsta mea, ia dă tu fuga până la bar și ne adu niște bere rece, meșterul se scotocește prin buzunarele pantalonilor mânjiți cu var și-i întinde acestuia banii mototoliți, Câte, meștere? Patru! și se uită la mine întrebător, Mulțumesc, eu nu rămân, trebuie să ajung acasă! Atunci trei! 5 august, pornesc singur pe drumul mănăstirii, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire rugătoare către Dylan. Eu îi am toată săptămâna. Și spune-mi doar ce trebuie să știu în legătură cu rănile lui. Dylan se retrase. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el să se întoarcă acasă. Era un atlet musculos, frumos și sigur pe el, pe care, nu se știe din ce motiv, ea îl găsise absolut irezistibil. Bineînțeles că la fel simțise și în ceea ce îl privea pe Dylan. A scotocit prin amintiri și a scos-o la lumină pe preferata ei. Prima dată când îl văzuse. Ochii lor se întâlniseră, la propriu, într-o cameră aglomerată și, înainte să afle orice despre el, știa tot ce avea nevoie să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi bage o țigară în gură și să i-o aprindă ea. Dacă vrei să îți refaci machiajul, se oferi Ashling, am loțiune demachiantă și mascara, probabil nu la fel de bune ca produsele cu care ești tu obișnuită, dar merg. Deja scotocea în geantă. —Te-a trimis cineva aici? Lisa se gândea la Jack Devine. Ashling scutură din cap. Nu și-a dat nimeni seama în afară de mine. Lisa nu știa dacă să fie sau nu dezamăgită. Nu voia ca Jack să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Molly s-a întors agale, aducând cu ea un creion galben neascuțit și o jucărie. —Of, lasă că îl aduc eu. Dacă vrei să faci ceva ca lumea, trebuie să îl faci singur. Bombănind de nebună pentru ea însăși, Clodagh scotocea furioasă în cutia de colorat până a găsit creionul dorit, apoi - plină de satisfacție - a aplicat un X imens peste pisică. Oare Flor va înțelege asta? După ce ultimul desen era gata, Clodagh a oftat ușurată. I-ar plăcea la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Tipul în costum zoot și-a scos șișul exact când ridicam arma. Am tras, iar el a scăpat cuțitul, și-a dus mâna la gât și s-a pocnit de perete. Răsucindu-mă, l-am văzut pe cioroiul din capăt scotocindu-se în pantaloni și l-am împușcat de trei ori. A zburat pe spate. Am auzit: — Bucky, ferește! Am căzut și am prins o imagine întoarsă cu fundu-n sus: Lee și ultimul negrotei îndreptând arma unul către celălalt de la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se holbau la fața inexpresivă a cadavrului, în timp ce Lee se uita în pământ și-și ștergea sudoarea de pe frunte. Doctorul palpă ambii sâni și declară: — Lipsa hipertrofiei indică absența vreunei sarcini în momentul decesului. Apoi apucă bisturiul și începu să scotocească prin jumătatea inferioară a trupului. Am închis ochii și am ascultat. — Examinarea jumătății inferioare a cadavrului relevă o incizie longitudinală de la ombilic până la pubis. Mezenterul, uterul, ovarele și rectul au fost îndepărtate. Se constată multiple plăgi sfâșiate pe peretele posterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și l-am lăsat pe Cleo Short să urle la cei patru pereți. Lee exclamă: — Să-mi bag cracii! — Mda! am oftat eu, gândindu-mă că acum ne-am ales cu întreaga armată americană pe lista de suspecți. Mi-am scotocit buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă Lee. Vreau să mă duc la hogeacul lui Junior Nash, să mai notez niște numere de înmatriculare. — Încearcă să și dormi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
translucizi. Aveam strania senzație că-mi citește gândurile pe care le-am avut pe drum. Am dat pe gât băutura și i-am răspuns: — LAPD. De la Omucideri. Nu prea suntem în jurisdicția ta, dar cine-a mierlit-o? M-am scotocit după fotografia lui Betty Short și legitimația Lornei / Lindei și le-am pus pe bar. Whisky-ul mi-a uns vocea răgușită: — Ai văzut-o pe vreuna din astea? Femeia se uită lung întâi la cele două fotografii, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strecurat afară din mașina pe ușa din dreptul pasagerului chiar când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine Sprague se opri. Am micșorat distanța dintre noi. Ea scotoci în poșetă și scoase cheile de la mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și eu un gunoi, fiindcă fac parte din același departament de poliție. Când am încercat s-o consolez și s-o încurajez cu privire la întoarcerea lui Lee, mi-a replicat „Bla, bla, bla...“ și m-a împins cât colo. Atunci am scotocit camera 204 a hotelului El Nido, sperând să găsesc un soi de mesaj, un indiciu care să-mi spună „O să mă întorc și vom fi din nou toți trei împreună“. N-am găsit decât un altar închinat lui Elizabeth Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea din spatele clădirii Jesus Saves Mission, când l-am zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută civilă, Bleichert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Insch, de când te-ai Întors la lucru, am avut parte de două răpiri, am găsit o fetiță moartă, un băiat mort și am scos un cadavru fără genunchi din apă. Totul În numai trei zile. E un record pentru Aberdeen. Scotoci prin punga lui cu forme gelatinoase și unsuroase și scoase ceva care semăna cu o amibă. — Încep să cred că ești un fel de piază rea. — Mulțumesc, domnule. — Mi se duc dracului toate statisticile despre infracțiuni, spuse Insch. Aproape fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bine-făcut care coborâse de pe locul șoferului și-și trăsese o pereche de mănuși de piele. Nu-l văzu cum Își troznește degetele cât timp Logan ținea În echilibru Într-o mână cina cu pește care se răcea, În timp ce mâna cealaltă scotocea după chei. — N-ai sunat. Logan aproape Își scăpă cartofii. Se Întoarse către Colin Miller care stătea cu mâinile Încrucișate, rezemându-se de un automobil luxos, cuvintele fiindu-i Învăluite În aburii respirației. — Trebuia să mă suni până la patru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-și petreacă ziua căutându-l pe micuțul Peter Lumley. Cineva Îi vârâse lui Insch un fitil În dos, iar el era hotărât să Împărtășească experiența. Așa că urmau să fie doar Logan, polițista și lista de nume posibile. Echipa care scotocise prin registrele cu posibili suspecți de la Serviciile Sociale nu găsise nimic. Toate fetițele erau exact unde-ar fi trebuit să fie. Unele „se loviseră de o ușă“, iar una „căzuse pe scări după ce se arsese cu fierul de călcat“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care o somase agenta Watson. Se gândea din nou la ea ca la agenta Watson. Nu mai era Jackie sau Picioare Adorabile. Și toate astea pentru că trebuise s-o pună la punct pentru că-l Înjurase pe șoferul hârbului ăla. Șoferul scotoci după ceva pe bancheta din spate a mașinii, apoi sări din mașină strângând În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus pe capul său ras, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]