4,690 matches
-
rumegă vopseaua (în text, distinsul poet apelează la un sinonim al termenului vopsea, „germanismul imperial-habsburgic-reșițean“ pătruns în graiul bănățean-de-munte, Farbe > farbă), când «puși pe fapte / mari, inepte, / alarme necoapte / scriem sub trepte» (Vitralii de vitregie, p. 10), când „bărcuțele-s scufundate de sirene“ în timp ce mijgură, în vreme ce «plouă gângav» peste conclavul râșilor cu subțiori transpirate, dar și „teribil, direct / în buletinul provincial“ (p. 11), poate, până se înregistrează - «în creier - când se uscă prunii» (p. 13), după vreo grindinoasă «biciuire până la înflorire
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
TRĂIASCĂ ISTERIA ! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă te rezumi la a citi titlurile mesajelor din mass media, crezi că în România e în plin război civil, iar planeta se scufundă: „Lovitură năucitoare pentru Johannis!” (RTv), „ATAC FURIBUND!” (A3), „Mesajul ÎNFIORĂTOR ...” (RTv), „Palatul Cotroceni ar avea un plan B” (DIGI 24), „Vești crunte pentru KLAUS IOHANNIS!”(A3), „Lovitură de TEATRU... Veste DUREROASĂ de ULTIMĂ ORĂ” (RTv), „Băsescu, un nou atac la
TABLETA DE WEEKEND (124): TRĂIASCĂ ISTERIA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369756_a_371085]
-
părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
la concursul „Pe fir de baladă”, de la Târgu Jiu. Timpul nu se scurge împiedicat, încrâncenat sau în anonimat, nici nu se duce pe apa sâmbetei, când este vorba despre stele ce răsar mici și palide în hurducăturile înserării pe după culmile scufundate în valurile umbrii și luminii, pentru ca, pe măsură ce cerul le urcă în creștetul lui, devin clare, mari și lucitoare. Întocmai, Andra cunoaște repede triumful înstelat de mici glorii, zi cu zi crescătoare și tot mai justificate de valoare. La unsprezece ani
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
pădure. Și au băut lapte proaspăt fără nicio grijă. Nu știau nimic de nenorocirea cu radiații. Dar nu de ea era tristă soția, ci de Corina, fetița nevinovată. A încasat și ea, sărăcuța, radiații din plin. Jalea soției m-a scufundat într-o mare tristețe și pe mine. Copilul! Orice, dar nu copilul! - Dar tu ai stat în aer liber, la Giurgiu? mă întrebă soția. - Da, am stat și eu, eram la pescuit în plină zi însorită. Tristețe mare în casă
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Strofe > Simpatie > „ZIUA ÎN CARE MURIM” Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vinerea neagră a României, Moartea... iarăși stă la pândă... Și dansează împreună cu ei, Și-n fumul greu mi-i scufundă... Sunt tineri și sunt plini de viață, Voiau să asculte ultimul cânt... Nu știau că, în marea agitație... Se-ndreptau înspre mormânt. Cânt încărcat de semnificație, Ce împlinea destinul prin vers. Și toate câte erau prevestite... Acolo, se împlineau pas
„ZIUA ÎN CARE MURIM” de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353304_a_354633]
-
în țară, dragostea lui a fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii... A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în inimații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc.” Nu putem să nu-l invocăm și pe Nicolae Iorga, cel care afirma că „poezia lui Coșbuc este de
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
copil le armonizează culorile interzise daltoniștilor până și antenele dispar în unde nevăzute doar cațeii n-au uitat de joacă ei au încă lumea lor pe rând stăpânii leapădă ziare e uimitor strigătul lor ca al unor submarine ce se scufundă într-o lume ce se afundă în secrete ei cățeii cu urechiușe ca niște fluturi în zbenguiala lor vor să-și dezvăluie toate secretele oamenilor Referință Bibliografică: antene și căței / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184
ANTENE ŞI CĂŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353542_a_354871]
-
citatul, însă spunea cam așa: atunci când iubești, încetezi să mai trăiești pentru tine. Tot ce ține de om, teama, bucuria, speranța, durerea, plăcerea, suferința, încep să depindă de o singură ființă. Nu-ți mai găsești limita simțirii, începi să te scufunzi în infinit, începi ca întreaga-ți viață să o închini unei singure persoane. Nu trăiești și nu gândești decât la cum să o faci fericită. Dacă este îndurerată, tu îi cauți alinarea, dacă este umilită, tu torni în sufletul ei
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
cum nu mai dorea să fumeze,așeza pipa pe măsuța din apropiere și se lasă pe spătarul fotoliului pentru a admira tavanul îngălbenit de fum. -Și acum iată-mă depanând amintiri din îndepărtată mea tinerețe aflandu-mă atât de adânc scufundat în singurătatea mea încât totul pare atât de îndepărtat!... Și simțindu-se obosit,închise ochii pentru a nu se mai trezi niciodată. -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stând de vorbă cu tăcerea.... / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2259, Anul
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
voi aștepta să fiu chemat în biroul șefului.Te sun pe la unșpe’ poate ieșim la o cafea zise Eugen și părăsi biroul. Rămas singur,Pricop își așeza ochelari pe nas și după ce privi ceasul din perete,deschise dosarul și se scufundă în munca meticuloasa de a verifica zecile de rapoarte fiscale frumos așezate în dosarul dinaintea lui. * * * Timpul dormea pe vârful secundarului iar liniștea părea însăilata în jurul dosarelor ce refuzau să se împuțineze.Pricop își ridică ochelari de pe nas și își
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
acel tărâm atât de minunat în care ea trăiește.Dar e în zadar,ea a plecat divină,diafana... Și simțind amarul regret scurgandu-se în mine.Deschid ochii simțind durerea provocată de realitatea ce-mi irită nervul optic și mă scufund într-o stare obscură ce parcă se lipește de trupul meu în timp ce ochii îmi lăcrimează vise ce nu vor mai trăi vreodată.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Iubind efemerida / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
mă ridic de pe iarbă și pășesc cu atenție spre acea lumină.Și ajuns la mică distanță de acea lumină misterioasă,mă ascund într-un tufiș și o privesc pe acea față ce mi-a deranjat liniștea contemplativa în care mă scufundasem.Tipa era trecută de douăzeci și cinci de ani cu părul saten ce sclipea în lumina felinarului complectând aură mistica ce-i învăluia trupul de sifilidă.Îi privesc chipul cu trăsături regulate și frumos proporționate constatând că frumusețea ei pare născută în
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
doar de provindență, descătușându-și sufletul de orice deșertăciune și lepădând tot ce înseamnă răutate, invidie și ranchiună. Liber de absolut toate ambițiile josnice care pot fi ca niște pietre de moară legate de gât care, vrei, nu vrei, te scufundă în egoism, lașitate și întunericul urii și al rebeliunii și ignoranței față de Dumnezeu. Îmi amintesc de oameni de pe paginile Sfintei Scripturi cu care Dumnezeu s-a lăudat. Deoarece ei au ales să aibă o inimă după cea a lui Dumnezeu
SĂ AVEM O INIMĂ NOUĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352791_a_354120]
-
seri minunate și... gândul, care mă face să nu-mi uit promisiunea dată. Ce repede a trecut timpul! De sus, Luna, îmi toarnă în suflet lumina ei vrăjită! In inima-mi aprinsă răsare o gențiană plină de parfum albastru... mă scufund, fără să vreau, într-un dor nebun... Amintiri fidele se perindă pe ecranul minții; te-am întâlnit, atunci, sub raza luminii din stele, aceeași lumină de acum... Amintirile, oricât ar fi ele de frumoase, dor! Da, simt o durere prin
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
să-ndepărtăm orice hotar. Lumina s-o ți-o simt sub pleoape, privindu-ne din jar cu jar. Cuprinde-mi umărul cu brațul, iubirii mele să-i răspunzi. Să ne iubim cu tot nesațul și-n suflet să mi te scufunzi. În codrul verde, împreună, să ne ascundem amândoi Și-acolo,-n casa nemuririi, să fim doar unul și nu doi. DISTIHURI Apa clipocește-n unde, Luna-n valuri se ascunde. Fulgi coboară-n albe unde, Geru-n oase se ascunde. Moșul
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la valurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza proprie-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val? Iată că începe să se zărească Cazino - ul. Însemnă că nu mai avem mai mult de jumătate de kilometru până la plaje. Intrasem deja în zona de influență a digurile. Acum înaintam
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului MÂNUȘA DE BOX Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Eram în București cu Titina, soția mea, pe o căldură de făcea să ni se scufunde sandalele în asfalt. Ajunși pe fosta stradă Lahovary, ne-am oprit în dreptul imobilului din spatele Bisericii Albe unde, citind pe o plăcuță comemorativa, a locuit George Enescu împreună cu Maruca. Dogoarea aerului făcea că autoturismele să le vedem jucând în aer. Încet
MÂNUŞA DE BOX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354355_a_355684]
-
rău nu o duc ei nici acolo pentru că unii sunt așa de grăsuți să-și vadă de treburile lor și să ne lase în pace?” Am înțeles că acești africani până a ajunge în acele ambarcațiuni fragile ce uneori se scufundă provocând adevărate dezastre au de străbătut un lung drum pe uscat ce de cele mai multe ori îl străbat cu picioarele fără alte mijloace de transport. Iar apoi ajunși la țărm se îmbarca, plătind sume mari sperând că ei vor reuși, tot
LUMEA PROSPERITATII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354404_a_355733]
-
-mi sunt călăuziți spre calea Adevărului de dragoste și bunăvoință; departe de vrășmașii văzuți sau nevăzuți ispitelor le ordon să dispară pregătind cărări gândurilor bune cei buni să-mi rămână prieteni, Insula iubirii sunt un naufragiat al timpului ce se scufundă în valurile calde din ochii tăi purtându-mă spre nisipul fierbinte al țărmului aș vrea să mă transform într-o insulă a iubirii noastre... Stare de spirit ating norul și el se împrăștie dincolo de gânduri lumina face ordine printre cuvinte
POEZII DE CLAUDIU ŞIMONATI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354533_a_355862]
-
nebiruite. Urci una câte una culmi ce privite de jos par munte coborât din cer, dar privite de sus dau impresia că cerul țîșnește din genunchii muntelui... urci și tot urci și te afunzi în tăria supremă a muntelui, te scufunzi în oceanul cosmosului, apoi e vremea de dat corpului ce e a corpului și ființei ce e a ființei: corpului, relaxarea, ființei bucuriile și fericirile retrezite în contopirea supraumanului cu omenescul, de pe urma căreia omul ia pe spirit poleiala veșniciei! Unde
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Duminică, 2 Făurar 2014 M-ai trezit din vis, ce bucurie! Adormisem într-un somn profund, Ne scăldam copii în poezie Și acuma simt cum mă scufund... Apa-mprejur era atât de clară Și te ținea pe brațe ca pe-o floare! De-o fi să mor, să nu mă scoți afară, Așa-mi spuneai acolo-n scăldătoare. Aproape de tărâmul celălalt Mi-e sufletul robit de frumusețe
VIS ÎNALT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353818_a_355147]